Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
mie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
Să scrii bine proză la persoana întâi nu e de ici de colo. E reușit textul și-l ține în hățuri pe cititor. Mentalitatea auctorială se subordonează docil personajului. Cinică luciditate tranzitivă întâi, apoi reflexivă.
Mi-a plăcut tare mult: ”Plec.// Am plecat” și toate celelalte intervenții de acest tip, care presupun un anumit timp scurs între notațiile respective. Țin de subtext, sau așa ceva. Îi dă valoare.
E pe undeva o virgulă care trebuie să dispară, la ”eu mă căiesc”.
Plutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)
te felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
Te felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
corect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
Linea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
Ştefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
Zâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
Dancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
Stilul laconic îmbogăţeşte expresivitatea, zgârcenia gesturilor copleşeşte o mişcare scenică oricât de elaborată. Dar astea nu întotdeauna, ci doar atunci când ştii să pui în valoare dinamica apelor subterane ale fiinţei. Eh, voila!
Pentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
Frumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
era sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
am senzatia ca cine raspunde aici, daca tot raspunde vis a vis de comentariul meu nu inteleg de ce nu il citeste in intregime. am spus continui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva Cu alte cuvinte autorul trebuie sa ne spuna deschis ce diateza a intentionat si asta va clarifica lucrurile. P.S. si elementele de gramatica fac parte din continut, cel putin intr-un anumit sens
si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
Draga Virgil,
Nu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
...mulțumesc frumos, Cami, esti atenta ca intotdeauna...; iar dacă ai senzații... e de bine, Virgil...dacă sunt corecte... asta rămâne la nivel empiric..., mulțumesc de sugestia voalată...
Doru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
pentru textul : un fel de poveste demie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
pentru textul : Suntem primul născut deSă scrii bine proză la persoana întâi nu e de ici de colo. E reușit textul și-l ține în hățuri pe cititor. Mentalitatea auctorială se subordonează docil personajului. Cinică luciditate tranzitivă întâi, apoi reflexivă.
Mi-a plăcut tare mult: ”Plec.// Am plecat” și toate celelalte intervenții de acest tip, care presupun un anumit timp scurs între notațiile respective. Țin de subtext, sau așa ceva. Îi dă valoare.
E pe undeva o virgulă care trebuie să dispară, la ”eu mă căiesc”.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deDia, eu as reformula primul vers, nu este o imagine reusita!
pentru textul : Şase dimineaţa decu drag, ioana
Plutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)
pentru textul : cu titlu provizoriu deMultumesc de trecere si pt. cuvintele scrise aici.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deCu respect,
Iuri.
fain. mi-ar fi plăcut să particip. vă doresc o petrecere frumoasă. și cred că va fi frumoasă. am să reîncadrez textul.
pentru textul : Virtualia XV dete felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deTe felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
Seven horses
to shut my eyes now
over all this turning of meanings
it seems hard
the same as it was departing
from our date
when you were never coming
locked indoors
you were mumbling out of books
come come
dum di dum
and the rain pouring over the streets
haunted by me only
and my trams
nocturnal
pulled by seven horses
pentru textul : șapte cai decorect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
pentru textul : sub ochii înlăcrimaţi ai norocului deNuta Craciun, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului dema bucur sa aud ca-l pomenesti pe Eugen Evu, a fost si unul din mentorii mei!
pentru textul : Pact deLinea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
pentru textul : înălțarea din pântec deŞtefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deZâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found deCe determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
pentru textul : Felinar deDancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei deNon multa, sed multum.
Stilul laconic îmbogăţeşte expresivitatea, zgârcenia gesturilor copleşeşte o mişcare scenică oricât de elaborată. Dar astea nu întotdeauna, ci doar atunci când ştii să pui în valoare dinamica apelor subterane ale fiinţei. Eh, voila!
pentru textul : Foire dePentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deFrumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
pentru textul : desen cu alb deAdrian îţi mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă deera sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
pentru textul : Fugară deam senzatia ca cine raspunde aici, daca tot raspunde vis a vis de comentariul meu nu inteleg de ce nu il citeste in intregime. am spus continui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva Cu alte cuvinte autorul trebuie sa ne spuna deschis ce diateza a intentionat si asta va clarifica lucrurile. P.S. si elementele de gramatica fac parte din continut, cel putin intr-un anumit sens
pentru textul : în medalionul din piept desi zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
pentru textul : coborârea în Carte degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu deDraga Virgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deNu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
un gând bun
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă de...mulțumesc frumos, Cami, esti atenta ca intotdeauna...; iar dacă ai senzații... e de bine, Virgil...dacă sunt corecte... asta rămâne la nivel empiric..., mulțumesc de sugestia voalată...
pentru textul : Te iubesc dus-întors deDoru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
pentru textul : Te iubesc, puscaria mea! dePagini