multumesc de feedback Virgil. Partida de sah aici este simbolistica relatiei ce este in curs de desfasurare, daca as fi spus 'checkmate' ar fi fost prea contrastant cu restul care este 'mellow' [*regele este ultima piesa care cade, deci este si ultimul 'luat']...
ultima parte este probabil putin mai dramatica - asa mi-a iesit..:p
oricum multumesc pentru com si intentie!
este exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
Ai scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
De obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
Am citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
Cristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
dintre "arborii zburatori ai copilariei" (superba metafora), dezradacinati clipelor benigne, cauti transfuziile albastre menite sa insufleteasca paleta trecutului. lucrurile, amintirile au o energie aleatorie, aproape maladiva. si in aceasta vrie a sentimentelor, totul se surpa, nu-si regaseste coordonatele constante. pentru ca acolo este "atunci cind moare tata", locul in care devii barbat, matur, fara sa vrei. nostalgia devine borna universului rasucita in fiecare, pina la disperare...
multumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
Ela... nu ai inteles dar asta-i vina mea pentru ca eram intr-o pasa mai criptica atunci cand am redactat comentariul... verdele e verde iar atunci cand se transmite din mana in mana da dureri deasupra inimii... saraca, o sti ea de ce.
Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
Asa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
Reusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
Frumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
Rotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
hermeneia.com este configurată în așa fel încît cu puțină bunăvoință să poată fi vazută chiar și pe o rezoluție de 600X800 deși mai puțin de 2% din vizitatorii hermeneia mai folosesc așa ceva. orice rezoluție mai mare de aceasta poate vedea hermeneia.com de la foarte bine în sus. evident unele rezoluții (mai exotice) se pot comporta mai ciudat dar în principiu ar trebui să funcționeze. bineînțeles este de recomandat să folosiți versiuni mai noi ale browserelor. cel puțin firefox, chrome și IE acceptă hermeneia.com fără probleme. vizitatorii care le folosesc sînt în jur de 85%.
da, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
ne mai citim! zi frumoasă!
Adriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ceva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! demultumesc de feedback Virgil. Partida de sah aici este simbolistica relatiei ce este in curs de desfasurare, daca as fi spus 'checkmate' ar fi fost prea contrastant cu restul care este 'mellow' [*regele este ultima piesa care cade, deci este si ultimul 'luat']...
pentru textul : Note deultima parte este probabil putin mai dramatica - asa mi-a iesit..:p
oricum multumesc pentru com si intentie!
repar acum
pentru textul : am evadat un timp deeste exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deeu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
pentru textul : unei gardenii deAi scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
pentru textul : orele noastre deSchimbă ceva la regulament...sau citeşte doar textul Virgil! Cu prietenie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deDe obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
pentru textul : jane doe deNicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
Eugen.
pentru textul : Simbioză demulţumesc pentru opinie Virgil.
pentru textul : Porţia de filozofie deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city dewell, dragul meu, asta e. cred ca ne-am spus ce am avut de spus.
pentru textul : poetul III deAm citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
(Aveţi ceva publicat pe hârtie? )
pentru textul : Iulian are ochi de melc deVa multumesc, frumos, reactiile ma emotioneaza. V-am raspuns prin alt poem
pentru textul : în fond e totul lavabil deCristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
pentru textul : trei observații dee mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc
pentru textul : eu te iubesc, fă dedintre "arborii zburatori ai copilariei" (superba metafora), dezradacinati clipelor benigne, cauti transfuziile albastre menite sa insufleteasca paleta trecutului. lucrurile, amintirile au o energie aleatorie, aproape maladiva. si in aceasta vrie a sentimentelor, totul se surpa, nu-si regaseste coordonatele constante. pentru ca acolo este "atunci cind moare tata", locul in care devii barbat, matur, fara sa vrei. nostalgia devine borna universului rasucita in fiecare, pina la disperare...
pentru textul : uneori e ca atunci cînd moare tata de...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deștepții la spelling)
pentru textul : cromozomii de fier demultumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deEla... nu ai inteles dar asta-i vina mea pentru ca eram intr-o pasa mai criptica atunci cand am redactat comentariul... verdele e verde iar atunci cand se transmite din mana in mana da dureri deasupra inimii... saraca, o sti ea de ce.
pentru textul : Five Seconds deDin comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
pentru textul : Îngeri ® deAsa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă deReusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deFrumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deRotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
faptul ca m-a lasat fara cuvinte, nu inseamna ca trebuie sa-i dai alta forma, ci pur si simplu ca orice as spune... ar fi in plus.
pentru textul : from blade runners dehermeneia.com este configurată în așa fel încît cu puțină bunăvoință să poată fi vazută chiar și pe o rezoluție de 600X800 deși mai puțin de 2% din vizitatorii hermeneia mai folosesc așa ceva. orice rezoluție mai mare de aceasta poate vedea hermeneia.com de la foarte bine în sus. evident unele rezoluții (mai exotice) se pot comporta mai ciudat dar în principiu ar trebui să funcționeze. bineînțeles este de recomandat să folosiți versiuni mai noi ale browserelor. cel puțin firefox, chrome și IE acceptă hermeneia.com fără probleme. vizitatorii care le folosesc sînt în jur de 85%.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deda, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
pentru textul : lullaby dene mai citim! zi frumoasă!
Adriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
O părere onestă de cititor
pentru textul : dragoste deBot Eugen
prea mult mereu, niciodată, niciun, etc. şi foarte multă negaţie în text care vine în defavoarea poeziei tale:)
pentru textul : ziua cu patru pereţi dePagini