Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
Virgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
Andrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
că mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
Dacă textul se vrea modern, cred că ar trebui o atenție mai mare la forme (majuscula de la începutul versului e specifica clasicului, punctuația, fragmentarea nu e tocmai inspirată). Unele construcții, chiar dacă se vor ironice, sunt "prea" clișeice (clipe unice, cele mai frumoase momente, etc... O părere.
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
această pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
O sa desfiintez si poezia, cred ca asta era si ideea, sigur scrisesem in gand si fraza cu desfiintarea poeziei, dar vad ca intre timp am uitat - mereu uit versurile geniale :). Onorata de penita - sa incep sa scriu proza? :) Mi-ar desfiinta-o altii! :)
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
amintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
corect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
Foarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
e de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
carmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
Katya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
pentru textul : e bună tipa descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deVirgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deAndrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
daca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă decă mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deHm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
pentru textul : Umbra deUneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
pentru textul : unei cărți deDacă textul se vrea modern, cred că ar trebui o atenție mai mare la forme (majuscula de la începutul versului e specifica clasicului, punctuația, fragmentarea nu e tocmai inspirată). Unele construcții, chiar dacă se vor ironice, sunt "prea" clișeice (clipe unice, cele mai frumoase momente, etc... O părere.
pentru textul : Resemnare obscenă deDe regândit "aș putea ieși afară"...
pentru textul : văd cireși de smoală deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Rog decență și bun-simț, așa cum, de altfel, și eu încerc să manifest prin intervențiile mele. Mulțumesc frumos!
pentru textul : poem de 70 de cenți de"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
pentru textul : podul suspinelor demai sintetic de atat nu cred ca pot scrie poemul acesta.; s-ar pierde ideea si mare lucru n-as avea de castigat. multam pentru semn, Dihania.
pentru textul : draperii deaceastă pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens deO sa desfiintez si poezia, cred ca asta era si ideea, sigur scrisesem in gand si fraza cu desfiintarea poeziei, dar vad ca intre timp am uitat - mereu uit versurile geniale :). Onorata de penita - sa incep sa scriu proza? :) Mi-ar desfiinta-o altii! :)
pentru textul : eu aș desființa cultura deChiar dacă nu mă omor după acest stil, îmi plac a doua şi a treia.
pentru textul : haikuri de baltă decorectare: " serpentina"
pentru textul : In dar: mandala deASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
pentru textul : humnezei defrica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.
Felicitari Calin!
pentru textul : Mere târzii deamintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all decorect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
pentru textul : mă caută eu tac deMersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă deFoarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
pentru textul : Premiile "RefleXos" dee de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
pentru textul : din cartea profeţilor denu chiar, eu lucrez cu jumătăți de măsură...
pentru textul : how sweet the sound decarmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deKatya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
pentru textul : the last song of Shéhérazade depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii dePagini