"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
ovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
Am onoarea de a lansa pe site-ul Hermeneia versiunea online a volumului meu de debut - "Gimnastul fara plamani" (editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, Galati, 2010). Lansarea cartii tiparite a avut loc la Galati, joi 28 octombrie 2010, orele 12 si 12 minute, Centrul Cultural Dunarea de Jos. Paul Blaj, membru activ al acestui site, a fost intre primii care au avut placerea de a vorbi despre carte (http://www.hermeneia.com/content/andrei_p_velea_gimnastul_fara_plamani). Datorita lui m-am inscris pe Hermeneia.com; ii multumesc inca o data cu aceasta ocazie! Mai multe referinte critice puteti gasi pe blogul meu personal. Poemele din acest volum sunt scrise intre 2001 si 2006... mi-a trebuit destul de mult timp sa ma decid sa fac pasul publicarii. Ma bucur insa ca am avut curaj si sper sa gasiti, fiecare dintre voi, cititorilor, ceva (macar un vers!) care sa fie pe gustul domniilor voastre! Lectura placuta!
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
nu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
iată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
şi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
corectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
gata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
Christian, ești un redactor minunat, mulțumesc pentru sugestii, mă voi întoarce pe text să corectez din nou. Petre, am încercat o scufundare în operă, s-o văd cu ochi de scafandru, sau cu o exprimare mai tehnică, am făcut o secțiune în ansamblu, apoi în fiecare text, piesă, apoi aproximativ în fiecare pagină, un eseu analitic. Mulțumesc pentru apreciere!
buna varianta aceasta. a meritat sa te intorci asupra poemului. acum, imaginile imi dau senzatia ca totul e posibil, desi nimic nu s-a schimbat de cand e lumea. frumos poem. bravo
Sapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
Ai putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Adrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
Despre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
te rog sa imi ierti pretentiile, sancho! nu am intentionat sa fiu nepoliticos, doar ca, cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului. spre exemplu: inversiunea din primele versuri nu schimba cu nimic sensul mesajului poetic. daca le/as fi scris cum imi sugerezi tu, crezi ca poemul ar fi mai "bine scris", chiar daca mesajul este același? prin culoarea verde a peretului am incercat sa redau ideea de coaja, de invelis, de piele - a unei constructii in cazul acesta - iar prin faptul ca fac trimitere la boala pecinginei, marturisesc ca astfel am incercat sa induc ideea de vechi, de neingrijire, de necuratenie datorata timpului care imbatraneste, imbolnaveste tot ce atinge. despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic? ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul. totusi, port convingerea ca situatia acestui poem nu este atat de grava, de aceea am spus ca este o chestie de gust.
imi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
Totul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
anca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone deFoarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului deMai trebuie curăţat via punctuaţie.
pentru textul : scleroză deovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
pentru textul : Replierea deAm onoarea de a lansa pe site-ul Hermeneia versiunea online a volumului meu de debut - "Gimnastul fara plamani" (editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, Galati, 2010). Lansarea cartii tiparite a avut loc la Galati, joi 28 octombrie 2010, orele 12 si 12 minute, Centrul Cultural Dunarea de Jos. Paul Blaj, membru activ al acestui site, a fost intre primii care au avut placerea de a vorbi despre carte (http://www.hermeneia.com/content/andrei_p_velea_gimnastul_fara_plamani). Datorita lui m-am inscris pe Hermeneia.com; ii multumesc inca o data cu aceasta ocazie! Mai multe referinte critice puteti gasi pe blogul meu personal. Poemele din acest volum sunt scrise intre 2001 si 2006... mi-a trebuit destul de mult timp sa ma decid sa fac pasul publicarii. Ma bucur insa ca am avut curaj si sper sa gasiti, fiecare dintre voi, cititorilor, ceva (macar un vers!) care sa fie pe gustul domniilor voastre! Lectura placuta!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deam gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră demai are putin si da...in mintea copiilor....
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) denu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deiată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deşi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
frumusetea de neexplicat a cantecului religios... si atat.
pentru textul : versuri libere decorectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
pentru textul : Răvașe către întuneric degata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
pentru textul : pești deChristian, ești un redactor minunat, mulțumesc pentru sugestii, mă voi întoarce pe text să corectez din nou. Petre, am încercat o scufundare în operă, s-o văd cu ochi de scafandru, sau cu o exprimare mai tehnică, am făcut o secțiune în ansamblu, apoi în fiecare text, piesă, apoi aproximativ în fiecare pagină, un eseu analitic. Mulțumesc pentru apreciere!
pentru textul : Civilizație tehnică-literatură tehnică debuna varianta aceasta. a meritat sa te intorci asupra poemului. acum, imaginile imi dau senzatia ca totul e posibil, desi nimic nu s-a schimbat de cand e lumea. frumos poem. bravo
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deSapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale deAi putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pentru textul : lucrurile asa cum sunt depisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Cu siguranta este vorba despre Nichita Stanescu... probabil una dintre acele poezii dedicate cuiva si aflata intr-o colectie personala.
pentru textul : poezia mea de azi deInteresantă interpretare. Completează foarte bine spectrul. Mulțumesc, Otilia.
pentru textul : Haiku degood catch. cred ca ai dreptate. mi s-au asprit simțurile. pun contururi prea groase. merci.
pentru textul : despre efectul imperceptibil al zilelor de primăvară asupra fotografiilor sepia denu chiar, eu lucrez cu jumătăți de măsură...
pentru textul : how sweet the sound denu
pentru textul : weed room deîți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!
pentru textul : I have a dream deAdrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
pentru textul : oolong tea deDespre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
pentru textul : Bal mascat deMi-ar fi plăcut să văd punctul dumneavoastră de vedere într-un comentariu pertinent.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de(atenţie la postarea linkurilor - regulamentul nu permite).
te rog sa imi ierti pretentiile, sancho! nu am intentionat sa fiu nepoliticos, doar ca, cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului. spre exemplu: inversiunea din primele versuri nu schimba cu nimic sensul mesajului poetic. daca le/as fi scris cum imi sugerezi tu, crezi ca poemul ar fi mai "bine scris", chiar daca mesajul este același? prin culoarea verde a peretului am incercat sa redau ideea de coaja, de invelis, de piele - a unei constructii in cazul acesta - iar prin faptul ca fac trimitere la boala pecinginei, marturisesc ca astfel am incercat sa induc ideea de vechi, de neingrijire, de necuratenie datorata timpului care imbatraneste, imbolnaveste tot ce atinge. despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic? ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul. totusi, port convingerea ca situatia acestui poem nu este atat de grava, de aceea am spus ca este o chestie de gust.
pentru textul : Lângă fereastra veche deimi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
pentru textul : viața mea deTotul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
pentru textul : agora primaverii deanca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
pentru textul : confesiune dePagini