Poemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
textul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Tot n-am avut timp să las semn și mă gândeam cu teamă un pic: dacă Ioana chiar șterge poezia aceea? Din păcate, și azi cam pe scurt: și dacă nu aș fi citit nimic scris de tine până acum, tot aș spune că nu e o poezie voit scrisă într-un anume stil. Mai mult decât atât, dacă tot trebuia să o scrii (și eu cred ca a fost musai!), cred că ai găsit forma cea mai potrivită. De va rezista au ba propriei tale traiectorii, numai tu o știi. Știi ce-i funny? Că mie mi se pare, cu excepția culorii salopetei aceleia (se cunoaște ochiul de scenarist, abia aici aș spune), chiar prea puțin personală poezia. Mă gândeam mai ales să-ți spun să NU ștergi nimic din ce postezi. Eventual, în ultima instanță, dacă ai fi așa nemulțumită de un text, mai bine îl pui pe tot "tăiat"... ideea este să rămână. Ne folosește tuturor, eu așa cred. Oricum, nu este cazul aici. Ca să răspun indirect la întrebarea ta, adresată lui Virgil: e plin de emoticoane (cred că la acestea te-ai referit, nu la diactrice?!) și în comentariul meu. Te provoc să le descoperi. Altfel, Virgil are dreptate... parcă suntem nevoiți să exploatăm mai mult limbajul convențional, nu? Și nu, nu se mai poate face nimic dacă nu ai bifat de la început opțiunea de a fi notificat în legătură cu comentariile. Cel puțin deocamdată aceasta este situația.
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
sincer, regret.
Șocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
Mi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
nu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.
Ioana, Virgil multumesc pentru pareri desi poate ca tonalitatea prea colocviala a unor fragmente m-a mirat. P.S. Virgil... zeul este cel care se retrage pe insula fericitilor, un soi de deus otiotus si drept urmare e vorba de fatalitate... el nu va raspunde niciodata rugilor.
Tocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
Desigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
Adrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
Pentru Profetul semnele !& si &! nu au alta semnificatie (in capul meu) - in afara celei "grafice - decat cea de a "individualiza" pe cei doi protagonisti ai dialogului. Lucru care o simpla " - " nu l-ar fi realizat. Dar ele te pot duce cu gandul si la alte semnificatii...Marturisesc cu umilinta ca, in privinta semnelor respective, l-am "plagiat" (intr-o oarecare masura) pe inegalabilul Cezar Ivanescu, care, in volumul de poezii 'Doina' (Cartea Romaneasca, 1983), "grava, la pagina 54, urmatoarea nestemata: Ø ! șapte drumuri am în fațã șapte cupe cu otra-, mã îmbie și rãsfațã Moarteamãnãstareța ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mã-nchin", "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mb-nchin" ! Prin urmare, inca o "intertextualizare". G.M.
Raspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
sper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
Maria, nici mie nu mi se pare fairplay să mi se pună căluș în gură și să nu fiu lăsat să spun ceea ce cred, nu despre o personă, ci despre ceea ce scrie.
În altă ordine de idei, las comentarii doar sub textele care îmi plac. Nu că nu aș avea nimic de spus despre textele slabe, ultima dată însă când am comentat negativ un text, autorul și-a șters „capodopera” de pe site, ceea ce denotă lipsă de seriozitate și lașitate.Așa că, în opinia mea, dacă x sau y nu acceptă critica sub textele sale, mi se pare inutil să mai intervin.
„Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).”
Maria, textul de mai sus a fost scris cu un an în urmă. L-am revăzut de mai multe ori. știu excat ce am vrut să spun în text.Forma Verbuuil a gândi rămâne neschimbată, chiar dacă se abate de la normele limbii române. Pot face eventual altceva: să-l trec la rubrica Experiment.
eu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
Mulţumesc pentru semn
Cu simpatie
pentru textul : homo ludens de"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
pentru textul : de mama apelor detextul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Tot n-am avut timp să las semn și mă gândeam cu teamă un pic: dacă Ioana chiar șterge poezia aceea? Din păcate, și azi cam pe scurt: și dacă nu aș fi citit nimic scris de tine până acum, tot aș spune că nu e o poezie voit scrisă într-un anume stil. Mai mult decât atât, dacă tot trebuia să o scrii (și eu cred ca a fost musai!), cred că ai găsit forma cea mai potrivită. De va rezista au ba propriei tale traiectorii, numai tu o știi. Știi ce-i funny? Că mie mi se pare, cu excepția culorii salopetei aceleia (se cunoaște ochiul de scenarist, abia aici aș spune), chiar prea puțin personală poezia. Mă gândeam mai ales să-ți spun să NU ștergi nimic din ce postezi. Eventual, în ultima instanță, dacă ai fi așa nemulțumită de un text, mai bine îl pui pe tot "tăiat"... ideea este să rămână. Ne folosește tuturor, eu așa cred. Oricum, nu este cazul aici. Ca să răspun indirect la întrebarea ta, adresată lui Virgil: e plin de emoticoane (cred că la acestea te-ai referit, nu la diactrice?!) și în comentariul meu. Te provoc să le descoperi. Altfel, Virgil are dreptate... parcă suntem nevoiți să exploatăm mai mult limbajul convențional, nu? Și nu, nu se mai poate face nimic dacă nu ai bifat de la început opțiunea de a fi notificat în legătură cu comentariile. Cel puțin deocamdată aceasta este situația.
pentru textul : de dragoste definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
pentru textul : repetiție cu vioară deumorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desincer, regret.
Șocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
pentru textul : Femeile lui Bukowski deMi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
pentru textul : scrisoare de adio deam incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate deAdrian, ba eu am înțeles ce vrei să zici. Repet: adu-mi argumente din romantici. Axează-te mai mult pe text.Eugen.
pentru textul : Simbioză denu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.
nu mă aştepta pe mail că nu vin.
pentru textul : răscruce deIoana, Virgil multumesc pentru pareri desi poate ca tonalitatea prea colocviala a unor fragmente m-a mirat. P.S. Virgil... zeul este cel care se retrage pe insula fericitilor, un soi de deus otiotus si drept urmare e vorba de fatalitate... el nu va raspunde niciodata rugilor.
pentru textul : Crepuscul deTocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
pentru textul : Temă cu variațiuni deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo deTu ai ce ai cu mirosurile bune. Sper ca edwardian mint miroase frumos. Ca in rest, dau cu tamaie =)).
pentru textul : diavole unde ești deDesigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo devă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deAdrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
Pentru Profetul semnele !& si &! nu au alta semnificatie (in capul meu) - in afara celei "grafice - decat cea de a "individualiza" pe cei doi protagonisti ai dialogului. Lucru care o simpla " - " nu l-ar fi realizat. Dar ele te pot duce cu gandul si la alte semnificatii...Marturisesc cu umilinta ca, in privinta semnelor respective, l-am "plagiat" (intr-o oarecare masura) pe inegalabilul Cezar Ivanescu, care, in volumul de poezii 'Doina' (Cartea Romaneasca, 1983), "grava, la pagina 54, urmatoarea nestemata: Ø ! șapte drumuri am în fațã șapte cupe cu otra-, mã îmbie și rãsfațã Moarteamãnãstareța ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mã-nchin", "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mb-nchin" ! Prin urmare, inca o "intertextualizare". G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deo poezie în stilul tău sensibil... o rugăciune pentru cel strivit între "roțile timpului", fiecare din noi ne putem regăsi aici...
pentru textul : rugă demult succes!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 deRaspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
pentru textul : moartea nu are dese pare ca cineva are nevoie de o salvare( ingereasca desigur)
pentru textul : videoconferință cu îngeri deDar ce nu exprimă? Să mă dumiresc şi au, mă rog.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii desper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deși bucură. echilbru între ton și mesaj. final cu suspensie, plăcut ca și...
pentru textul : a.m. dedesigur, titlul.
felicitări, mi-ai făcut ziua a.m. plăcută!
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deMultumesc, domnule Gorun!
pentru textul : from blade runners deNu te ştiam şi versificator, aici de excepţie. Poezie de atmosferă cu toată savoarea dumneavoastră pălăriei din cui.
pentru textul : cina dragostei deMaria, nici mie nu mi se pare fairplay să mi se pună căluș în gură și să nu fiu lăsat să spun ceea ce cred, nu despre o personă, ci despre ceea ce scrie.
În altă ordine de idei, las comentarii doar sub textele care îmi plac. Nu că nu aș avea nimic de spus despre textele slabe, ultima dată însă când am comentat negativ un text, autorul și-a șters „capodopera” de pe site, ceea ce denotă lipsă de seriozitate și lașitate.Așa că, în opinia mea, dacă x sau y nu acceptă critica sub textele sale, mi se pare inutil să mai intervin.
„Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).”
Maria, textul de mai sus a fost scris cu un an în urmă. L-am revăzut de mai multe ori. știu excat ce am vrut să spun în text.Forma Verbuuil a gândi rămâne neschimbată, chiar dacă se abate de la normele limbii române. Pot face eventual altceva: să-l trec la rubrica Experiment.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deeu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
pentru textul : Din iubire dePagini