Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
Cai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
1. despre discutiile noastre despre critica mai putin iti pot spune pentru ca aveau si au caracter particular. 2. cel de-al treilea a postat textele uneia dintre noi (in momentul in care acela era in imposibilitatea sa o faca, si atit). nu ne-am comentat propriile creatii nici aici nici altundeva. nu as putea spune ca au fost colaje. ci altceva. "persoanele cu pricina" s-au succedat la postare 3-4. experimentul in fapt ne-a ajutat pe noi in primul rind sa intelegem anumite lucruri, care in baza doar teoretica nu ar fi avut acelasi impact. iar rezultanta obtinuta ne-a ajutat in primul rind pe noi. nu a avut ca scop atragerea de cobai. nici macar cei care se ofereau voluntar. 5. au fost persoane care au stiut cine este Anca F. le multumim pentru discretie. daca altii au intuit, ma bucur. Nu cred ca e nimerit termenul de regasire. Nu m-am "pierdut"; ca sa parafrazez pe cineva drag: eu m-am oprit undeva si v-astept.
aici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
A spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
cu drag
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
Acum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
Nu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
Extrem de interesantă ideea enunțată în primul vers. Mi-a plăcut versul "Umbra moare noaptea și mâine din morți reînvie" și imaginea asfințitului melc...
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
Precizez că autoarea nu poate răspunde la comentarii deoarece este „membru corespondent”. Cu acest prilej îi reamintesc că printr-o simplă cerere (dacă va dori) se va putea face o reîncadrare care să îi acorde dreptul de a scrie comentarii. (vezi linkurile din primul comentariu).
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
Un poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
Halta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
imi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
dar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero deAșteptăm și alte texte, la fel de bune :).
pentru textul : trembling deCredem că deja ai parcurs regulamentul Hermeneia și secțiunea cu întrebări și răspunsuri.
Cai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
pentru textul : ce am scris "atunci" de1. despre discutiile noastre despre critica mai putin iti pot spune pentru ca aveau si au caracter particular. 2. cel de-al treilea a postat textele uneia dintre noi (in momentul in care acela era in imposibilitatea sa o faca, si atit). nu ne-am comentat propriile creatii nici aici nici altundeva. nu as putea spune ca au fost colaje. ci altceva. "persoanele cu pricina" s-au succedat la postare 3-4. experimentul in fapt ne-a ajutat pe noi in primul rind sa intelegem anumite lucruri, care in baza doar teoretica nu ar fi avut acelasi impact. iar rezultanta obtinuta ne-a ajutat in primul rind pe noi. nu a avut ca scop atragerea de cobai. nici macar cei care se ofereau voluntar. 5. au fost persoane care au stiut cine este Anca F. le multumim pentru discretie. daca altii au intuit, ma bucur. Nu cred ca e nimerit termenul de regasire. Nu m-am "pierdut"; ca sa parafrazez pe cineva drag: eu m-am oprit undeva si v-astept.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian demulțumesc Aranca, o să corectez ''portocal'', dar la ''nu-mi trebe''chiar îmi place cum sună așa. cu respect, simona
pentru textul : De ziua mea... deaici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
pentru textul : recreația mare deîmi place schimbarea de tonalitate. o lectură plăcută as always:)
pentru textul : brb demulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. e mai bine acum?
pentru textul : anii aceia - II deAcest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
pentru textul : capetown deA spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău decu drag
merci Ioana, ramin la convingerea ca ar mai putea fi imbunatatit dar poate in timp
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
pentru textul : pasagera dema asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deînclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deC'est le debut de chaque jour... Et le dragon dort, c'est vrai. Merci Marina pour comm et chanson.
pentru textul : Matinée de"să înnoptăm"
pentru textul : mi-e părul alb deAcum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deExtrem de interesantă ideea enunțată în primul vers. Mi-a plăcut versul "Umbra moare noaptea și mâine din morți reînvie" și imaginea asfințitului melc...
pentru textul : Poem pentru umbră dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deda, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen de..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome dePrecizez că autoarea nu poate răspunde la comentarii deoarece este „membru corespondent”. Cu acest prilej îi reamintesc că printr-o simplă cerere (dacă va dori) se va putea face o reîncadrare care să îi acorde dreptul de a scrie comentarii. (vezi linkurile din primul comentariu).
pentru textul : Pe străzile Ballinei deîncântată de aprecierea parţială,a unui atent şi stimat observator al versului.
pentru textul : aritmie demai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
pentru textul : Rupt de realitate deUn poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
pentru textul : Still Haven't Found deHalta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
pentru textul : alb de femeie deimi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar dedar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
esti valoare. fara ultimele cinci versuri dadeam penita. dar poate tre sa recitesc, poate nu m-am prins eu de susta
pentru textul : octopus dePagini