Titlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
Felicitări, Ioan.

Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!

Are ceva nipon, un mesaj condensat în puține cuvinte.
Nu știu ce să spun de rimă... Înțeleg că e intenționată și-i caut rostul. Percep o liniște profundă, ca în preajma unei nenorociri unde doar rima mai aduce un pic de sunet, iar acesta e cadențat și abia perceptibil ca o rutină... ca picăturile din streașină după ce a stat ploaia...
Corect viii.

Paul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța

era o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.

Of, timpul! Știi, oamenii spun că timpul este trecător, dar timpul spune că oamenii sînt trecători. Am citit eu pe undeva despre lucrurile acestea.Un ziar sau ceva. Acum nu mai există decît în mintea mea și nu pot să precizez de unde am luat citatul. Îmi pare rău că nu am reușit să susțin motivul pentru care am acordat peniță, dar eram o simplă trecătoare, am remarcat un text, mi-a plăcut și l-am evidențiat. Acum, motivul pentru care îți place ceva poate fi extrem de subiectiv. De exemplu o vibrație ca o rază de soare, o percepi dar nu poți spune de ce este atît de frumoasă, privești răsăritul, te doare, dar nu poți susține ce anume a determinat fiorul pe care îl simți, nici valul, îl prinzi în palme, îl cerni și nu mai rămîne nimic, e greu de spus...nu pot să spun exact de ce am dart peniță, pur și simplu. De data aceasta m-ai prins, mea culpa.

Cîtă dragoste în ură și cîtă ură în dragoste! Dacă s-a rupt coaja nu mai e ură. Arderea este însă atît de intensă încît nici nu te poți apropia. Cineva avansa ideea de helioză. (Ai un typo sau așa ai vrut să sune textul: urăsc aceste zilele inutile?)

Îmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.

Foarte frumos, iar finalul este superb pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp

La mulţi ani şi ţie şi să ştii că sunt cât se poate de bucuroasă că te pot lectura aici, după atât de mult timp în care nu am mai ştiut (nici eu) nimic despre activitatea ta literară. In extenso, e bine că ne-am regăsit aici, după atât de mult timp care uite, trece, trece, cu noi trecându-l, mai mult sau mai puţin din copiii ce parcă am fost. Sper să mai am prilejul să te lecturez în acest spaţiu generos.

Cât despre proiectele mele, ca să devoalez adevărul, există un mini-roman despre care nu ar fi acum atât de multe de povestit, sper să fie în viitor. Voi mai posta fragmente şi aici.

În altă ordine de idei, nu văd motiv de conflict sub acest text inovativ-ludic, nu îi văd sensul ori rostul.

Despre termenul pus sub discuţie. Virgil, nici eu nu am găsit termenul „derogativ” în dex, dar e cât se poate de prezent în limbajul juridic, cu siguranţă că provine din chiar verbul a deroga – vei găsi numeroase exemple şi pe internet. Şi, să fiu iertată, dar eu cred că lui Nicholas îi era cât se poate de familiar şi l-a folosit chiar cu o intenţie elegantă. Şi ţie un călduros La mulţi ani şi gândul meu bun.

crisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.

Lucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami

hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.

Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.

Mie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.