Textul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
eu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
Dacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
Rimule, dezabonat de nebunie ? Mereu intre sapte si sapte si trei minute. Ce gindeai? ca o moarte si cu inca o moarte fac doua, scriem una si tinem una, cine stie daca mai exista si vata de apoi? Hm, vrei sa tii locul unei pietre din pavaj?:))))))) h
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
nu e o problema ca vedeti asa azi:)
acest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
Silvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
nu stiu ce cauta la inceput numele dumneavoastra in text....face parte din poem?? din strofa intai?? trebuie sa il repetam de fiecare data?? si daca se dedica Lolitei lui Virgil Diaconu nu trebuia sa fie la subtitlu??? ca nu se mai stie...
imi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
Probabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
Fiecare poem se naște altfel: uneori e de ajuns o stare, alteori un cuvânt sau un fragment din "ceva".E ca și cum a-i clădi o casă: mulți încep de la fundație, alții de sus în jos. Tu sădești ultimul cuvânt și încep să-i dea treptat lăstare noi iar și iar până când ai un ghiveci miraculos. Biblioteca mea e ca o seră: acolo respiră în voie cărțile tale pe rafturi cuminți înflorind prin întuneric Vocea literelor.
Sunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
Mulţumesc.
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deSi eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deCristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
pentru textul : de dincolo deeu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : Canibalism liric deDacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
pentru textul : Numele deRimule, dezabonat de nebunie ? Mereu intre sapte si sapte si trei minute. Ce gindeai? ca o moarte si cu inca o moarte fac doua, scriem una si tinem una, cine stie daca mai exista si vata de apoi? Hm, vrei sa tii locul unei pietre din pavaj?:))))))) h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase demulțumesc pentru că ai trecut, pentru citit și pentru apreciere!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului de„au rămas doar gîndurile
bîntuind haotic printre crengi
ca un amestec absurd din ațe de pescuit
șireturi bucăți de hîrtie
șomoioage de lînă”
nu știu de ce pui cuvântul înaintea gângului, eu știu că ordinea firească a lumii e inversă - mai întâi gând, apoi cuvânt.:)
dar, ca și construcție lirică, mi-a plăcut.
pentru textul : fără cuvinte demi-a lăsat un miros și-o răcoare de octombrie ploios.
îmi place prima parte, mi-aș fi dorit un final mai puternic și am ceva cu "frigul mut al singurătății". poemul este un psalm reușit!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dealma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
pentru textul : cheile denu e o problema ca vedeti asa azi:)
pentru textul : verbuire deacest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
pentru textul : văd cireși de smoală deSilvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
pentru textul : Haiku ( 5 ) denu stiu ce cauta la inceput numele dumneavoastra in text....face parte din poem?? din strofa intai?? trebuie sa il repetam de fiecare data?? si daca se dedica Lolitei lui Virgil Diaconu nu trebuia sa fie la subtitlu??? ca nu se mai stie...
pentru textul : Același joc deimi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deNu mă turbura, bădie!
pentru textul : haiku cu strigături deAm catrință, am și ie,
Și rochiță vișinie...
Dar mă-ntreb: Ce-ți pasă ție?!
am rezerve mari fata de folosirea substantivului flamingo in loc de flamenco in titlu. mi se pare mai degraba o gafa decit un oarecare gen de licenta.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco depoti sa nu poti ca sa
pentru textul : smog deProbabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
pentru textul : dimineață de florii ▒ detot caut cuvintele acelea, care s-ar așeza cuminți și... firești după lectura acestui minuni de poem.
se pare că s-au dus cine știe unde...
să mă ierte editorii că voi așeza și eu o peniță aici (doar una, din păcate).
dacă nu mă pot ierta, nu-i nimic... accept binemeritata pedeapsă. ;)
Vlad, mă bucur că mai există poezie pe lumea asta. și frumusețe.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea de...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
pentru textul : Cafea cu noapte deAndu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deFiecare poem se naște altfel: uneori e de ajuns o stare, alteori un cuvânt sau un fragment din "ceva".E ca și cum a-i clădi o casă: mulți încep de la fundație, alții de sus în jos. Tu sădești ultimul cuvânt și încep să-i dea treptat lăstare noi iar și iar până când ai un ghiveci miraculos. Biblioteca mea e ca o seră: acolo respiră în voie cărțile tale pe rafturi cuminți înflorind prin întuneric Vocea literelor.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deSunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deMulţumesc.
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
pentru textul : Poem muzical desabaticul...
imi pare rau ca provoc dezmagiri :)
"noi vrem mai mult!"...ei, partea asta imperativa chiar m-a facut sa rad.
multulesc de popas
pentru textul : dragoste deDupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
pentru textul : Săgeți în piept dece e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
pentru textul : clona_terorista dePagini