Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
De ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
Di şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
ai dreptate Alma, s-a contactat persoana respectivă și cred, sper că am de-a facecu persoane mature pe care nu am nevoie să le trag de urechi. Sînt însă supărat că unii nu citesc nici regulamentul, nici, nota formularului de înscriere, nici emailul meu de raspuns și nici ce scriu la rubrica Info și apoi se supără ca ciobanul pe sat pentru că nu înțeleg ce se petrece. Promit că am să devin foarte dur și nu o să mai depun eu eforturi pentru a suplini neglijența sau ignoranța altcuiva.
poemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
Cristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Virgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
Că eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
Deşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Bobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
Călin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
lipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana,
pentru textul : vis a vis dePrezența ta face pentru mine mai mult decât penița :). Eu îți mulțumesc pentru frumosul dar de lumină. Te mai aștept cu mult drag.
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAm mai gasit unul. L-am corectat. Asa-i cu inginerii - ca d-aia nu le-a placut cartea.
pentru textul : Duios șurub deDe ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deDi şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deai dreptate Alma, s-a contactat persoana respectivă și cred, sper că am de-a facecu persoane mature pe care nu am nevoie să le trag de urechi. Sînt însă supărat că unii nu citesc nici regulamentul, nici, nota formularului de înscriere, nici emailul meu de raspuns și nici ce scriu la rubrica Info și apoi se supără ca ciobanul pe sat pentru că nu înțeleg ce se petrece. Promit că am să devin foarte dur și nu o să mai depun eu eforturi pentru a suplini neglijența sau ignoranța altcuiva.
pentru textul : jurnal de nesomn III defrumos text, curgator ca o apa rece de munte. felicitari
pentru textul : nisip aurifer depoemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
pentru textul : Poate mâine... deun inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
pentru textul : ziua de mâine deobserv că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
pentru textul : Zob de...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
pentru textul : querida deCristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Toate cele bune,
pentru textul : Despre un gigolo clandestin deEugen.
M-am lmbucalat si eu de ingeri (n-ar fi trebuit?) rosu precum rosia la piata impovarat de prieteni chelind etc. Cum desigur si bunaoara. Ei si?
pentru textul : Metafora cea grea a elevației deai creat imagini fantastice, o lume imposibila, un straniu vis... m-a impresionat in mod deosebit acest poem.
pentru textul : Reverie deVirgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
pentru textul : un cavaler pentru milady deCă eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDeşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Bobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deasupra morţii, prin "subţiere" în oricare sens. mi se pare filozofică şi deci meditativă starea poetică din aceste versuri.
pentru textul : Elegie de dincolo deCălin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Da, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
pentru textul : infinite flash 2 decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun deAtmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
pentru textul : Solitudine delipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
pentru textul : i really don't think that i care deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
pentru textul : Umbra deam avut un suflet cuminte, vlad. multumesc pentru surpriza asta :)
pentru textul : făgăduinţă deplacut acest text pe care l-as fi numit "fluierul lui Dumnezeu"
pentru textul : Lângă deVa mulțumesc frumos pentru trecere! Paul, multe salutari!!!
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT de"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
pentru textul : Gâdilat de gâde dePagini