nu imi aduc aminte sa fi folosit termenul "sexual". nici macar pe cel de "senzual", pe care il folosesti tu. am folosit termenul "hormonal". si chiar ma indoiesc ca ai prins "sensul pe care l-am perceput eu". mi se pare ca tragi concluzii cu o prea mare usurinta.
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
îmi ajunge cât aţi bălăcărit pe aici. adrian şi raluca, aţi depăşit demult limita bunului simţ. rămâneţi cu bine.
unde trimit mail să şterg contul de pe hermeneia?
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
Marga (sau un "m", un "a", un "r"... ai prins esenţa, nu? Sper totuşi să reuşeşti să treci cândva de aceste etape infantile), eu am tratat textul tău cu seriozitate şi cu deschidere spre pozitiv - adică, onest. Că, în final, din cauza celor pomenite în primul comentariu, am avut o părere negativă, asta-i altă poveste. M-aş bucura ca răspunsurile tale să fie ceva mai, hai să le spunem, cumpătate. Nopate/dimineaţă faină!
pi punct es: dacă tot scrii, încearcă s-o faci corect: trei A, nu "trei de a" - ce, când vezi trei scaune, spui "trei de scaune?" Pe altă linie, nu poţi "mulţumi umilă" (umilă = atribut, aşadar ar trebui închis între virgule, căci determină subiectul) dar poţi mulţumi umil, unde "umil" este adverb.
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
cred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
Nicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
Domnule Ionuț Caragea îți mulțumesc pentru citirea, comentariul și aprecierea care au dat dovadă de dârjenie, candoare de suflet și o percepere lipsită de prejudecăți. Te mai aștept Mahmoud Djamal
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
Florine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
George Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
si-a temei, fireste.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Intr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu imi aduc aminte sa fi folosit termenul "sexual". nici macar pe cel de "senzual", pe care il folosesti tu. am folosit termenul "hormonal". si chiar ma indoiesc ca ai prins "sensul pe care l-am perceput eu". mi se pare ca tragi concluzii cu o prea mare usurinta.
pentru textul : cutia cu nade deam zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
anca, e ca si cum ai invita musafirii la tine acasa si ai tine mancarea acoperita pe masa in fata lor.
pentru textul : confesiune deO poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
pentru textul : pustiul-memorie deîmi ajunge cât aţi bălăcărit pe aici. adrian şi raluca, aţi depăşit demult limita bunului simţ. rămâneţi cu bine.
pentru textul : Alb şi roşu deunde trimit mail să şterg contul de pe hermeneia?
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
congrats!
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Val de timp /Vague de temps dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne deMarga (sau un "m", un "a", un "r"... ai prins esenţa, nu? Sper totuşi să reuşeşti să treci cândva de aceste etape infantile), eu am tratat textul tău cu seriozitate şi cu deschidere spre pozitiv - adică, onest. Că, în final, din cauza celor pomenite în primul comentariu, am avut o părere negativă, asta-i altă poveste. M-aş bucura ca răspunsurile tale să fie ceva mai, hai să le spunem, cumpătate. Nopate/dimineaţă faină!
pi punct es: dacă tot scrii, încearcă s-o faci corect: trei A, nu "trei de a" - ce, când vezi trei scaune, spui "trei de scaune?" Pe altă linie, nu poţi "mulţumi umilă" (umilă = atribut, aşadar ar trebui închis între virgule, căci determină subiectul) dar poţi mulţumi umil, unde "umil" este adverb.
pentru textul : in the sunshine of your love dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor deMulțumesc pentru sinceritate! Dar aici limba engleză este un fel de viciu comun tuturor. tincuta
pentru textul : Statuia de nisip decred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut dedragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
Nicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
pentru textul : prag între ani deDomnule Ionuț Caragea îți mulțumesc pentru citirea, comentariul și aprecierea care au dat dovadă de dârjenie, candoare de suflet și o percepere lipsită de prejudecăți. Te mai aștept Mahmoud Djamal
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi de"Revenind la cutie: Ce nebunie, Nu-i așa, bădie? Ce schizofrenie..." ...mi-a placut parodia ...
pentru textul : Un întreg fragmentat deca o cana cu anghinare bauta la fereastra
ne cumparam gustul acestui ceai
curand
de la dragonul rosu
multumesc, cristina
pentru textul : Recunoştere in Colentina deOff topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului de...eu aștept bobadil reloaded!:)) cu simpatie pentru ce ai scris până acum, nu știu cum să explic asta dar tu simți, Andule! atent, paul
pentru textul : Laura deFlorine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
pentru textul : Nostalgie deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea dee neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri deGeorge Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
pentru textul : trecere. 7. desi-a temei, fireste.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând deE o (în)zidire. Mulțumesc.
pentru textul : zidirea deCristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
pentru textul : Zzet deTitlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Intr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
pentru textul : ultimele modificări pe site dee remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar denimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ dePagini