Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!

Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.

Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.

Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.

P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.

Despre textele publicate pe Hermeneia.com 16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:..... 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice. As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului.

"urgia" era trecerea textului in "invizibilitate" asa dupa cum iti spune si regulamentul. observ ca doresti sa continui cu atitudinea provocatoare si relativ obraznica. asa cum spui, fiecare cu vocatia sa. acelasi mod de manifestare il ai vad si in profilul din pagina personala. pe mine personal nu ma deranjeaza, fiecare isi mizgaleste gardul cum vrea. dar consiliul Hermeneia este deranjat. asa ca sint nevoit sa ma fac purtatorul lor de cuvint si sa te rog frumos sa il modifici intru ceva neprovocator si neofensator la adresa Hermeneia. evident tu poti face cum vrei dar ma tem ca nu vei putea sa alegi la fel de liber si consecintele. iar decizia lor este ca daca nu il modifici voi fi nevoit sa iti inchid contul pe Hermeneia pe o perioada care se pare ca va fi nedeterminata. in orice caz cred ca nu mai putin de trei luni. deci, daca nu vrei sa intri in hibernare si sa ne intilnim abia poate pe la primavara eu te rog frumos sa dai curs doleantelor lor. inteleg ca nu stai nonstop pe hermeneia asa ca voi avea bunavointa de a-ti oferi 24 de ore in care sa procedezi dupa cum te indeamna anima. nici eu nu stau nonstop pe hermeneia, asa ca miine nu am sa te mai deanjez cu vreun mesaj. voi proceda si eu in consecinta. la buna vedere.

geneză-geniu. această legătură specială mi-o transmite mie textul tău. foarte reuşit!

pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!

ai strecurat cumva îndoiala în textul tău, cel puţin în ce mă priveşte. uite ai, pe parcursul unei citiri dintr-o răsuflare, cuvântul "mai" de cinci ori. mai putem, nu le mai putem, nu mai e prezent şi nu mai se bucură ( aici era mai bine nu se mai bucură), şi în final trosc cu încă un încă mai contează. va rămâne acest text în luna mai pe vecie?
iar acolo la "right" cum ai traduce acest cuvânt în limba engleză, dacă textul va fi de cineva tradus? right se vrea întrebare, am dedus, poţi să-l faci afirmaţie, printr-un spaţiu lăsat între, şi spus "aşa e" = afirmaţie, a la adevărat, adevărat va spun, ...etc.
cred ca mă înţelegi. după mine un text slab, dar nu m-ar surprinde ca pretenii să vină cu peniţe.
eu, sincer andule, aş fi ezitat big time să-l postez, de frica cititorului.

Un fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.

"colaborator"?

ma uitam si eu prin pagina ta.
multe poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.

Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.

Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
In rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.

Felicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!

e că îți mulțumesc Gorune de parcă suntem acolo unde trântim cu farfuriile și cu paharele pe jos, deși poate că doar eu sunt de felul meu grec.
Ideea? Ideea e chiar așa cum spui tu
ca un deget înfipt adânc în gâtul lui salang
apoi dimineața pleacă din patul meu și cântăreața cheală... cât tupeu are femeia asta!
say no more

Atenție la editare! Verifică HCODE (sus, dreapta) de pe acest site pentru italice, bold etc. și revino asupra textului.

of, nu asa !