am citit aici un poem foarte bun însoțit din păcate de niște comentarii (cele de mai sus) tehniciste și scoase din contextul poetic al textului
un poem nu e un cadavru ca să-l diseci ca la morgă mai ales când o faci cu niște cuțite de bucătărie
acest poem e viu, trăiește de la început până la sfârșit
o lectură rafinată, poate doar ușor prea încărcată simbolistic (pentru gustul meu, desigur)
Felicitări!
parerea mea este ca este un titlu fantastic (aproape invidiez ca nu l-am gasit eu - care stau asa prost cu titlurile -), dar pacat de titlu pentru ca textul e undeva intre slabut si abscons. Imaginea nisipului coagulat desi este nemaiauzita este si cam greoaie, dificil de simtit estetic.
"Timpul nu mai străbate
prin clepsidra maternă;" -- suna destul de banal. Si absolut nimeni nu stie de ce clepsidra aceea e materna sau ce ar vrea sa insemne acel lucru. Restul textului nu arunca nici o lumina asupra acestui lucru si nici nu este ajutat de el.
"păsările lui Hitchcock" sint o cadere brusca in istoriografia cinematografica si incerci sa te legi de ele ca de un fel de speranta ca poate afli ceva. Dar nu afli decit ca pasarile acelea au... genunchi. O chestie la fel de greoaie si absconsa ca si chestia cu nisipul coagulat.
Despre genunchii astia stranii de pasare ni se spune ca sint... inerti. Nu stiu ce vrea sa insemne asta. Poate ca vrea sa insemne "nemiscati". OK. Deci sint nemiscati si din ei... irumpe. Un verb oarecum arhaic si mai degraba metafizic decit fizic, daca ma intrebi pe mine. Deci e cam nepotrivita asocierea. In orice caz afli ca din ei, din genunchi, irumpe un duh de naftalina. Bizar. Imi este greu sa spun ca toata chestia asta mi-a spus ceva. Pentru ca nu mi-a spus. Singurul lucru pe care pot sa il spun este ca cred ca duhul asta de naftalina merita o soarta sau o poezie mai buna. Parerea mea.
crucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
Viorel Cernica este un om deosebit. De o modestie pozitivă, cu o uriașă putere se muncă, un tip ne-mediatic, cu spirit neliniștit. Este și poet... dar și alți filosofi au fost... Mai multe despre el se pot afla la adresa: http://ifilosofie.uv.ro/viorelcernica.htm sau pe agina personală: http://cernicapages.bravepages.com/. unele cărți ale sale sunt accesibile numai specialiștilor. La revista pe care o fac împreună cu alți prieteni de-ai mei are o rubrică permanenta se eseuri - Cadențe reflexive
mulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
Nu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
in masura sa dau sentinte, dar asa cum ti s-a mai spus pe aici de catre persoane competente, ar trebui sa lasi sa curga firesc cuvintele. aici ai cam reusit. de obicei, te lasi sedus prea tare de "telul" de a metaforiza totul, de a spune alambicat, de a atrage neaparat atentia si rezultatele nu sunt chiar cele dorite.
"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
multumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
m-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
în sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Îmi pare rău că am mai şi cârcotit, aş fi vrut doar să îţi dau câteva îndrumări pe drumul ăsta sinuos, pentru că ştiu că nu e uşor. Nu ştiu dacă mă crezi acum, dar vei renunţa tu singur la folosirea în exces a punctelor de suspensie, cu timpul. Îţi vei adapta mesajul (adică tocmai ideea ta, propria ta idee pe care doreşti să o exploatezi în text), astfel încât scriitura să fie fără flow-ri. Îmi vei da dreptate odată, ştiu. Abia aştept să ajung să îţi cumpăr cartea! :)
personificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
un poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
poemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Excelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
Nu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit aici un poem foarte bun însoțit din păcate de niște comentarii (cele de mai sus) tehniciste și scoase din contextul poetic al textului
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deun poem nu e un cadavru ca să-l diseci ca la morgă mai ales când o faci cu niște cuțite de bucătărie
acest poem e viu, trăiește de la început până la sfârșit
o lectură rafinată, poate doar ușor prea încărcată simbolistic (pentru gustul meu, desigur)
Felicitări!
aici narativul prinde extrem de bine.
pentru textul : poem cu molii deparerea mea este ca este un titlu fantastic (aproape invidiez ca nu l-am gasit eu - care stau asa prost cu titlurile -), dar pacat de titlu pentru ca textul e undeva intre slabut si abscons. Imaginea nisipului coagulat desi este nemaiauzita este si cam greoaie, dificil de simtit estetic.
pentru textul : Duhul de naftalină de"Timpul nu mai străbate
prin clepsidra maternă;" -- suna destul de banal. Si absolut nimeni nu stie de ce clepsidra aceea e materna sau ce ar vrea sa insemne acel lucru. Restul textului nu arunca nici o lumina asupra acestui lucru si nici nu este ajutat de el.
"păsările lui Hitchcock" sint o cadere brusca in istoriografia cinematografica si incerci sa te legi de ele ca de un fel de speranta ca poate afli ceva. Dar nu afli decit ca pasarile acelea au... genunchi. O chestie la fel de greoaie si absconsa ca si chestia cu nisipul coagulat.
Despre genunchii astia stranii de pasare ni se spune ca sint... inerti. Nu stiu ce vrea sa insemne asta. Poate ca vrea sa insemne "nemiscati". OK. Deci sint nemiscati si din ei... irumpe. Un verb oarecum arhaic si mai degraba metafizic decit fizic, daca ma intrebi pe mine. Deci e cam nepotrivita asocierea. In orice caz afli ca din ei, din genunchi, irumpe un duh de naftalina. Bizar. Imi este greu sa spun ca toata chestia asta mi-a spus ceva. Pentru ca nu mi-a spus. Singurul lucru pe care pot sa il spun este ca cred ca duhul asta de naftalina merita o soarta sau o poezie mai buna. Parerea mea.
crucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deam avut si eu ocazia sa-l cunosc pe alexandar la cenaclul pavel dan. este un poet foarte talentat realmente.
pentru textul : Aleksandar Stoicovici în pragul debutului în volum deErau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deViorel Cernica este un om deosebit. De o modestie pozitivă, cu o uriașă putere se muncă, un tip ne-mediatic, cu spirit neliniștit. Este și poet... dar și alți filosofi au fost... Mai multe despre el se pot afla la adresa: http://ifilosofie.uv.ro/viorelcernica.htm sau pe agina personală: http://cernicapages.bravepages.com/. unele cărți ale sale sunt accesibile numai specialiștilor. La revista pe care o fac împreună cu alți prieteni de-ai mei are o rubrică permanenta se eseuri - Cadențe reflexive
pentru textul : Despre căile filosofării demultumesc, ma bucur ca am reusit sa indrept ceva.
pentru textul : dispersie deerată: si durerea asta prelinsă. scuze.
pentru textul : Curtea miracolelor deLaura, te rog sa citesti si sa respecti Regulamentul in ceea pe priveste publicarea textelor de catre membrii novice pe Hermeneia.
pentru textul : Relicve de ambrozie demulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
pentru textul : the fifties dedomnule Frosin, ati postat traducerea de trei ori... reveniti si anulati duplicatele. mai este si o greseala in titlu, va rog verificati.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deOk, am inteles. Imi cer scuze, nu stiam. Am remediat problema.
pentru textul : Between the bars deNu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
pentru textul : Scrâșnitorul dein masura sa dau sentinte, dar asa cum ti s-a mai spus pe aici de catre persoane competente, ar trebui sa lasi sa curga firesc cuvintele. aici ai cam reusit. de obicei, te lasi sedus prea tare de "telul" de a metaforiza totul, de a spune alambicat, de a atrage neaparat atentia si rezultatele nu sunt chiar cele dorite.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii de"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
pentru textul : antene demultumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
pentru textul : ersuri deArty, revin. voiam să-fi spun că ai putea schimba asta
„mi-e frică că va ...”
vezi penultima strofă.
pentru textul : poem orb dem-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine deîn sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
pentru textul : Amurg cu Ludmila desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deAdrian,
Îmi pare rău că am mai şi cârcotit, aş fi vrut doar să îţi dau câteva îndrumări pe drumul ăsta sinuos, pentru că ştiu că nu e uşor. Nu ştiu dacă mă crezi acum, dar vei renunţa tu singur la folosirea în exces a punctelor de suspensie, cu timpul. Îţi vei adapta mesajul (adică tocmai ideea ta, propria ta idee pe care doreşti să o exploatezi în text), astfel încât scriitura să fie fără flow-ri. Îmi vei da dreptate odată, ştiu. Abia aştept să ajung să îţi cumpăr cartea! :)
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) depersonificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
frumos!
pentru textul : lumina lunii deMi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deun poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
pentru textul : până târziu câinele meu depoemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
nu stiu cat de bine se leaga textu meu de textu tau. s-a nascut independent de al tau, dar cu gandul la parai, e parodie si are cam acelasi decor :)
pentru textul : două mâini deExcelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
pentru textul : Secolul luminilor în viaţa mea deNu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
pentru textul : mess dePagini