Un poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus

Mulțumesc pentru intervenție Adrian, odată cu plăcerea de a afla că a fost un filmuleț savurat. Nu știu ce a fost mai întâi, intenția sau atmosfera.

Ca o precizare, la primele două versuri, din păcate, nu știu de ce, derularea sonorului se face puțin mai rapid și vocea pare ușor gâtuită (poate de aici ”amigdalita” de care spune Nicodem), abia apoi își revine. N-am reluat înregistrarea, căci țin la ineditul acesteia. Cred că o a doua înregistrare va fi artificială.

Dar dacă în general a plăcut, asta mă încurajează să mai fac așa ceva, ceea ce vă invit și pe dumneavoastră.

nu că aș vrea să încurajez astfel de dialoguri (pentru că nicăieri nu se stipulează că se vor oferi astfel de răspunsuri sau explicații - din motive lesne se înțeles -) dar textul acesta se află la rubrica remarcate pentru că a fost remarcat.

nu lipsesc: "si asa mai departe". "poemul mi se pare siropos" - mie nu. cine crezi ca are dreptate? lipsit de structura literara - detaliaza cand ai timp.

Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.

Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)

oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.

aşa e văd că şi legenda hermeneiei continuă aşa că ia să fim cu toţii în 2010 citiţi şi iubiţi de să nu ne vedem!

.....Artificiul ambiguităţii/instabilităţii genului s-a stins de mult. La fel încercarea de-a căpăta conotaţii lirice (superficiale, evident) prin parantezele dinaintea cuvântului - re (trăit) / ne(murit) /ne(iubit) şi alte posibile exemple, nu neapărat aparţinând textului. Faptul că autorul e nehotărât nu mai înseamnă decât rar altceva în afara... nehotărârii ori a pozării în înaltă ţinută lirică.

.....Problema capitală a textului de mai sus, în opinia mea, nu e faptul că, academic spus, a vrut să rupă norii prin emfază imagistică, ori prin monopol atmosferic menit să buimăcească cititorii mai puţini... citiţi, ci este lipsa unităţii. Aici nu avem o poezie, ci mai multe care au aceeaşi temă, scrise în registru stilistic asemănător. Lipiturile sunt evidente.

.....Bunînţeles, sunt şi părţi bune: capacitatea de a crea ochi pentru concepte; sensibil, discret, echilibrat. Dar trebuie să fiţi mai percutantă, mai succintă şi ceva mai proaspătă dpdv al influenţelor.

Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.

Raluca, nu prea ştiu să primesc bucurii, aprecieri... De aia, mă bucur să constat că lectura textului meu (pare) să-şi fi meritat timpul. Mulţumesc!

am uitat. as prefera sa fie un titlu aici. la fel de simplu si elegant

de fapt acum stim totul despre tine si nu putin... e o imagine foarte reusita si te felicit! un autoportret in tonuri moderate de gri, cu un aer usor demodat, ceva intre Friedrich Nietzsche si Martin Heidegger. "O sancta simplicitiatas! In what strange simplification and falsification man lives! One can never cease wondering when once one has got eyes for beholding this marvel! How we have made everything around us clear and free and easy and simple! ("BEYOND GOOD AND EVIL" BY FRIEDRICH NIETZSCHE)

da, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
mă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.