Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
hermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
Nu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
Din punctul meu de vedere, un text foarte reusit. Ai citeva imagini care mie mi se par cam nelalocul lor(gen stelele care curg in fintini), dar e un text care are imagini extrem de bune: lumea area lapte dulce si incapea intr-un sin, plus atmosfera. Nu stiu daca e atmosfera de reportaj, din punctul meu de vedere e mai mult o poveste putin impresionista pe alocuri. Strofa cu primul spital mi se pare reusita in totalitate, la fel ca si ultima, desi am ceva reticente la strivirea cerului in colti. Din punctul meu de vedere, cerul inmoaie imaginea de final, dar nu ma deranjeaza prea tare. Nu e o penita de reciprocitate, pur si simplu, din punctul meu de vedere un text bine construit si simtit.
Virgil, mulțumesc pentru avertisment, sunt de acord cu ce presupune. te rog să mă crezi, activitatea mea pe Hermeneia nu reprezintă nici un fel de joacă. cer scuze pentru acțiunea imprudentă și întăresc promisiunea să nu mai șterg texte.
Înțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
excelent, deși aș renunța la particula „mai” din „unii îmi mai fac cu mâna” și aș înlocui „a unui” cu „un” în secțiunea „prinsă de a unui necunoscut ca să mă îndrume”.
remarc mai ales curajul textului în implicarea mamei într-un dialog confesiv deloc confortabil. mi se pare chiar interesantă nuanța de recizitoriu pe care o are pe alocuri textul. felicitări. te urmăresc. mă bucur că postezi pe Hermeneia. și mă bucur că am avut dreptate în „pariul” pe care l-am făcut atunci cînd am crezut că meriți să devii autor pe Hermeneia. keep up!
nu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
nu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
Sincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
Spun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
cel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e o intuiție Vlad. mi-ai adus zâmbet și stimă, mai ales.
pentru textul : login dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt de"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
pentru textul : Alb şi roşu dehermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
îmi place doar sintagma: serenadă aurie. probabil sunt mai meloman la ora asta matinală:)
pentru textul : sura1 deNu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
pentru textul : ultimul poem despre tine deFelicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
pentru textul : Karumi deCred că ar trebui încadrat la Cogito/ tehnologie și internet.
pentru textul : Your message has been sent deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deAr fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dema gandesc cat de minunata ar fi chemarea fara primele 2 versuri
pentru textul : Pene moarte deDin punctul meu de vedere, un text foarte reusit. Ai citeva imagini care mie mi se par cam nelalocul lor(gen stelele care curg in fintini), dar e un text care are imagini extrem de bune: lumea area lapte dulce si incapea intr-un sin, plus atmosfera. Nu stiu daca e atmosfera de reportaj, din punctul meu de vedere e mai mult o poveste putin impresionista pe alocuri. Strofa cu primul spital mi se pare reusita in totalitate, la fel ca si ultima, desi am ceva reticente la strivirea cerului in colti. Din punctul meu de vedere, cerul inmoaie imaginea de final, dar nu ma deranjeaza prea tare. Nu e o penita de reciprocitate, pur si simplu, din punctul meu de vedere un text bine construit si simtit.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deVirgil, mulțumesc pentru avertisment, sunt de acord cu ce presupune. te rog să mă crezi, activitatea mea pe Hermeneia nu reprezintă nici un fel de joacă. cer scuze pentru acțiunea imprudentă și întăresc promisiunea să nu mai șterg texte.
pentru textul : port curajul demilimetru violet
crustele arse
talpile prafuite
strigoi veritabil
porumbel schiop
viorile gatului
lat de iubire
suspin prafuit
aer vernil, etc., etc.,
nu e prea mult?
scrii rar si incerci sa impresionezi. asta e sentimentul meu, fara misto. I can be wrong, of course.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deUneori e greu să comentezi un haiku, pentru că el lasă în urmă doar o undă, un cronotop care te cuprinde sau nu. Aici m-a prins.
pentru textul : ruginiu deDeşi e foarte, foarte bacoviană, poezia rezistă! Evident, tonul bacovian e premeditat, e aici un soi de pariu, pe care Adrian îl câştigă.
pentru textul : Rânduri bacoviene deam inceput sa ma gandesc serios cum sa fac sa te supar si eu!...:))
pentru textul : login deÎnțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
pentru textul : Five Seconds detimpul fluturelui
e-n aripa sa
iar timpul timpului
e-n atingerea luminii
timpul meu
e-n cuvânt
iar timpul timpului
e-n tăcerea mea
în minţile prietenoase
îmi voi aşeza timpul
în minţile inalte
pentru textul : Sangreal deîl voi vedea
pe Allah
iubind
ca un mesager...
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : insomnie de...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
pentru textul : Străin deDeși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
pentru textul : Aburi deexcelent, deși aș renunța la particula „mai” din „unii îmi mai fac cu mâna” și aș înlocui „a unui” cu „un” în secțiunea „prinsă de a unui necunoscut ca să mă îndrume”.
pentru textul : consiliere cu freud deremarc mai ales curajul textului în implicarea mamei într-un dialog confesiv deloc confortabil. mi se pare chiar interesantă nuanța de recizitoriu pe care o are pe alocuri textul. felicitări. te urmăresc. mă bucur că postezi pe Hermeneia. și mă bucur că am avut dreptate în „pariul” pe care l-am făcut atunci cînd am crezut că meriți să devii autor pe Hermeneia. keep up!
nu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir denu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
pentru textul : Between the bars deSincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
pentru textul : aprilie demultumesc hialin. este adevarat, se spune a prosterna
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deSpun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
pentru textul : Salonul de dans demultumesc Andu, observatiile tale sint corecte
pentru textul : beef wellington decel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePagini