Iată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
Orice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
adica optzecistii au scris vertical iar postdouamiistii trebuie sa scrie orizontal? asta e ideea? o alta implicatie a asertiunii tale ar fi ca optzecistii nu au scris postmodernist, asa e? de unde asta? si, da-mi un exemplu la ce intelegi tu printr-"o aranjare a textului în formă orizontală"
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
Adriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
Va multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu
de dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
Am forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
dintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
cred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
"m-aştepta singurătatea,
pozând
între victima publică a nopţii
şi stăpâna umbrelor
dintre noi şi cer"
+ altele de aceeaşi manieră lirico-pompoaso-vidă, pe prima pagină, textu ăsta nu poa să fie decît în atelier.
acuma să nu înţelegeţi că mă doare altundeva decît în cot, sau să-mi veniţi cu texte de genu poietu neînţeles şi revoltat, dar tre să vă zic, cît de blînd pot io - dacă textu ăsta-i în şantier, pe cale de consecinţă voi, echipa editorială aveţi de-a face cu poezia cît are sculeru matriţer cu fusiunea nucleară.
neah, cam penibil gestu, aia-i.
Oriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
Ma bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
Anyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
Am aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
"liniştea îşi dezlipea buzele din tifoane" - da, citesc un text care te curăță pe dinăuntru. dar nu e numai dur, este estetic dur. expresia "mai murea câte unu’,
şi alte banalităţi." poate părea puțin cam folosită (mai ales ca variantă de ironism) dar ok. e ciudat faptul că deși oarecum predictibil finalul îmi place. e ca o liniștea aia pe care o ai după o noapte de febră. un text de literatură nouă.
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
pentru textul : zdrențuim depentru Adrian! Adrian, felicitarile mele! Ma bucur!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deOrice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
pentru textul : stare de fapt deadica optzecistii au scris vertical iar postdouamiistii trebuie sa scrie orizontal? asta e ideea? o alta implicatie a asertiunii tale ar fi ca optzecistii nu au scris postmodernist, asa e? de unde asta? si, da-mi un exemplu la ce intelegi tu printr-"o aranjare a textului în formă orizontală"
pentru textul : via sepia deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line deAdriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deAdim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
pentru textul : Ochi de leu deVa multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vă urez călătorie plăcută dede dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
pentru textul : Despre Cezara deAm forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
pentru textul : Sonet 161 dedintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor decred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce deLuminita,
pentru textul : amărui demultumesc mult, semnele tale ma bucura intotdeauna.
cu versuri de genu:
"m-aştepta singurătatea,
pozând
între victima publică a nopţii
şi stăpâna umbrelor
dintre noi şi cer"
+ altele de aceeaşi manieră lirico-pompoaso-vidă, pe prima pagină, textu ăsta nu poa să fie decît în atelier.
pentru textul : Itinerar deacuma să nu înţelegeţi că mă doare altundeva decît în cot, sau să-mi veniţi cu texte de genu poietu neînţeles şi revoltat, dar tre să vă zic, cît de blînd pot io - dacă textu ăsta-i în şantier, pe cale de consecinţă voi, echipa editorială aveţi de-a face cu poezia cît are sculeru matriţer cu fusiunea nucleară.
neah, cam penibil gestu, aia-i.
donaris, mulţumesc. părerea ta, nu ştiu dacă obiectivă dar sinceră, contează. aş vrea să dau mai mult şi încerc.
pentru textul : obsesii deOriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
pentru textul : Bicicleta deMa bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
pentru textul : en garde deAnyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
Raul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
pentru textul : femeie în costum de iepure deNu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
pentru textul : Femeia de miercuri deAm aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deprobabil ca s-ar fi potrivit mai bine ca titlul sa fie "lullaby". parerea mea
pentru textul : lifting depentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
pentru textul : femei deAsta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pentru textul : I do defăcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
pentru textul : închisoare de săpun deMai bine ca de obicei.
pe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
pentru textul : hermeneia 3.0-c de"liniştea îşi dezlipea buzele din tifoane" - da, citesc un text care te curăță pe dinăuntru. dar nu e numai dur, este estetic dur. expresia "mai murea câte unu’,
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deşi alte banalităţi." poate părea puțin cam folosită (mai ales ca variantă de ironism) dar ok. e ciudat faptul că deși oarecum predictibil finalul îmi place. e ca o liniștea aia pe care o ai după o noapte de febră. un text de literatură nouă.
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deE unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Nu am auzit de:
"Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?"
"pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab?"
In plus am zis:
"Nu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta."
Nu inteleg unde am facut "o trgaedie din asta"...
s-o lasam asa cum e...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demerci de trecere, prima parte servește ca suport urării de "Sărbători fericite".
pentru textul : sufletul meu e un monstru frumos dePagini