De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
multumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
Pare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
Virgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
cel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
îți mulțumesc, Aranca, pentru că ai trecut din nou pe aici și ai avut bunăvoința să lași un semn. contează mult pentru mine să știu că mă citești măcar din când în când. îmi pare rău că nu ți-a plăcut, dar poate cine știe...data viitoare... aștept și sugestii eventual:)
textul e bun desi am citeva rezerve: - "se izbesc de țărmul pieptului meu", suna frumos dar parca prea folosit - "îi sfărâm vocea și o prefac/ în pașii spre soarele meu", contine parca prea multe "suieratoare" sau poate mi se pare mie. remarc insa sintagma "când toată lumea urlă în căutarea..."
Poate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
Mă bucur, Silviu. Cert e că eu nu prea pot să separ fructul de ramul care l-a rodit. Mă încăpăţânez să mai cred încă în existenţa acelui fluid, seva, care curge liber în ambele sensuri între poet şi poem. Cred în sinceritatea rostirilor, a mobilului acestora, a modului personal de a le spune mai răspicat sau mai voalat. Cred şi în altoire :)
Apropo de v-uri: am recitit poemul la prezent şi la pers I. Rezonarea e perfectă.
Numai bine!
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
Prima impresie
interfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
Mie mi-a plăcut subtitlul. Glumesc! Exorcizarea prin dragoste (consumată) deşi nu este chiar inedită ideea, se potriveşte contextual. Poemul se pretează, textualiceşte, la a susţine acest sâmbure al fructului. Mi-a plăcut acest text, sensibil. Cu amiciţie,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deo imagine pe cât de frumoasă şi sugestivă pe atât de tristă.
pentru textul : Haiku (6) decu drag.
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie dealtceva, despre poezie? se poate?
pentru textul : căutarea marelui doi de..l-as fi tinut putin mai din friu (textul, bine-ntels) ~ deci as taia: asemeni, le vom lasa, ca pe niste, ca pe un..
impactul zic eu creste cu slefuirea (insa opiniile mele pot fi/ sint rigide).
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deda, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II demultumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deSi aici: "Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen"? Noi suntem cu Dragobete :)).
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor dePare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
pentru textul : vin prost deVirgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deun poem frumos. a mai fost pus pe site la inceputuri, dar merita sa apara. frumos...
pentru textul : jasmine deFara verb la inceputul versurilor. In rest, excelent. Banuiesc ca lista e deschisa, nu?
pentru textul : urăsc I de...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deNu se vede clar scrisul. Insa imi plac versurile. Poate pe la inceput...
pentru textul : albastru deMirabile dictu Profetule, tu chiar vii la Iasi? Daca da, apoi nu voi fi tocmai eu acela sa las asa intamplare sa se duca pe apa sambetei... Andu
pentru textul : Mirabile Dictu deun poem -poveste, delicat, naiv si frumos, cu mici adancimi ce reverbreaza/ . un poem catifelat, as zice. felicitari pentru premiu.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deO poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
pentru textul : Prima noapte stropită cu raze de:) ok, imi pare bine pentru ca ii pare bine. e vorba despre o persoana careia de obicei nu ii pare bine:)
pentru textul : părere dee multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
pentru textul : singurătate decel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
cu scuze: "ai dat dovada" bineinteles :)
pentru textul : dând bice nimicului deîți mulțumesc, Aranca, pentru că ai trecut din nou pe aici și ai avut bunăvoința să lași un semn. contează mult pentru mine să știu că mă citești măcar din când în când. îmi pare rău că nu ți-a plăcut, dar poate cine știe...data viitoare... aștept și sugestii eventual:)
pentru textul : un val răbdător? detextul e bun desi am citeva rezerve: - "se izbesc de țărmul pieptului meu", suna frumos dar parca prea folosit - "îi sfărâm vocea și o prefac/ în pașii spre soarele meu", contine parca prea multe "suieratoare" sau poate mi se pare mie. remarc insa sintagma "când toată lumea urlă în căutarea..."
pentru textul : scaunul și mașinile de plâns dePoate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
pentru textul : Întunecare deMă bucur, Silviu. Cert e că eu nu prea pot să separ fructul de ramul care l-a rodit. Mă încăpăţânez să mai cred încă în existenţa acelui fluid, seva, care curge liber în ambele sensuri între poet şi poem. Cred în sinceritatea rostirilor, a mobilului acestora, a modului personal de a le spune mai răspicat sau mai voalat. Cred şi în altoire :)
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deApropo de v-uri: am recitit poemul la prezent şi la pers I. Rezonarea e perfectă.
Numai bine!
Mulțumesc, asemenea!
pentru textul : Ines deEi, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
pentru textul : Regele pescar dePrima impresie
pentru textul : hermeneia 3.0-b deinterfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
Mie mi-a plăcut subtitlul. Glumesc! Exorcizarea prin dragoste (consumată) deşi nu este chiar inedită ideea, se potriveşte contextual. Poemul se pretează, textualiceşte, la a susţine acest sâmbure al fructului. Mi-a plăcut acest text, sensibil. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : cântecul este şi el o scriere dePagini