scuza-ma Adal, dar textul e slab. Am recitit vers cu vers si am ajuns la aceeasi concluzie. incearca ceva mai bun pentru Hermeneia

frig însorit
o mie de flori albe
nemişcate

am citit si eu textul. si cred ca nimeni (sper ca nici paul) nu se indoieste de faptul ca am admirat intotdeauna ceea ce a scris el cind a scris bine. textul de fata insa m-a dezamagit. de fapt nu am inteles ce vrea sa spuna. si nu va grabiti sa imi spuneti ca de aici, de aiurea, din california, eu nu mai am cum sa simt cu tragedia siretului, blah, blah, blah. pentru ca e un cheap shot. nu are nici o legatura cu sentimentalismele noastre. ce vreau sa spun e ca nu am inteles ce a vrut sa spuna paul prin si in textul sau. cred ca stie el vorba aia a lui mark twain care zicea ca daca un ciine musca un om este un fapt dar daca un om musca un ciine este o stire. cam tot ce a scris el pe aici sint fapte. nici macar impresii. un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious. plictisitor. toti stim ca romanii sint asa. nu numai vladica ci si opinca. adica ni s-a reamintit ca romanii sint un popor de monsti. well, chestia asta o stiam. ce m-ar fi interesat era daca mi-ar fi spus de ce crede el ca sint ei asa. sau daca ne-ar fi descris o monstruozitate de care nu am mai auzit. adica daca ar fi facut analiza sociala sau tabloid. dar asa, e doar blog. exact ceea ce critica el.
si, sa nu fiu inteles gresit. eu sint convins ca paul (nu caracatita .. apropos, ce sideline ieftin.. te credeam paul ceva mai profund, but anyway), deci sint convins ca paul a vazut si experimentat chestii interesante, si poate chiar tragice. dar cine nu a experimentat asta..? o simpla insiruire de genul (ion creanga!) "hai sa va spun nepotii mei ce a mai vazut taica, oh boje moi!" nu cred ca prezinta mare interes.
ca sa nu mai spun ca pe alocuri anumite scapari, care isi uita modestia acasa, fac povestea sa fie cam tongue in cheek. mai raminea sa ne spuna ce Canon are paul.
eu insa mai astept. vorba lu' bobadil...

Calin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
Sancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.

mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.

ce pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!

"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"

Mulţumesc.

multumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el

impresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.

Am prelucrat prima strofa pentru ca, acum cand recitesc, mi se pare ca face parte dintr-un alt film. Poemul nu se vrea unul usor sau aerisit, din contra, vizual si chiar putin socant, deci pe ici pe colo exagerarea intra la pachet. Acum ca prima strofa a disparut, nici tonul confesiv nu mai e, sau cel putin nu mai este atat de puternic, si da, era putin fals, dar numai pentru ca strofa nu facea parte din poem. In rest, nu ma pronunt, as mai putea spune insa ca din cauza faptului ca scriu incriptat, unele imagini ar putea parea cautate, insa de cele mai multe ori efortul poetic este prea mic.

Lucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?

emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
Îți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu

Bianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.

mulţumesc pentru lectură şi părere.

Ela, te așteptam și doar pe tine aici. Se pare că firul de argint încă există. Și tu ești în portret, și undeva, sub pielea mea de jasmine, undeva, lângă inimă. Mulțumiri.