Tehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!

Virgil, iti multumesc pentru ca m-ai citit. Vezi daca am scris acum un an poezia si atunci nici nu stiam exista hermeneia, ce am patit!? A iesit un text in care tu nu gasesti nimic bun! E prima data cand imi acorzi mai multa atentie si apropo de ce zici tu pe acolo iti marturisesc ca lumea mea literara nu a inceput pe hermeneia si nici nu se termina aici. Apreciez f mult pe cativa autori de aici (printre ei te numeri si tu), tin cont de anumite critici aduse, sunt curioasa daca poezia mea a placut sau nu, sunt interesata ce mai apare nou pe acest site pe care-l consider bun, altfel nu as fi aici. E un alt mediu literar autentic in care sunt prezenta ca sa ma verific. Am postat "Soapte" pentru ca am simtit ca pe undeva este ceva in neregula, deja Ialin m-a ajutat mult in acest sens si iti dau si tie dreptate in chestiunea cu zvonurile si ingerii. Dar comentariul tau, sa ma ierti, mi s-a parut un pic rautacios. Violeta

Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie doar de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.

multam, tare multam de comentariu! cam asa stau lucrurile, precum ai spus, le facem, le dregem, ne dam cand iovi, cand iude si la urma umblam pe undeva intre voia Domnului si Doamne iarta-ne! zile de cu totu faine!

Ionuţ, Paul,
dialogul vostru este interesant. dacă doriţi să-l continuaţi vă sugerez un topic separat. poate mai vin şi alţi autori. scrieţi despre "un solitar,
ce-a râs amar/şi-a plâns mereu". sînt convins că o puteţi face fără "nervi de primăvară". mulţumesc.

poezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.

"Ziua începuse să moară". E versul ce-mi place.

mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..

Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"

Victimizarea nu tine deloc la mine. Am facut un comentariu, ai raspuns, din punctul meu de vedere arogant, eu ti-am raspuns inapoi. Din nefericire pentru tine, faci o mare confuzie. Nimeni nu te-a atacat. Critica mea a fost exclusiv pe text. Tu ai adus totul in plan pesonal. Stiu foarte bine tactica asta pe care o aplicam si eu cindva, cind nu voiam sa recunosc faptul ca am si texte proaste. E mai simplu sa spun ca sunt atacat decit sa constientizez ca unele texte sunt slabe pur si simplu si nimeni n-are ceva personal cu mine. Iar ca sa arunci apoi totul in circa editorilor, mi se pare penibil. Reactia ta la comentariul tau a fost nejustificata. Trimite pe fiecare cititor care are ceva de zis la plimbare, daca asta consideri tu necesar. In momentul in care afirmi ca duc lipsa de imaginatie, astept sa si probezi ceea ce afirmi si nu prin prisma imaginatiei tale. Repet, faci o confuzie extraordinara intre un comentariu critic negativ si atac. daca e cineva care a atacat atunci se numeste katia kelaro in moemntul in care a afirmat ca autorul emil pal duce lipsa de imaginatie. Restul discutiilor despre editori si scandaluri inventate nu-si au locul. Victimizarea e cea mai putin impresionanta strategie.

incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.

omul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?

o, iubito, esti roza ca roza vanturilor. ( :D m-a inspirat, pentru ca mi-a placut ideea, care idee cred ca ma ....preaziduri)

Adriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.