Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine

încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?

of, of, dar să nu exagerăm! simt o oarecare tensiune aici, să fie iarna care s-a întors de pe coclaurii unde s-a ascuns? sesiunea? nimeni nu știe!? zic să mai aruncăm un ochi pe text și apoi să încercăm să ne revenim, că nu-i oaia chiar așa de creață!
prima strofă „unii oameni nu aleg să se sinucidă/când ninge/pe umeri le cresc/cercuri polare/dar nu se plâng” poate reformulată ar ieși ceva mai vrednic de transmis. Poezia începe cu un truism și anume: unii oameni sunt slabi de caracter și renunță, în timp ce alții nu, deh, viața-i grea pentru toți, dar nu toți disperă. Corect? Corect!
Mai departe, vedem cum Nuti face un portret al oamenilor ăstora care aleg să trăiască. Mai exact o portretizare a felului cum reușesc ei să facă față. Se mulează pe subiect, sunt darwinieini și nietzieni, mai pe scurt- the survival of the fittest. Agreed, ideea nu-i rea, însă reformulat ar suna mai brav. În formula asta mi se pare că duce cam tare spre patetism. Uite, de exemplu, eu strofa a doua aș fi scris-o ceva de genul ăsta „fac coadă la crucea roșie/pentru fiecare anotimp/se cere tot o altă inimă/ care să le pompeze sângele/ măcinat precum un bob de grâu/ sub pietrele de moară”- doar o sugestie, desigur.
nu înțeleg versul ăsta „când le e frig printre oameni
sărută pereţii singurătăţii lor”, mai exact nu înțeleg rostul lui „printre”. Sinapsele mele leagă mai bine informațiile pe care le tot leg de o săptămână pentru cele ce urmează în următoarea, deci poate e vina mea. Oricum, eu zic ca dacă faci o comparație sau metaforă sau etc. trebuie să aibe sens, ori uneori mi se pare că te joci de-a v-ați ascunsa cu clișeul. Pe alocuri ești la limită, pe altele parcă prea originală.
Repet, ideea textului nu este rea. S-ar putea scrie poezii chiar bune pe tema asta, dar, ridic întrebarea azizei încă odată- vei mai lucra sau nu la el? eh, bănuiesc că nu depinde de nimeni decât de tine.

Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."

cred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.

...pentru că uneori, spre a ne face să înțelegem esența adevăratei iubiri, a nemeritatei bunătăți, ni se adresează așa, nouă fiilor risipitori, cu un murmur timid, bineînțeles, unde mai găsește o lumină aprinsă, sau măcar un opaiț, un murmur timid...

Nu înțeleg de ce nu poți comenta serios aici. Poate pentru că nu ești poet ci doar filosof. Ouch! că am zis-o! Deci să înțeleg că dacă o polemică e „balcanică” e ok iar dacă e „medievală” nu mai e bună?

Te rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.

oana

si prin mine trec la fel. dar nu-i nicio chestie, pentru ca n-am cum schimba. nici macar nu mi se mai pare mare lucru. in fine, si tu intelegi. ma intreb ce ramane, ca ma feresc sa-i dau nume. "oaresce" e inca bine.

mă bucur că v-a plăcut poezia; şi mie îmi place foarte mult şi n-a fost greu de tradus.
Petru D.

te rog să nu mai introduci subtitlul în corpul textului. e absolut nepotrivită redundanța asta și strică forma sub care apare textul în pagina de start. dacă vei continua voi retrage posibilitatea ca textele tale să mai apară pe prima pagină.
de asemenea te rog să nu mai lași spații la începutul textului. voi fi nevoit să îți retrag dreptul de a folosi html

Uite că de data aceasta mi-a plăcut cap-coadă. Și asta pentru că (încă) personajul nu privește înapoi cu mânie. Poate că întoarcerea spre biserică nu pare originală, dar este posibilă, dă o tentă de realism, de simplitate care place. Inițial textul mi-a adus aminte de "Străinul" lui Camus, dar desprinderea aceasta este mai autentică nouă, aș zice. V-ați gândit să continuați povestirea aceasta?

Imi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu

Sapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.