Ecaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
Voiam și eu să-ți zic ceva după ce am citit poemul, dar am făcut imprudența de a citi înainte și subsolul și am dat de comentariul userului Raluca Blezniuc apoi ai mai răspuns și tu cu un mersi frumos și te rog să mă crezi că am uitat ce voiam să-ți spun... pe text adică... pentru că eu una când dau chiar și din întâmplare peste un agramatism de tipul 'consider ca e prea incarcat si fara sens aceasta alaturare'... uit ce voiam să spun dom'le! Uit ceva de speriat!
O initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
accept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
Dragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
da, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
de astfel de opinii sincere am nevoie. de comunicare directa, netrunchiata. asa, vad si eu cum stau. am hotarat sa fac o curatenie generala printre poemele mele si sa nu ma fac de ras cu texte slabe. deci, mai astept o parere pro sau contra si las sau scot textul pana reusesc sa intru in el si sa incerc sa-l fac sa functioneze. este un gest sanatos asta si poate, astfel, reusesc sa optimizez ceva. am nevoie de ajutorul vostru. hermeneia va trebui sa devina chiar asta: un atelier. nu numai o simeza. nu ma supara deloc opiniile negative. sa nu cumva sa credeti asta. doar ca vreau sa le exprimati mai fara intortocheli, daca se poate, ca sa inteleg unde este problema. accet si apreciez un punct de vedere cinstit si argumentat macar in mare. adrian, numele meu chiar nu este o povara. de asta l-am si pastrat.
un text simplu ;i de efect.Nu ma dernajeaza acel "nu retin" pt ca reda bine ,din punctul meu de vedere,fluxul interior, gandul in stare ingenua nefiltrat perfect prin discurs. o singura si putin semnificativa obiectie am in ceea ce priveste ultimul vers. adica nu am inteles de ce musai lacrimile erau poluate, nu stiu as fi spus ca sangele nostru sau o alta chestie mai putin cliseistica decat asta a mea cu sangele...in fine, ceva raportat la "noi" . Mi s-a parut f faina posibilitatea de dubla interpretare a lui "beat" din primul vers, ptr ca eu l-am citit in prima faza ca pe cuv englezesc (beat-cum ar veni-generatia beat:)). Mi-a placut ...confuzia asta indiferent ca a fost gandita ca atare sau nu.
Ok, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
depinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
uf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
Ai scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
Sunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
nu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
cred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
incitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
dar sa vedeti ce am inteles pana acum.
tunete si fulgere!
tunete si fulgere!tunete si fulgere!
suspiciuni.
nu poti sa pacalesti sufletul naturii sa-si talmaceasca arhitectura unica in ce diversitati vrei tu...ceva de genul...si incerci sa te pui cu spiritul ei cu parsivitate de pitagora....daca pun compasul miauuuuu si adaug ceva in plus miauuuu atunci ceea ce tu nu ai vazut pana acum miauuuu e ca.....
"În experimentul mental original al lui Schrödinger, el descrie cum se poate, în principiu, transfera o superpoziţie din interiorul unui atom către superpoziţia la o scară mai mare a unei pisici vii sau moarte cuplând pisica si atomul cu ajutorul unui ‘‘mecanism diabolic.’’ A propus un scenariu în care viaţa sau moartea unei pisici aflate într-o cutie închisă depinde de starea unei particule subatomice. Conform lui Schrödinger, interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în acelaşi timp vie şi moartă până la deschiderea cutiei."
din wikipedia.
si masori si masori dar si melancolia si...miauuuu nu. inca nu...
îmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
pentru textul : port curajul dede trecere şi cuvinte.
pentru textul : Autostopista dePeisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deVoiam și eu să-ți zic ceva după ce am citit poemul, dar am făcut imprudența de a citi înainte și subsolul și am dat de comentariul userului Raluca Blezniuc apoi ai mai răspuns și tu cu un mersi frumos și te rog să mă crezi că am uitat ce voiam să-ți spun... pe text adică... pentru că eu una când dau chiar și din întâmplare peste un agramatism de tipul 'consider ca e prea incarcat si fara sens aceasta alaturare'... uit ce voiam să spun dom'le! Uit ceva de speriat!
pentru textul : al doilea dialog cu mirabeau deO initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
pentru textul : Candoare străină, candoarea relegatului deaccept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deDragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
pentru textul : Epilog... deda, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
pentru textul : Doar tu și cuvintele deCristina. nu fa CR (carriage return) in primul rind si nu vei avea probleme.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deNu mi-a plăcut nimic, cu excepţia:
"vară-n cimitir -
pentru textul : Haiku decălugăriţa verde
neclintită pe zid" - care este foarte, foarte reuşită.
...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
pentru textul : Felul în care murim dede astfel de opinii sincere am nevoie. de comunicare directa, netrunchiata. asa, vad si eu cum stau. am hotarat sa fac o curatenie generala printre poemele mele si sa nu ma fac de ras cu texte slabe. deci, mai astept o parere pro sau contra si las sau scot textul pana reusesc sa intru in el si sa incerc sa-l fac sa functioneze. este un gest sanatos asta si poate, astfel, reusesc sa optimizez ceva. am nevoie de ajutorul vostru. hermeneia va trebui sa devina chiar asta: un atelier. nu numai o simeza. nu ma supara deloc opiniile negative. sa nu cumva sa credeti asta. doar ca vreau sa le exprimati mai fara intortocheli, daca se poate, ca sa inteleg unde este problema. accet si apreciez un punct de vedere cinstit si argumentat macar in mare. adrian, numele meu chiar nu este o povara. de asta l-am si pastrat.
pentru textul : de dragoste decombinatii de trei luate cîte doua. asadar se poate si-n literatura. si ti-a reusit fain. poate la faza cu copiii ai spus mai multe decît era necesar
pentru textul : Între două tăceri depaul
un text simplu ;i de efect.Nu ma dernajeaza acel "nu retin" pt ca reda bine ,din punctul meu de vedere,fluxul interior, gandul in stare ingenua nefiltrat perfect prin discurs. o singura si putin semnificativa obiectie am in ceea ce priveste ultimul vers. adica nu am inteles de ce musai lacrimile erau poluate, nu stiu as fi spus ca sangele nostru sau o alta chestie mai putin cliseistica decat asta a mea cu sangele...in fine, ceva raportat la "noi" . Mi s-a parut f faina posibilitatea de dubla interpretare a lui "beat" din primul vers, ptr ca eu l-am citit in prima faza ca pe cuv englezesc (beat-cum ar veni-generatia beat:)). Mi-a placut ...confuzia asta indiferent ca a fost gandita ca atare sau nu.
pentru textul : i-am pus numele studenție deeu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deOk, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dedepinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deuf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu deMulţumesc, Silvia! Ai surprins şi asemănarea şi contrastul, şi schimbarea simţurilor (tehnica acestui poem). Ai un ochi rafinat!
pentru textul : Haiku deAi scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
pentru textul : orele noastre deSunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
pentru textul : Betel deE fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer denu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt decred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
incitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
pentru textul : Chant patriotique deUite cineva care pricepe din prima si fara chestiuni ajutatoare... ferice de tine Sapphire ca esti isteata foc... ma bucur sa te am de comentator.
pentru textul : Poveste de Dragobete deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã dedar sa vedeti ce am inteles pana acum.
tunete si fulgere!
tunete si fulgere!tunete si fulgere!
suspiciuni.
nu poti sa pacalesti sufletul naturii sa-si talmaceasca arhitectura unica in ce diversitati vrei tu...ceva de genul...si incerci sa te pui cu spiritul ei cu parsivitate de pitagora....daca pun compasul miauuuuu si adaug ceva in plus miauuuu atunci ceea ce tu nu ai vazut pana acum miauuuu e ca.....
"În experimentul mental original al lui Schrödinger, el descrie cum se poate, în principiu, transfera o superpoziţie din interiorul unui atom către superpoziţia la o scară mai mare a unei pisici vii sau moarte cuplând pisica si atomul cu ajutorul unui ‘‘mecanism diabolic.’’ A propus un scenariu în care viaţa sau moartea unei pisici aflate într-o cutie închisă depinde de starea unei particule subatomice. Conform lui Schrödinger, interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în acelaşi timp vie şi moartă până la deschiderea cutiei."
din wikipedia.
si masori si masori dar si melancolia si...miauuuu nu. inca nu...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deîmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
pentru textul : La margine deUneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
pentru textul : Pe întuneric deE un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Pagini