Intr-adevar, un text deosebit cu imagini si metafore bine realizate. Unul din textele acelea care te iau ca valul si te fac sa rezonezi, te sperie cand iti sapa groapa sub calcaie, dar te ridica imediat in alt loc si de acolo se reia firul. Poate un pic cam aglomerat si lung. Ar putea fi dublu distilat pentru imbunatatirea esentei. As mai reflecta asupra versului #15 care suna straniu, cred ca "e una din zilele cînd femeile îți par mingi de foc" ar fi mai bine. Cu drag, /O\
constat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
ei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
Ioana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
Câștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Da, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
interesant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
Apropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
duminică frumoasă ție, cu drag!
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
Profetul - sunt receptiv la părerile cititorilor. Mă mai gândesc la ce mi-ai sugerat. Francisc - cred că uneori putem fi chiar noi niște autentici Moși Crăciuni. Chiar mai mult. Într-un alt sonet destinat Crăciunului spuneam așa : " În orice staul Pruncul Sfânt se naște / Și-n fiecare sat e-un Betleem". Sărbătorile cu bine pentru voi toți !
paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
Mi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
Va mulțumesc la amândoi, Aranca și Bobadil, pentru comentarii. Și în special Arancăi pentru peniță, deși uneori mă întreb dacă merit atâta apreciere... Trebuie sa îmi găsesc și eu timp să mă uit pe alte texte să vad care merită penițe. Versul final poate că sună mai prozaic, însă voi încerca să fiu mai original pe viitor, ghinionul e că nu sunt foarte fluent încă în dialectul huțul, deși am crescut auzindu-l zilnic în familie și pe stradă, dar asta se va remedia în timp. Am găsit săptămâna asta materiale mai vechi și foarte interesante despre huțuli, care aduc dovezi consistente că acest neam e unul din cei mai vechi locuitori ai Carpaților, încă de pe timpul dacilor. Probabil sunt urmași ai Costobocilor care s-au slavizat sub influențele din nord după secolul al VIII-lea. Îmi propun să scriu curând un articol pe această temă pe care să îl pun pe paginile mele de internet (nu cred că merge pe hermeneia, fiind o temă de antropologie și nu una de literatură).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Intr-adevar, un text deosebit cu imagini si metafore bine realizate. Unul din textele acelea care te iau ca valul si te fac sa rezonezi, te sperie cand iti sapa groapa sub calcaie, dar te ridica imediat in alt loc si de acolo se reia firul. Poate un pic cam aglomerat si lung. Ar putea fi dublu distilat pentru imbunatatirea esentei. As mai reflecta asupra versului #15 care suna straniu, cred ca "e una din zilele cînd femeile îți par mingi de foc" ar fi mai bine. Cu drag, /O\
pentru textul : puterea mea e în tine deDa, iata o schimbare in bine, iar asta stiu pe pielea mea ca e tare greu . Andu
pentru textul : Bestial Planet deOvidiu, nu ma intereseaza rafuielile atita timp cit se fac pe un ton civilizat. Ceea ce ai facut tu se cheama atac la persoana.
pentru textul : Doină deconstat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
pentru textul : ești aici deei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
Ioana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
pentru textul : Recapitulare deștiu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
Câștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deionut, nu vrei sa fii prietenul nostru.... astept raspuns la textul tau. zambesc laaarg.
pentru textul : pietrele umbrei deÎmi plac doar strofele I și III a doua este din păcate fadă, un crochiu fals, fără un mesaj autentic și nu îmi explic încă de ce...
pentru textul : Depresivă deFrate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
mulțumesc Virgil, știi cum se spune: intenția contează:) mulțumesc mult pentru popas și sfat!
pentru textul : shutting stars depoemul e un text cald care îmi place...
Drăguţ. :)
pentru textul : pogonici love story deDa, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope deinteresant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
pentru textul : virtual dressing deDaca o sa castig, vreau alta carte, ca pe aceea tocmai o citesc :). Succes tuturor!
pentru textul : pe sub flori mă legănai deApropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
pentru textul : secret revelation depentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deduminică frumoasă ție, cu drag!
multumesc dl.Virgil.
pentru textul : Femeia de casă demultam Adrian pentru "unitatea doi"! povestea conturului - am incercat sa redau "greutatea" momentului. aproape ca nu a iesit:) dar na, precum spui:)
Paul, urma scapa turma, mai ales cand nimeresti si titlul:) Cele absolut bune!
pentru textul : jumătăți de icoană depai, n-am zis
pentru textul : cină festivă den-am zis asta
Adriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
pentru textul : Spânzurând uitarea deFelicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deDe alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
pentru textul : Suspiciune deProfetul - sunt receptiv la părerile cititorilor. Mă mai gândesc la ce mi-ai sugerat. Francisc - cred că uneori putem fi chiar noi niște autentici Moși Crăciuni. Chiar mai mult. Într-un alt sonet destinat Crăciunului spuneam așa : " În orice staul Pruncul Sfânt se naște / Și-n fiecare sat e-un Betleem". Sărbătorile cu bine pentru voi toți !
pentru textul : Există în decembrie o seară depaul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deFelicitari, Adriana! :) Cred ca toti abia asteptam s-o citim, sa vedem ilustratiile. Sunt convinsa ca e o bijuterie. :) Te imbratisez!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
pentru textul : Pluș deVa mulțumesc la amândoi, Aranca și Bobadil, pentru comentarii. Și în special Arancăi pentru peniță, deși uneori mă întreb dacă merit atâta apreciere... Trebuie sa îmi găsesc și eu timp să mă uit pe alte texte să vad care merită penițe. Versul final poate că sună mai prozaic, însă voi încerca să fiu mai original pe viitor, ghinionul e că nu sunt foarte fluent încă în dialectul huțul, deși am crescut auzindu-l zilnic în familie și pe stradă, dar asta se va remedia în timp. Am găsit săptămâna asta materiale mai vechi și foarte interesante despre huțuli, care aduc dovezi consistente că acest neam e unul din cei mai vechi locuitori ai Carpaților, încă de pe timpul dacilor. Probabil sunt urmași ai Costobocilor care s-au slavizat sub influențele din nord după secolul al VIII-lea. Îmi propun să scriu curând un articol pe această temă pe care să îl pun pe paginile mele de internet (nu cred că merge pe hermeneia, fiind o temă de antropologie și nu una de literatură).
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deAdevărul e că, la cum merg toate în ţara asta, textul de mai sus este pe măsură.
pentru textul : De ziua ta iubita noastră ţară dePagini