Nici pe departe, Cristina! În atmosfera Sarbatorilor mă ocup, totuşi, când găsesc timp, cu revizuirea/ corectarea textelor pentru cartea pe care intentionez s-o fac să apară în primele luni ale lui 2011. O să revin, desigur, şi pe site.
Mulţumesc pentru lectură. La mulţi ani!
Tudor

Caline, eu nu cred ca trebuie sa fim chiar atat de sfielnici sau tehnici sau dogmatici incat de frica sa nu calcam sobrietatea teologica pur si simplu inlaturam subiectul mantuirii din literatura. e cel mai acut subiect, cel mai mare, cel mai important, cel mai necesar, iar noi de frica sa nu deranjam idolul vremii ne spalam pe maini, ne prefacem ca subiectul apartine altor incadrari si mai degraba screiem despre inorogi, prometei, licorni, ochi verzi si alte bazaconii. come on, maestre, hai, ca vremea s-a scurtat, sa ne folosim puterea creatoare si pentru cele foarte importante, pentru cele vesnice, care de fapt ele conteaza in ultima instanta, despre aur, argint si pietre scumpe care nu vor arde la testul suprem. de-astea de pe hermeneia, agonia, versul, luceafarul, poezii ro. de tot felul, e plina lumea si in ultima instanta sunt un balast baalic, o inchinare straina si falsa la acel dumnzeu necunoscut al atenei, daca vrei. fa ce vrei, dar eu voi continua sa scriu despre El, Logosul cel dintai, cel dintotdeauna, si cel de pe urma. mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos. iar acum ma duc sa-ncui usa, c-aud lupii venind.

mă tem că ultimul vers are o greșeală de scriere.
de asemenea, ultima strofă pur și simplu distruge textul. am observat asta la tine: tendința de a scrie într-un mod confuz și întortocheat. pentru un motiv care mie îmi scapă.

Virgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele

Cartile sunt facute ca, dupa ce le citim, sa gandim cu mintea si, mai ales, cu cuvintele noastre.

recunosc că sunt reticent la schimbări, însă aici îmi place noutatea adusă, e mai prietenos, cum zicea Adrian și mai elegant!
felicitări inițiativei tale, Virgil!

dar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
oki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)

Francisc :) Bine ca nu sunt "cosmopolitan" cum a incercat cineva sa zica tot intr-un comentariu... E cea mai cea... adica neagra.

la urma urmei nu este nici o problemă cu estetica urîtului sau cu macabrul, etc. toate pot face parte din poezie. problema, marea problemă cu acest text este că are un mesaj liric foarte facil. iar existența stridențelor macabre nu face decît să se vadă și mai jenant asta. părerea mea.

modul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
expresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.

am așteptat am așteptat ceva...:) poemul este într-adevăr perfectibil, Dorin. mulțumesc! iar sublinierea ta excelentă! atent, cu gânduri bune, paul

Tonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.

Paul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
De asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).

stiu:)..e un defect pe care incerc sa-l corectez de mult timp!