o viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
genul acesta de texte nu doar că mă obosește dar începe chiar să mă adoarmă mai devreme de ora patru dimineața, ceea ce, pentru oricine mă cunoaște, nu e bine
pentru că atunci când adorm înainte de patru dimineața înseamnă că am citit vreun text ca acesta sau, și mai rău, doar pasaje dintr-un text ca acesta... iar bioritmul meu se dă complet peste cap, cafeaua de la ora șapte dimineața nu-mi mai priește pentru că mintea mea nu a apucat să se odihnească în cele patru ore pe care mi le permit să le dorm pe zi... și de ce?
pentru că un domn, în cazul de față domnul Turburea, scrie asemenea inepții îmbătrânite pe Hermeneia și vrea să mă omoare cu zile.
Dl Turburea probabil are impresia că a reînviat nu doar țărănismul, ca și curent literar, ci țărănismul ca mod de a ne afirma noi, românii, cât de dăștepți suntem.
Eu vreau să vă dezamăgesc stimate domn, nu mă mai simt țăran de pe vremea lui Coposu, care a cam fost ultimul adevărat, acum ceea ce îmi serviți aici sunt doar banalități care probabil vă fac să lăcrimați, din nou probabil de râs când citiți aprecierile la adresa acestor texte.
Pe mine nu m-ați convins și anume deloc.
Ce am observat este că dincolo de trucurile grafice pe care le stăpâniți aproape la perfecție, textele Dvs. nu se ridică decât rareori și mai cred că multe dintre textele Dvs. (ca acesta de exemplu) nu aterizează la Șantier doar pentru că sunteți membru al Consiliului H.
Eu unul, dacă aș fi în acel board, aș trimite acest text la Șantier.
Dar este doar părerea mea pe care îmi cer scuze dacă mi-am exprimat-o prea frust.
Vă aștept cu texte mai bune, mai inspirate, stimate autor.
Sau poate mai bine cu o grafică dintre acelea pe care le executați măiastru și care ne încântă de fiecare dată în loc de exerciții din acestea de pre-literatură?
Un text dizolvat, tristă rostogolire plată, caducă. prețiozități, clișee, reminiscențe lipsite de forță poetică. Un șevalet lipsit de eboșa necesară devenirilor.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
inteleg acum intentia. aduce mai mult sau mai putin cu lectia cubului a lui Nichita (dar in alta cheie desigur). cu toate astea, sunt sigur ca iti dai seama de riscul pe care-l presupune acest tip de constructie. ma gandesc aici la faptul ca prima bariera de care te lovesti cand lecturezi un text nou este (aproape mereu) de ordin stilistic si abia apoi reflectezi la subtilitatile textului. Observatia am simtit nevoia sa o fac pe textul de mai sus mai ales pentru ca e un text scurt. pe o panza mica, riscul ca "murdaria" sa eclipseze compozitia in sine creste considerabil.
Simt ca am dat cu acest comentariu un mic zoom out de pe observatia facuta poemului asa ca vreau subliniez ca sintagma de care am vorbit nu trage poemul in jos, doar ca e o chestie de finete.
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
nicodem, încetează să mai hărțuiești în comentarii. consideră-te avertizat pentru că am mai observata asta în ultima vreme la tine. nimeni nu e obligat să îți suporte obrăzniciile.
paul, consideră-te și tu avertizat. pentru că se pare că îți place să înteții șicanele. treptat totul devine o manea dacă asta ne dorim.
și slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
Petre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
Sper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
Sunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
unde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
eu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
Văd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
textul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
poemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
când am intrat eu pe site, măi bobadile, am intrat cu un chibrit aprins in mână. aveam un mandat, dat nu de poezie, sau de vreun moft de-al meu de a demonstra cine sunt și ce pot. simplu, știam că sunt o mică flacără de lumină. și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. pe situl ăsta nu era lumină! ceea ce scrieți voi, în textele voastre, pentru că pot spune cu mâna pe inimă că ceea ce scrieți voi NU e poezie ( much less literatură). ceea ce scrieți voi e un fel de aruncare de vopsea pe pereți, un fel de crucifix cufundat într-un borcan cu urina pe care-o numiți "artă". ceea ce mă miră pe mine nu e faptul că sunteți orbi, ăștia sunteți și asta e, ceea ce ma miră e faptul că profetul, care a înființat saitul, care știe foarte bine ce trebuie să scrie, să spună și să promoveze ( dacă tot îl vezi o valoare absolută), el însuși a devenit un Iuda, un apostat, un nefilim. trenul vostru, poleit cu tot felul de pretenții literare, fie că se numește hermeneia, agonia, roliternet, dekoliterar, etc. se îndreaptă ireparabil spre prăpastia fără fund a gunoaielor care ard, ard, ard, pentru că au fost deja condamnate eternului foc. asta mă doare pe mine, i asta e motivația mea, când într-un mod mai ocolit, uneori mai direct, vă mai scriu pe ici pe colo. fiți pe pace, eu nu sunt bolnav de invidie pe capacitățile voastre de a înnoda două vorbe trei profanități într-un așa numit "text literar", sau dibacia voastră în a contorsiona însemnătatea metaforei, pe mine nu ma impresionează târâșul vostru către elitism și nici nu ma interesează să călătoresc în trenul vostru narcisist. ceea ce doresc eu, Dumnezeu mi-e martor, e să vă spăl ochii de urdura lumească, luciferică, în ultimă instanță, care o duceți cu voi fără să vă dați seama ( trăgând și o biată Românie după voi ). dacă nu m-am făcut înțeles, bobadile, care mi-ești simpatic, și tu profetule mincinos, și tu, franciscane plin de ifose filosofice, și mai câțiva dintre voi cu evereste pretenții literare, vai mie!
un poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
anytime, vlad. pe mine m-a fascinat ideea de dezamăgire pe care un explorator o gustă atunci cînd este atît de aproape și totuși ratează descoperirea vieții lui. ceva cam în genul în care am ratat eu în accepțiunea lui siftimovici. deși nu despre asta am intenționat aici. există cape disappointment. există cape disappointment? există un far acolo? are o fereastră? de ce m-am oglindit în ea? ce rost are un far acolo unde este disappointment? de ce m-am oglindit în ea și nu am privit prin ea? daca priveam ma mai puteam oglindi? unde este lumina?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
pentru textul : Puterea aerului degenul acesta de texte nu doar că mă obosește dar începe chiar să mă adoarmă mai devreme de ora patru dimineața, ceea ce, pentru oricine mă cunoaște, nu e bine
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală depentru că atunci când adorm înainte de patru dimineața înseamnă că am citit vreun text ca acesta sau, și mai rău, doar pasaje dintr-un text ca acesta... iar bioritmul meu se dă complet peste cap, cafeaua de la ora șapte dimineața nu-mi mai priește pentru că mintea mea nu a apucat să se odihnească în cele patru ore pe care mi le permit să le dorm pe zi... și de ce?
pentru că un domn, în cazul de față domnul Turburea, scrie asemenea inepții îmbătrânite pe Hermeneia și vrea să mă omoare cu zile.
Dl Turburea probabil are impresia că a reînviat nu doar țărănismul, ca și curent literar, ci țărănismul ca mod de a ne afirma noi, românii, cât de dăștepți suntem.
Eu vreau să vă dezamăgesc stimate domn, nu mă mai simt țăran de pe vremea lui Coposu, care a cam fost ultimul adevărat, acum ceea ce îmi serviți aici sunt doar banalități care probabil vă fac să lăcrimați, din nou probabil de râs când citiți aprecierile la adresa acestor texte.
Pe mine nu m-ați convins și anume deloc.
Ce am observat este că dincolo de trucurile grafice pe care le stăpâniți aproape la perfecție, textele Dvs. nu se ridică decât rareori și mai cred că multe dintre textele Dvs. (ca acesta de exemplu) nu aterizează la Șantier doar pentru că sunteți membru al Consiliului H.
Eu unul, dacă aș fi în acel board, aș trimite acest text la Șantier.
Dar este doar părerea mea pe care îmi cer scuze dacă mi-am exprimat-o prea frust.
Vă aștept cu texte mai bune, mai inspirate, stimate autor.
Sau poate mai bine cu o grafică dintre acelea pe care le executați măiastru și care ne încântă de fiecare dată în loc de exerciții din acestea de pre-literatură?
Un text dizolvat, tristă rostogolire plată, caducă. prețiozități, clișee, reminiscențe lipsite de forță poetică. Un șevalet lipsit de eboșa necesară devenirilor.
pentru textul : rostogolire-n fire deca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
inteleg acum intentia. aduce mai mult sau mai putin cu lectia cubului a lui Nichita (dar in alta cheie desigur). cu toate astea, sunt sigur ca iti dai seama de riscul pe care-l presupune acest tip de constructie. ma gandesc aici la faptul ca prima bariera de care te lovesti cand lecturezi un text nou este (aproape mereu) de ordin stilistic si abia apoi reflectezi la subtilitatile textului. Observatia am simtit nevoia sa o fac pe textul de mai sus mai ales pentru ca e un text scurt. pe o panza mica, riscul ca "murdaria" sa eclipseze compozitia in sine creste considerabil.
Simt ca am dat cu acest comentariu un mic zoom out de pe observatia facuta poemului asa ca vreau subliniez ca sintagma de care am vorbit nu trage poemul in jos, doar ca e o chestie de finete.
pentru textul : crochiu I depneomonie sau pneumonie?
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami deAAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
pentru textul : incomod deSpre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
pentru textul : oceans house mirror denicodem, încetează să mai hărțuiești în comentarii. consideră-te avertizat pentru că am mai observata asta în ultima vreme la tine. nimeni nu e obligat să îți suporte obrăzniciile.
paul, consideră-te și tu avertizat. pentru că se pare că îți place să înteții șicanele. treptat totul devine o manea dacă asta ne dorim.
pentru textul : icoană hoinară deși slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
pentru textul : sonografie deMulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin dePetre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
pentru textul : Punctul sălbatic depenita, pardon.
si la cat mai multe texte bune, andrei!
pentru textul : micul război de pe scară deSper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deSunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
pentru textul : domino deeu as spune -e doar un magnetofon la care ascult uneori
apoi adorm împietriți
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni depe marginea unui pervaz
statuete din bronz
pentru a evita folosirea lui ca niste-prezent trei versuri mai sus
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
numai bine!
pentru textul : de atunci am făcut un pact deunde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deeu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deVăd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
pentru textul : Gâdilat de gâde detextul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar depoemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
pentru textul : (hai, vii?) des-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
pentru textul : hermeneia 3.0-c decând am intrat eu pe site, măi bobadile, am intrat cu un chibrit aprins in mână. aveam un mandat, dat nu de poezie, sau de vreun moft de-al meu de a demonstra cine sunt și ce pot. simplu, știam că sunt o mică flacără de lumină. și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. pe situl ăsta nu era lumină! ceea ce scrieți voi, în textele voastre, pentru că pot spune cu mâna pe inimă că ceea ce scrieți voi NU e poezie ( much less literatură). ceea ce scrieți voi e un fel de aruncare de vopsea pe pereți, un fel de crucifix cufundat într-un borcan cu urina pe care-o numiți "artă". ceea ce mă miră pe mine nu e faptul că sunteți orbi, ăștia sunteți și asta e, ceea ce ma miră e faptul că profetul, care a înființat saitul, care știe foarte bine ce trebuie să scrie, să spună și să promoveze ( dacă tot îl vezi o valoare absolută), el însuși a devenit un Iuda, un apostat, un nefilim. trenul vostru, poleit cu tot felul de pretenții literare, fie că se numește hermeneia, agonia, roliternet, dekoliterar, etc. se îndreaptă ireparabil spre prăpastia fără fund a gunoaielor care ard, ard, ard, pentru că au fost deja condamnate eternului foc. asta mă doare pe mine, i asta e motivația mea, când într-un mod mai ocolit, uneori mai direct, vă mai scriu pe ici pe colo. fiți pe pace, eu nu sunt bolnav de invidie pe capacitățile voastre de a înnoda două vorbe trei profanități într-un așa numit "text literar", sau dibacia voastră în a contorsiona însemnătatea metaforei, pe mine nu ma impresionează târâșul vostru către elitism și nici nu ma interesează să călătoresc în trenul vostru narcisist. ceea ce doresc eu, Dumnezeu mi-e martor, e să vă spăl ochii de urdura lumească, luciferică, în ultimă instanță, care o duceți cu voi fără să vă dați seama ( trăgând și o biată Românie după voi ). dacă nu m-am făcut înțeles, bobadile, care mi-ești simpatic, și tu profetule mincinos, și tu, franciscane plin de ifose filosofice, și mai câțiva dintre voi cu evereste pretenții literare, vai mie!
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deun poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
pentru textul : memento I deanytime, vlad. pe mine m-a fascinat ideea de dezamăgire pe care un explorator o gustă atunci cînd este atît de aproape și totuși ratează descoperirea vieții lui. ceva cam în genul în care am ratat eu în accepțiunea lui siftimovici. deși nu despre asta am intenționat aici. există cape disappointment. există cape disappointment? există un far acolo? are o fereastră? de ce m-am oglindit în ea? ce rost are un far acolo unde este disappointment? de ce m-am oglindit în ea și nu am privit prin ea? daca priveam ma mai puteam oglindi? unde este lumina?
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deare aer de poezie de liceu. vazusem pe pagina ta scrieri mai bune si o intrebare: de ce tot iti scoti textele? ametesti asa. uite textul, nu e textul
pentru textul : port curajul demulțam fain, George. Crăciun Fericit, așa cum spui „tandru și delicios”, dincolo de surreal, și ție și familiei tale. Virgil
pentru textul : AVATAR dePagini