Şi eu zic c-a fost fain. Habar n-am cu ce se mănâncă thanksgivingul, dar parcă e sărbătoarea aia unde se măcelăresc curcani, iar lumea se preface fericită. Despre o vizită la orfelinat nu ştiu dacă ar fi o idee bună să scriu, nu mă prea tentează şi cred că nici pe cititori, însă în ceea ce priveşte leprozeria, n-am deloc înclinaţii de Maica Tereza şi zic pas, chiar dacă pentru o atare vizită mi-ar trebui o maşină a timpului. Chiar, în America mai sunt leprozerii sau doar le place unora să spună că se duc pe-acolo la un Bingo?
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
Da, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
"am vrut să te dor şi eu o dată
cum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
emilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
Un poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
cand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
Am închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
Adriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
In aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
Virgil, dacă cumva comentariul tău de sub al meu se referă la persoana mea vreau să protestez aici deschis și vehement re. asocierea mea cu manelele, este ce urăsc mai mult pe lumea asta, dealtfel sintagma manele și lumină folosită de tine este dublu jignitoare și îngăduie-mi te rog să o iau ca pe un atac la persoană brutal la care mă simt dator să răspund cu prima ocazie, cu orice risc, ca un nesimțit adică așa cum o faci și tu aici.
Dar dacă tu îți permiți să fii nesimțit în comentarii pe site-ul ăsta, de ce oare nu ai permite și altora să fie nesimțiți la rândul lor, nu?
Poate iese ceva creativitate din nesimțire pe Hermeneia, o idee marca Virgil Titarenco, manele și lumină veniți de luați de acilea!
Textul pare, cel puţin la citire, subdivizat în două părţi. Primul se termină la distihul
"dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului"
Cel puţin aşa l-am simţit eu. Partea a doua a textului mi-a plăcut mai mult. Poate constitui un poem în sine, un frumos poem de dragoste, având ca pretext tatuajele.
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi eu zic c-a fost fain. Habar n-am cu ce se mănâncă thanksgivingul, dar parcă e sărbătoarea aia unde se măcelăresc curcani, iar lumea se preface fericită. Despre o vizită la orfelinat nu ştiu dacă ar fi o idee bună să scriu, nu mă prea tentează şi cred că nici pe cititori, însă în ceea ce priveşte leprozeria, n-am deloc înclinaţii de Maica Tereza şi zic pas, chiar dacă pentru o atare vizită mi-ar trebui o maşină a timpului. Chiar, în America mai sunt leprozerii sau doar le place unora să spună că se duc pe-acolo la un Bingo?
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu dealma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deDa, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deŞi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. de"am vrut să te dor şi eu o dată
pentru textul : Poem penibil decum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
emilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
pentru textul : ... căluții în flăcări deUn poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
pentru textul : doomsday poem demi-e placut in mod deosebit sfarsitul.
pentru textul : shooting stars decand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
pentru textul : insomnie deOttilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deadri, încerc să îți spun cât mai elegant: cuțitul se ține în mâna dreaptă și furculița în stânga...
pentru textul : strada cu nume de bere deAm închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dePentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
pentru textul : Precum mierea in albine deAdriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
pentru textul : doină pe potriva sorții deNu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
pentru textul : tskhinvali dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Durerea până la capăt de:) caut
pentru textul : pe tocuri prea înalte deIn aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus detu din 2006 lucrezi la carte?!...da, se spune ca lucrurile bune se fac lent, cu rabdare
pentru textul : urâții deJenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
pentru textul : Descoperirea deeu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife deVirgil, dacă cumva comentariul tău de sub al meu se referă la persoana mea vreau să protestez aici deschis și vehement re. asocierea mea cu manelele, este ce urăsc mai mult pe lumea asta, dealtfel sintagma manele și lumină folosită de tine este dublu jignitoare și îngăduie-mi te rog să o iau ca pe un atac la persoană brutal la care mă simt dator să răspund cu prima ocazie, cu orice risc, ca un nesimțit adică așa cum o faci și tu aici.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deDar dacă tu îți permiți să fii nesimțit în comentarii pe site-ul ăsta, de ce oare nu ai permite și altora să fie nesimțiți la rândul lor, nu?
Poate iese ceva creativitate din nesimțire pe Hermeneia, o idee marca Virgil Titarenco, manele și lumină veniți de luați de acilea!
Ce părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.
pentru textul : negru ascuns dena, nu știu cum să fac să vezi codul aici. îți trimit pe mail?
pentru textul : seară de iulie în sat deTextul pare, cel puţin la citire, subdivizat în două părţi. Primul se termină la distihul
"dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului"
Cel puţin aşa l-am simţit eu. Partea a doua a textului mi-a plăcut mai mult. Poate constitui un poem în sine, un frumos poem de dragoste, având ca pretext tatuajele.
Citit cu plăcere,
pentru textul : piercing deEugen
un poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
pentru textul : Scrum (XIV) deÎn primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
pentru textul : Dunele goale demultumesc, virgil
pentru textul : My Baby Ballade dePagini