ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea

I think you are right about the abruptness, it needs some kind of bridge. I will come back over the poem when time permits. Thanks.

Lumință, iți mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Cu respect

Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.

frumos text. tristetea si tandretea sunt impreuna aici. limbajul e pe masura nuntirii si a disparitiei. iar logica textului, de la el, la ea, apoi prin dumnezeu, intru El, nu face decat sa dea seama de cuvintele pe care le scriem si le traim. felicitari!

Dragii mei frati intru poezie. Cu smerenia cuvenita si cu duhul poeziei aici de fata, indraznesc sa apar in fata dvoastra, nu pentru a ma disculpa, caci numai unul de domnul cuvintelor si el pe toate le vede pe toate le stie, ci pentru a grai cu vorba si a asculta cu inima. Si-n inima mea, cand venii prima oara aici, la masa ac poem, am stiut ca nu fac bine, dar gura mea a vorbit fara mine. Tot timpul ma pizmuiesc si ma blagoslovesc: dorine dorine, ce limba ascutita ai! o sa sara pe tine dinozaurii si o sa ti pape urechiusele fermecatoare.... Asa, sa nu ma abat...gura mea incerca sa spuna ca inima a priceput, dar nu a vrut sa inteleaga. Domnia sa, C, este mai mare ca mine si mintea sa cu mai multa intelegere. Daca n a vazut inima lui, vina este a gurii mele, si voi face sa taca in veci. Domnia ta, B, sufletul meu spune ca ai un suflet bun de bebe si citesti toate viziunile, si pre toate imagisticile. Se bucura inima mea in adancul ei, cand vede grija si tandretea cu care ma inconjori, atentia pe care inima ta o acordeaza la a mea. Ce semn mai mare poate fi ca ma iubesti si ca ramai fara aer cand ma vezi? Stiu ce mare e dragostea, ea ne tine fata in fata si ne da palme cu voia dvoastra, umilul vostru, D

Ela, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.

draga bobadile, de acord cu tine. Nu am spus niciodata ca sint altceva decit un inginer. In orice caz nu un artist ca tine. Dar, atunci spune-mi si mie, crezi ca haosul ajuta la creativitate? Sau mai bine zis, ajuta la descoperirea artei? Poate, zic eu, daca esti explorator sau arheolog. Dar cititorii nostri nu sint (cel putin cei mai mult dintre ei). Tie ti-ar conveni sa postezi un text care apoi sa dispara intr-o baza de date din care nimeni sa nu il poata gasi dupa vreun criteriu? Poate iti doresti asta. Daca e asa de ce nu iti trimiti textele literarea la o adresa de email care nu exista. Asa vei putea fi sigur ca nu le va gasi nimeni.

Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!

Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!

D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.

Am impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.

Nu cred că fotografia are vreo legătură cu textul și nici cu literatura. Consider că astfel de imagini nu trebuie să fie acceptate pe Hermerneia și rog să fie menționat acest lucru în Regulament.

nu stiu ce inseamna "vreo chestie de-a lui ex-Gates" despre semnul cu pricina am mai explicat de citeva ori pina acum dar se pare ca nu ai fost pe faza. este vorba de un mod in care imi notez eu textele care nu au fost postate aici pentru prima data pentru a fi diferentiate de celelalte. in esenta are importanta numai pentru mine. in ce priveste "daltile" mie imi place cum suna si prefer sa le las acolo. iar daca aceasta ti se pare un argument superficial te asigur ca la fel de neconvingator mi se pare si argumentul tau. mai ales ca la urma urmei sint doi ochi si ar fi sunat total aiurea dezacordul iar optiunea "dalta privirii tale" nu mi s-a parut suficient de... incisiva.

si iti multumesc pentru asta.

Păi unde să discutăm ? Aici am găsit textul. Şi comentariile tale.

Nu e vb aici doar de număr, nici eu nu cred în chestia cu cantitatea. Pe la Iustin Pârvu au trecut foarte mulţi intelectuali din cam toate zonele. iat în legătură cu mulţimile, nu pot crede că eşti tu vreun iliminat care percepi cu adevărat cum stau lucrurile. Am zis că e un fenomen şi aşa este. pe mine mă îngrijorează cel mai mult faptul că atâta maree umană nu mai vede o altă soluţie. Am văzut la uşa lui medici, prof. univ.,lideri ai unor platforme civice, etc, şi am şi discutat cu ei. Societatea are o problemă. Mare.
Cât despre a propaga, mă rog, nu ştiu ce crezi tu că propag, e dreptul oamenilor să acţioneze, să-şi ceară drepturile, să dea Guvernul în judecată, etc. Şi în SuA, există tot felul de chestii de acest gen şi nu văd pe nimeni dând atât de mult ochii peste cap.
"Doar nu vi le implantează în piele". Aici eşti de fapt în elementul tău. Stilul tău caracteristic de a scuipa pe unul în ochi, dar de a părea că-l ajuţi şi compătimeşti. Scuteşte.mă cu din astea.

Despre legionari. Ce facem acum, ne convingem unul pe altul că ştim mai mult ? Vrei să ne numărăm cunoştinţele, prietenii legionari ? Uite cum stă treaba: Cu Hristos au prea puţine de a face în zilele noastre şi nu numai. Eu nu am spus că a avut, ori ba. Am spus că mişcarea legionară nu a fost considerată de factură fascistă, nazistă, că nu a fost inculpată la Nurnberg, asemeni altor mişcări cu care se fac asocieri.
DA, dacă tot ştii, ia zi tu sus şi tare, cum a fost ucis Codreanu. Cum a fost strangulat, cum s-a turnat acid pe el şi camarazii lui etc. Ştii ce cred şi acum cei mai mulţi? Că a fost împuşcat în timp ce încerca să fugă de sub escortă. Uite care e adevărul istoric. De ce fugi de el, dacă ai atât de mulţi prieteni legionari ? De ce nu eşti atât de vehement şi să spui, da, poate că ar trebui să fie acceptabil un astfel de interviu, tocmai pt că deschide un câmp de discuţii benefice pt. clarificări istorice. Ai curaj să o faci? Sau eşti şi tu unul dintre cei care sunt mari cocoşi în faţa tastaturii ?

Cât despre ce vrea să spună pr Iustin prin sectanţi, fă bine şi întreabă-l pe el. Dacă nu poţi caută şi tu printr-un dex, ceva.

orevoar :)