Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
Asha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
Stau pe balconul meu de la etajul doi și mă gândesc la un text citit recent din pagina aalizei. Îți mărturisesc autorule, fără pic de cenzură, că stilul scrierilor tale pe de-oparte jucăușe, pentru omul inițiat în substraturi rafinate, pe de altă parte extrem de mature împinse de o “ironie bolnăvicioasă” sau o „boală prosperă” cum spunea H. P. Bengescu în Concert de muzică de Bach, regăsită la nivel global din prea mult stres pentru ziua de mâine, fac din textele tale punte peste privirea cititorului în persoană, fix peste blocuri, exact peste privirea celor trei personaje din scriitura ta. Practic ni se conturează o nouă lume privită de data aceasta prin vodkă nu doar ca simbol al beției în adevăratul sens al cuvântului , ci ca pistă de lansare a eului creator , a meditației sub efectul afrodiziac dat de această băutură “ce zace” în mințile celor trei intelectuali: Florian, Pompiliu, Marcel. Un haz de necaz foarte bine mânuit de autor, o vărsare de năduf din toți rărunchii cu oprire accentuată pe o ghenă de gunoi și-un gard. Efecte ce vizează lipsa de fairplay chiar și-n rândurile pensionarilor .”Odată, unul a ajuns până la ghena de gunoi”. Asta da ambiție!Râd. În fine...nu pot să nu zâmbesc când citesc acest text aparent glumeț. O proză poem plină de mișcare, suculentă, cu forfotă continuă de idei bine conturate: „pensionarii bat aerul cu brațele în semn de salut” – Da. Este și acesta un salut „șchiop”, amețit de vremea anilor scurși peste neputința lor actuală. „apoi cad amețiți la umbră” – doar sunt o umbră de oase și ei! Ceea ce-mi place în mod deosebit este faptul că totuși avem trei personaje intelectuale care „bagă în seamă” un grup de pensionari. Chiar și la pariu dacă se merge, tot este de bine. Contează efectul și nu cauza. Râd cu voia autorului din nou. Dramaturgul Florian, Profesorul Pompiliu, Filozoful Marcel (intenționat le-am scris așa pentru a arăta și eu ce-am înțeles; măreția funcțiilor care nu sunt de ici-colo, da?, ca să nu-mi aud vorbe) sunt intelectuali adevărați, suprinși în ipostaze firești (la o vodkă) pe terasa unui bloc, la etajul zece, destul de important. A se vedea riscul de a cădea de la o asemenea înălțime având în vedere și starea lor eforică. Necazul mare este că terasa nu dă în stradă la „gagici”, ci la pensionari. Asta este. Ghinion! Ba mai mult, unul Iilarie care știa să vorbească “străinește” i-a distras atenția filozofului nostru Marcel prin expresia „americănească” fuck you adresată chiar lor. Și de aici începe Marcel să gândească, să-și facă meseria cum s-ar spune. Intervin pe rând dramaturgul și profesorul și cu bună știință merg și eu puțin invers pe text și mă opresc la expresia folosită de aalizei: “ a ține cu dinții de iarbă” aici în proză cu sensul de “a lua o gură de iarbă” verde, bună și proaspătă ca să nu uităm că ne tragem din neam de poeți. Iată autorul nu ne lasă pe căi greșite nici de data aceasta și ne propune un exercițiu de minte la care participă cine dorește ca ironia pusă pe umerii unui pensionar să dea aspect de „ pajiște verde”. Spre final autorul ne deschide o poartă către ezotericul creat de Arkadi și Boris Strugatki ca mai apoi să facă foarte bine legătura cu acel cântec dinspre ziuă: „a noastră-i fericirea/noi am ridicat orașul Telos” – Din pământ, din iarbă verde un oraș s-a ridicat, o nouă lume ruptă din cărțile lui Sir Clarke Arthur, un subiect al vieții virtuale extraterestre pusă pe seama figurilor pelerinilor ascunși de lumina soarelui, subiect văzut prin ochii lui Marcelino, prin silogismele lui Pompiliu neexprimate dar exprimate prin “vomitatul peste balustradă” și să nu-l uităm pe dramaturg, pe scenarist și pe aalizeei... Din zepelin se auzea Led zeppelin cu STAIR AWAY TO HEAVEN LYRICS cred... O proză încântătoare, o proză ALTFEL care merită înstelată! Mi-a luminat fața, aalizeei!mulțumesc.
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Alina Manole, nu-mi este jenă, pentru că nu e vorba de mine aici, ci despre cei care aruncă poezie în derizoriu și o pătează (nu spun cu ce), tocmai făcând abuz de cuvinte obscene. Îmi este jenă doar de cei care promovează o semenea „poezie”.
Ani, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
set iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
absolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
Andule, iti multumesc de trecere si pt apreciere si te salut la randul meu. poemul ramane asa cum l-am scris eu. ma bucur ca ma citesti desi esti rautacios uneori cu stima
Ehei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
Virgile, interesant acest poem, o ars poetica bine construita, o marturisire a credintelor tale artistice. Felicitari mai ales pentru final, care aduce o imagine noua, care mie mi-a placut. petre
Hanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
ai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
cred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
expresia „şi chiar nu mă mai interesează” mi se pare o alintare superficială, a cărei prezență într-un text care se pretinde poetic este o chestie jenantă. părerea mea.
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
certati-ma! dar sa nu ne pacalim... poemele acestea sunt pentru fiecare dintre noi si modalitati de a comunica altfel, de a ne exprima sentimentele si parerile in afara textului. cine mai sta sa contabilizeze gesturile si intentiile. jocuri de societate cu tema data. contraziceti-ma! va multumesc
Bine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deAsha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
Stau pe balconul meu de la etajul doi și mă gândesc la un text citit recent din pagina aalizei. Îți mărturisesc autorule, fără pic de cenzură, că stilul scrierilor tale pe de-oparte jucăușe, pentru omul inițiat în substraturi rafinate, pe de altă parte extrem de mature împinse de o “ironie bolnăvicioasă” sau o „boală prosperă” cum spunea H. P. Bengescu în Concert de muzică de Bach, regăsită la nivel global din prea mult stres pentru ziua de mâine, fac din textele tale punte peste privirea cititorului în persoană, fix peste blocuri, exact peste privirea celor trei personaje din scriitura ta. Practic ni se conturează o nouă lume privită de data aceasta prin vodkă nu doar ca simbol al beției în adevăratul sens al cuvântului , ci ca pistă de lansare a eului creator , a meditației sub efectul afrodiziac dat de această băutură “ce zace” în mințile celor trei intelectuali: Florian, Pompiliu, Marcel. Un haz de necaz foarte bine mânuit de autor, o vărsare de năduf din toți rărunchii cu oprire accentuată pe o ghenă de gunoi și-un gard. Efecte ce vizează lipsa de fairplay chiar și-n rândurile pensionarilor .”Odată, unul a ajuns până la ghena de gunoi”. Asta da ambiție!Râd. În fine...nu pot să nu zâmbesc când citesc acest text aparent glumeț. O proză poem plină de mișcare, suculentă, cu forfotă continuă de idei bine conturate: „pensionarii bat aerul cu brațele în semn de salut” – Da. Este și acesta un salut „șchiop”, amețit de vremea anilor scurși peste neputința lor actuală. „apoi cad amețiți la umbră” – doar sunt o umbră de oase și ei! Ceea ce-mi place în mod deosebit este faptul că totuși avem trei personaje intelectuale care „bagă în seamă” un grup de pensionari. Chiar și la pariu dacă se merge, tot este de bine. Contează efectul și nu cauza. Râd cu voia autorului din nou. Dramaturgul Florian, Profesorul Pompiliu, Filozoful Marcel (intenționat le-am scris așa pentru a arăta și eu ce-am înțeles; măreția funcțiilor care nu sunt de ici-colo, da?, ca să nu-mi aud vorbe) sunt intelectuali adevărați, suprinși în ipostaze firești (la o vodkă) pe terasa unui bloc, la etajul zece, destul de important. A se vedea riscul de a cădea de la o asemenea înălțime având în vedere și starea lor eforică. Necazul mare este că terasa nu dă în stradă la „gagici”, ci la pensionari. Asta este. Ghinion! Ba mai mult, unul Iilarie care știa să vorbească “străinește” i-a distras atenția filozofului nostru Marcel prin expresia „americănească” fuck you adresată chiar lor. Și de aici începe Marcel să gândească, să-și facă meseria cum s-ar spune. Intervin pe rând dramaturgul și profesorul și cu bună știință merg și eu puțin invers pe text și mă opresc la expresia folosită de aalizei: “ a ține cu dinții de iarbă” aici în proză cu sensul de “a lua o gură de iarbă” verde, bună și proaspătă ca să nu uităm că ne tragem din neam de poeți. Iată autorul nu ne lasă pe căi greșite nici de data aceasta și ne propune un exercițiu de minte la care participă cine dorește ca ironia pusă pe umerii unui pensionar să dea aspect de „ pajiște verde”. Spre final autorul ne deschide o poartă către ezotericul creat de Arkadi și Boris Strugatki ca mai apoi să facă foarte bine legătura cu acel cântec dinspre ziuă: „a noastră-i fericirea/noi am ridicat orașul Telos” – Din pământ, din iarbă verde un oraș s-a ridicat, o nouă lume ruptă din cărțile lui Sir Clarke Arthur, un subiect al vieții virtuale extraterestre pusă pe seama figurilor pelerinilor ascunși de lumina soarelui, subiect văzut prin ochii lui Marcelino, prin silogismele lui Pompiliu neexprimate dar exprimate prin “vomitatul peste balustradă” și să nu-l uităm pe dramaturg, pe scenarist și pe aalizeei... Din zepelin se auzea Led zeppelin cu STAIR AWAY TO HEAVEN LYRICS cred... O proză încântătoare, o proză ALTFEL care merită înstelată! Mi-a luminat fața, aalizeei!mulțumesc.
pentru textul : microclicuri de cartier de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
se vede că textul e scris. din lipsă de idei. dar cel mai clueless m-a lăsat titlul
pentru textul : plată deS-ar putea să ai dreptate. Mă mai gândesc! tincuța
pentru textul : Duhul din mine depentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe dedacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Alina Manole, nu-mi este jenă, pentru că nu e vorba de mine aici, ci despre cei care aruncă poezie în derizoriu și o pătează (nu spun cu ce), tocmai făcând abuz de cuvinte obscene. Îmi este jenă doar de cei care promovează o semenea „poezie”.
Eugen.
pentru textul : Unui mare poetastru deAni, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
pentru textul : S.O.S. deset iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
pentru textul : et tu le sais deabsolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
pentru textul : iluzia că dragostea deAndule, iti multumesc de trecere si pt apreciere si te salut la randul meu. poemul ramane asa cum l-am scris eu. ma bucur ca ma citesti desi esti rautacios uneori cu stima
pentru textul : Lăutarul deVa multumesc pentru aprecieri!!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deEhei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
pentru textul : Mă privești de departe denu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deVirgile, interesant acest poem, o ars poetica bine construita, o marturisire a credintelor tale artistice. Felicitari mai ales pentru final, care aduce o imagine noua, care mie mi-a placut. petre
pentru textul : eu nu sînt poet deHanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
pentru textul : interviu decred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
pentru textul : crucile deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor desi acum, ai putea scoate textul din santier?
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deMulţumesc şi eu pentru includerea în antologie şi mă simt onorat să fiu alături de poeţi adevăraţi pe care îi preţuiesc.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deVirgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui devă mulţumesc. mult succes şi dumneavoastră. cu respect, dorina neculce
pentru textul : Un surâs de trei ori gothic deexpresia „şi chiar nu mă mai interesează” mi se pare o alintare superficială, a cărei prezență într-un text care se pretinde poetic este o chestie jenantă. părerea mea.
pentru textul : Paul, te iubesc canonic de"Revenind la cutie: Ce nebunie, Nu-i așa, bădie? Ce schizofrenie..." ...mi-a placut parodia ...
pentru textul : Un întreg fragmentat deMulțumesc, am în vedere. Acel "nu știu de ce" e întotdeauna cel mai greu de definit. Dar și când iese...
pentru textul : Nu mă voi mai întoarce decu ce scop ai băgat câinele mort în poezie?
pentru textul : Poezia deWell, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land decertati-ma! dar sa nu ne pacalim... poemele acestea sunt pentru fiecare dintre noi si modalitati de a comunica altfel, de a ne exprima sentimentele si parerile in afara textului. cine mai sta sa contabilizeze gesturile si intentiile. jocuri de societate cu tema data. contraziceti-ma! va multumesc
pentru textul : Sub Acoperire deBine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
pentru textul : Brasilia dePagini