...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
merci, Aranca :) fac ce fac si mereu uit sa bifez sectiunea cu "vreau sa primesc e-mail"... si nu stiu de comentarii... dar... iata... le gasesc in cele din urma
nu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
cred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
cred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
multumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
Ingadiut sa-mi fie sa ma explic. Eu nu am nimic cu nimeni, nici nationalist si nici tampit nu sunt, va rog sa fiu luat pe cuvant de onoare. E adevarat ca imi place sa folosesc ironia (uneori foarte acida) pentru a trezi pe unii oameni din amortirea care ii face nedemni de a fi copiii oricarui Dumnezeu. Si ai dreptate Virgil, poate ar merita facuta acea separatie pe site. Nu vad de ce un cititor de limba "x" ar trebui sa dea in pagina principala peste texte in limba "y", chiar daca aceasta limba "y", conform spuselor Marinei, ar fi trebuit studiata in clasele 1-4. Mentionez ca eu de exemplu in acele clase si pana in ziua de azi am studiat si studiez limbile engleza si spaniola in care am o pricepere extinsa, citesc texte in original fara nicio dificultate. Franceza nu imi este familiara, desi se zice ca noi am fi francofoni... ma rog... Chiar ma intreb de ce nu exista cativa scriitori de limba spaniola pe Hermeneia, mi-as dori... sincer. Cam atat si sa fiu iertat, nu cred ca termenul "emigranti" are ceva jignitor in el. Cum sa spui altfel "expats" in engleza, nu? Ce sunteti voi? Nu asta? Nu inteleg sensibilitatea asta exagerata Virgile... Marina... scuze... Andu
eu o vedeam in ceva mai sobru imbracata, asta era si problema, diminutivul. rochitele sunt ori frivole, ori naive. de unde sa stie ele, saracele, cum e cu lumina si inunericul?!:)
parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
Asa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
Si totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
Și totuși te-ai apropiat de stilul lui Hiroshige, în general de paleta cromatică a stampelor japoneze din secolele XVIII-XIX - și când spun asta mă gândesc nu numai la Hiroshige cu peisajele sale dedicate Muntelui Fuji ci și la Sharaku sau Hokusai sau Kiyonaga (unele stampe pot fi admirate și la muzeul Guimet, Paris, recent restaurat și deschis publicului). (Eu sunt încă atrasă de universul lui Kitagawa Utamaro, de arta ukiyo-e, acel Utamaro al copilăriei mele ce reprezintă mult mai mult decât primul meu album cumpărat din primii bani de bursă.) E un experiment. Păstrează-te în el.
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
mi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
Textul tau are o aroma aparte, un soi de senzualitate a inceputurilor, a primei atingeri...e ceva deopotriva vinovat si special... asta e senzatia pe care o am. Timid iti sărut cu palmele obrazul rece tresar cand buzele aspre mușca ușor din golul degetelor pierdute in gesturi Eu as reformula sintagme de genul "obrazu-ți rece", "mușcară ușor" etc... fii aici cu noi prezenta si nu situa demersul poetic pe un calapod nepotrivit... cred ca ar trebui sa ai curajul de a continua, de a nu te opri la cateva versuri... trebuie sa te arati pe tine, cu sinceritatea celui caruia nu-i pasa decat de adevar.
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
pentru textul : Poem ratat demerci, Aranca :) fac ce fac si mereu uit sa bifez sectiunea cu "vreau sa primesc e-mail"... si nu stiu de comentarii... dar... iata... le gasesc in cele din urma
pentru textul : Cântec ud denu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
pentru textul : Pietrele Doamnei deaceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii de"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deasta cu slavile e si mai jalnica...
pentru textul : timpi decred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
pentru textul : magazinul cu piane deorice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
pentru textul : blue moon deVio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
pentru textul : confesiune de ianuarie decred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
pentru textul : lumea e o pisică jigărită demultumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
pentru textul : Nimic deDaniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri demultumesc medeea. te mai astept cu mult drag. cineva insa imi va ridica valiza si voi pleca.. dar intai sa vina vremea.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deIngadiut sa-mi fie sa ma explic. Eu nu am nimic cu nimeni, nici nationalist si nici tampit nu sunt, va rog sa fiu luat pe cuvant de onoare. E adevarat ca imi place sa folosesc ironia (uneori foarte acida) pentru a trezi pe unii oameni din amortirea care ii face nedemni de a fi copiii oricarui Dumnezeu. Si ai dreptate Virgil, poate ar merita facuta acea separatie pe site. Nu vad de ce un cititor de limba "x" ar trebui sa dea in pagina principala peste texte in limba "y", chiar daca aceasta limba "y", conform spuselor Marinei, ar fi trebuit studiata in clasele 1-4. Mentionez ca eu de exemplu in acele clase si pana in ziua de azi am studiat si studiez limbile engleza si spaniola in care am o pricepere extinsa, citesc texte in original fara nicio dificultate. Franceza nu imi este familiara, desi se zice ca noi am fi francofoni... ma rog... Chiar ma intreb de ce nu exista cativa scriitori de limba spaniola pe Hermeneia, mi-as dori... sincer. Cam atat si sa fiu iertat, nu cred ca termenul "emigranti" are ceva jignitor in el. Cum sa spui altfel "expats" in engleza, nu? Ce sunteti voi? Nu asta? Nu inteleg sensibilitatea asta exagerata Virgile... Marina... scuze... Andu
pentru textul : adieu deeu o vedeam in ceva mai sobru imbracata, asta era si problema, diminutivul. rochitele sunt ori frivole, ori naive. de unde sa stie ele, saracele, cum e cu lumina si inunericul?!:)
pentru textul : o singură frază deparca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
pentru textul : rem deAsa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
pentru textul : cinsprezece deSi totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deȘi totuși te-ai apropiat de stilul lui Hiroshige, în general de paleta cromatică a stampelor japoneze din secolele XVIII-XIX - și când spun asta mă gândesc nu numai la Hiroshige cu peisajele sale dedicate Muntelui Fuji ci și la Sharaku sau Hokusai sau Kiyonaga (unele stampe pot fi admirate și la muzeul Guimet, Paris, recent restaurat și deschis publicului). (Eu sunt încă atrasă de universul lui Kitagawa Utamaro, de arta ukiyo-e, acel Utamaro al copilăriei mele ce reprezintă mult mai mult decât primul meu album cumpărat din primii bani de bursă.) E un experiment. Păstrează-te în el.
pentru textul : 江戸 (Edo) deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deInteresant, felicitari
pentru textul : Virtualia 7 demi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deTextul tau are o aroma aparte, un soi de senzualitate a inceputurilor, a primei atingeri...e ceva deopotriva vinovat si special... asta e senzatia pe care o am. Timid iti sărut cu palmele obrazul rece tresar cand buzele aspre mușca ușor din golul degetelor pierdute in gesturi Eu as reformula sintagme de genul "obrazu-ți rece", "mușcară ușor" etc... fii aici cu noi prezenta si nu situa demersul poetic pe un calapod nepotrivit... cred ca ar trebui sa ai curajul de a continua, de a nu te opri la cateva versuri... trebuie sa te arati pe tine, cu sinceritatea celui caruia nu-i pasa decat de adevar.
pentru textul : Sărutul deOttilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
pentru textul : Haiku-Senryu deparerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
pentru textul : Undeva amețitor de aproape desi pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deA doua încercare... e un text ne-militant dar inspirat din ipostazele banditului nopții
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMulțumesc mult de apreciere, dragă Matei. Ca orice peniță, mă obligă să fiu și mai exigent cu mine în creațiile viitoare...
pentru textul : Secvență haiku dePagini