Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
nu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
Mulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
Mi-a plăcut întotdeauna să stau în preajma adevăraților scriitori și creatori. Și știți de ce? Pentru că pe foaie și pe text sunt paralei. Și așa și trebuie să fie. Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta. Trebuie să fii convins de ceea ce faci și să ai o anumită conștiință - rafinată- a propriei valori. Nu excesiv ”lățită”, desigur. Există un echilibru în toate, dacă poți să-ți menții elevația. Dar mai știu foarte bine, din proprie experiență, iar aici va trebui să mă credeți pe cuvânt, și că la un ceai cu un coniac bun, printre aburii unei pipe aromate și poate între câțiva greieri de câmp încă neadormiți, spiritele înalte ale acelorași paralei sunt și niște prezențe umane fascinante. Se discern și se descoperă. Totul e să știi să le privești în ansamblu și să le surprinzi felul de-a fi. Să accepți cu seninătate sau chiar cu încrâncenare, solemn, dar fără resentimente contondente.
În plus, spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene. Nu trebuie alungate, ci să încerci să le ții la un loc. De aici ies lucrurile frumoase și cred că se câștigă în credibilitate. Dacă știi să le faci să lucreze, ai de câștigat. Dacă nu, tot rămâne ”spectacolul” la fel de interesant a ceea ce înseamnă ”peisajul scriitoricesc”. Îmi place să cred că suntem cu toții scriitori cu metehnele noastre comune de scriitori.
Ceea ce dovedește că ai oareșce cultură muzicală. Da, titlul este cunocut, By the Rivers of Babylon, era șlagărul în vogă prin 1978. Scos recent de la naftalină are după cum ști origini foarte vechi. Izvorînd dintr-un psalm, are un destin predestinat nemuririi; de aici te descurci. Textul meu se referă la un singur rîu. Chiar nu recunoști peisajele? Cît despre viitor, și despre viață, cum și le face omul. Eu cred în viitor, unul salubru și cred în viață, of, da .
Mi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
Paul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
Efervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
Primo, nu mă mai miră că un distins membru usrr (un r în plus) poate să scrie așa, de la obraz 'ați citit INTEGRAL TOT ce am scris eu'... probabil că bietul comentator care a îndrăznit să-i spună lui Paul să renunțe la chestiile astea expirate nu reușise performanța de a citi INTEGRAL chiar TOT ce a scris yesterdaypoet... citise și el INTEGRAL doar PARȚIAL că nu l-a mai dus naturelu' să integreze total și s-a pus pe derivat parțial că așa-i viața.
Secundo, poemul ăsta Paule pute a sertare de fată bătrână îndesate cu albume pline de flori presate printre pagini. N-are nerv, nu are stil, ca să nu mai vorbim de copy-cat-urile stănesciene 'mâini absurde'... nocturnele lui chopin?? come on!
Boring, absolutely boring.
am terminat si eu de citit textul si n-am priceput absolut nimic decit poate ceva narcisism pe la inceput. In rest un amalgam de chestii care n-au nici un rost. Iar incepem sa scriem prost?
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Multe formulari poetice reusite: "carnea unor trenuri fugare" "grinzile aspre dureros încrucișate pînă la absurd" "gîndurile tale scrise cu dinții în mine ca o turmă cuneiformă" As termina poezia la "încordate fibre și fire oase și ochi mîini în mîini pînă dincolo"
Virgil, este destul de mult de criticat și de lucrat pe acest text. De altfel, și tu ai subliniat destul de multe puncte critice. De asta am spus că voi încerca să nu fie prea mult spam.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deCorect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
nu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
pentru textul : if you go away deÎmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
pentru textul : 110 m garduri deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deMulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
pentru textul : petale de ceva pom românesc deRevin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
pentru textul : poveste cu nuferi deOtilia, bucuroasa de vizita.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară dePaul, esti prea bun, nu trebuia, dar iti multumesc pentru incurajare. :)
Si cum ideea este saminta, restul doar o planta a creatiei care nu e pe gustul tau, I forgive you! (adica te iert :p)
Cheers!
pentru textul : Dum vita est deerr: grindină
pentru textul : de n luate câte două deDeși cu întârziere, felicit și eu pe cei care au contribuit la apariția acestui volum. Sper să pot ajunge și la lansare. Toate cele bune. Eugen.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deMi-a plăcut întotdeauna să stau în preajma adevăraților scriitori și creatori. Și știți de ce? Pentru că pe foaie și pe text sunt paralei. Și așa și trebuie să fie. Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta. Trebuie să fii convins de ceea ce faci și să ai o anumită conștiință - rafinată- a propriei valori. Nu excesiv ”lățită”, desigur. Există un echilibru în toate, dacă poți să-ți menții elevația. Dar mai știu foarte bine, din proprie experiență, iar aici va trebui să mă credeți pe cuvânt, și că la un ceai cu un coniac bun, printre aburii unei pipe aromate și poate între câțiva greieri de câmp încă neadormiți, spiritele înalte ale acelorași paralei sunt și niște prezențe umane fascinante. Se discern și se descoperă. Totul e să știi să le privești în ansamblu și să le surprinzi felul de-a fi. Să accepți cu seninătate sau chiar cu încrâncenare, solemn, dar fără resentimente contondente.
În plus, spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene. Nu trebuie alungate, ci să încerci să le ții la un loc. De aici ies lucrurile frumoase și cred că se câștigă în credibilitate. Dacă știi să le faci să lucreze, ai de câștigat. Dacă nu, tot rămâne ”spectacolul” la fel de interesant a ceea ce înseamnă ”peisajul scriitoricesc”. Îmi place să cred că suntem cu toții scriitori cu metehnele noastre comune de scriitori.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deCeea ce dovedește că ai oareșce cultură muzicală. Da, titlul este cunocut, By the Rivers of Babylon, era șlagărul în vogă prin 1978. Scos recent de la naftalină are după cum ști origini foarte vechi. Izvorînd dintr-un psalm, are un destin predestinat nemuririi; de aici te descurci. Textul meu se referă la un singur rîu. Chiar nu recunoști peisajele? Cît despre viitor, și despre viață, cum și le face omul. Eu cred în viitor, unul salubru și cred în viață, of, da .
pentru textul : By the River of Babylon dePropun ca poza Bubbles sa apara pe prima pagina a H.
pentru textul : login dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deAm uitat să răspund. Da, am nodificat la final. Mai treci prin acest loc.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil deMi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
pentru textul : tablou domestic cu înger deremarc cele mai reușite versuri, după părerea mea:
pentru textul : Oasis de„that I write on my shopping list b r e a d
and rush through my front door with stolen roses”
Paul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
pentru textul : girovag al maculelor deeu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
pentru textul : deuteronomia demai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
p.s. - mi-e dor de-o proza ca de un vin bun
pentru textul : Steve deEfervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities dePiesa este una dintre preferatele mele. :)
pentru textul : Noapte bună, copii dePrimo, nu mă mai miră că un distins membru usrr (un r în plus) poate să scrie așa, de la obraz 'ați citit INTEGRAL TOT ce am scris eu'... probabil că bietul comentator care a îndrăznit să-i spună lui Paul să renunțe la chestiile astea expirate nu reușise performanța de a citi INTEGRAL chiar TOT ce a scris yesterdaypoet... citise și el INTEGRAL doar PARȚIAL că nu l-a mai dus naturelu' să integreze total și s-a pus pe derivat parțial că așa-i viața.
pentru textul : trailer pentru balconul meu deSecundo, poemul ăsta Paule pute a sertare de fată bătrână îndesate cu albume pline de flori presate printre pagini. N-are nerv, nu are stil, ca să nu mai vorbim de copy-cat-urile stănesciene 'mâini absurde'... nocturnele lui chopin?? come on!
Boring, absolutely boring.
Domnule Cristea, este evident dreptul dumneavoastră să exprimați o opinie în timp ce vă jucați cu cuburi.
pentru textul : Vis de iarnă dePs. Un plus pentru subtilu, inedit si de o tandrete ciudata.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun decel cu scara.
pentru textul : Cei trei Iacob deam terminat si eu de citit textul si n-am priceput absolut nimic decit poate ceva narcisism pe la inceput. In rest un amalgam de chestii care n-au nici un rost. Iar incepem sa scriem prost?
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc de“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Multe formulari poetice reusite: "carnea unor trenuri fugare" "grinzile aspre dureros încrucișate pînă la absurd" "gîndurile tale scrise cu dinții în mine ca o turmă cuneiformă" As termina poezia la "încordate fibre și fire oase și ochi mîini în mîini pînă dincolo"
pentru textul : incomod deVirgil, este destul de mult de criticat și de lucrat pe acest text. De altfel, și tu ai subliniat destul de multe puncte critice. De asta am spus că voi încerca să nu fie prea mult spam.
pentru textul : blog de iarnă dePagini