în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
Imi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
se simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
Adrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
fa un experiment. taie din fiecare vers jumatate si vezi ce iese. nu, nu glumesc.
cam asa, de ex
Rareori oamenii spun
de teamă să nu se surpe cetăţile
S-ar amesteca printre bolovani
atunci când nu sunt captivi în sarma ghimpată
Am încercat astăzi să tac,
Simplu, fără explicaţii poetice
mie imi place mai mult asa, cu fragment de cod lipsa. lasa si cititorul sa completeze cu codurile lui
cum ti se pare?
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
Se mai intampla. Mai rar pe la altii. Mai des pe la tine si la inca cativa. O poezie - poezie daca incerci s-o desfoliezi, de multe ori isi pierde farmecul (si parfumul). Prin urmare doar atat!
cel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
fratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
Cristina, nu știu dacă ți-a spus vreodată cineva dar frazele care încep cu „dacă aș fi” nu valorează nici cît o ceapă degerată și nici nu interesează pe nimeni. Sînt doar lamentările tale ridicole. Cele ce au importanță sînt faptele. Nu are importanță nici dacă știai sau nu dacă Emilian are cont acolo. La urma urmei o astfel de justificare mi se pare culmea stupizeniei. Este responsabilitatea ta să știi ce faci și în ce context faci ceea ce faci, și ce consecințe are ceea ce faci. Evident, chestiile astea se învață în primii ani de viață. Mi se pare jenant să fiu nevoit să ți le spun ție acum. Dar modul cum pui tu problema trădează o incapacitate suspectă de a-ți asuma responsabilități. În orice caz, toate asta nu sînt problemele mele ci ale tale. Și ți le rezolvi singură.
Dacă nu știi ce drepturi i-ai refuzat lui Emilian gîndește-te măcar la cel de replică. Care, să-mi fie cu iertare, dar este o problemă de bun simț în primul rînd.
O epică a poeticului, deloc deranjantă, în această spunere/monolog de dragoste, metaforizată, în finalul poemului, de parcă întregul text ne-ar pregăti pentru aceasta. Ultima strofă, care și singură poate fi un poem, este cea mai realizată, estetic. Cu amiciție,
Chiar ca metalmorphosis, Partea asta mi s-a parut foarte buna:
"o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
lași viața să curgă pînă la toxic"
Si din punctul meu de vedere paranteza din al doilea vers nu prea are sens, adica nu aduce nimic nou, din cauza asta, eu cel putin, as elimina-o.
habar n-am dacă tu știi asta sau nu (probabil nu în întregime) dar asta, tocmai asta te face un artist. arta nu este viață și viața nu este artă dar e ca în matematica discretă (sper să nu spun o gogomănie) cu cît arta e mai involuntar aproape de viață cu atît este mai artă. Dumnezeu este un artist nu pentru că a făcut viața ci pentru că a făcut-o incomensurabil de vulnerabilă la instabilitate. De aceea pînă și o pudră de praf pe o mobilă sau gura ciobită a unei sticle pot însemna atît de mult prin atît de puțin.
Poezia mare... Aha, vorbesti de Omu Ăla! Cât despre text, presupun că poeții cu pricina nu publicau pe hermeneia:) clar că autorul a trăit altfel decât mine ziua în care a scris textul. Toate cele bune foarte!
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sugerez această “coafură” :
în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pentru textul : nicotină şi uitare depe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
aaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deam mai modificat și scos cîte ceva.
pentru textul : scrisori imaginare III devreau sa va multumesc tuturor in mod special
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 decred ca e corect "a prosterna" cu s in loc de ș
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deImi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri dese simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
pentru textul : me, myself & shadow deNu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
pentru textul : Femeia Cratiță deAş vrea să trăiesc aievea rândurile tale. Recurent.
pentru textul : schit dema asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deAdrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deAlma, am corectat. Multumesc. :)
pentru textul : Bruion deIulian, cred că e bine să selectezi ceva semnificativ din titlu și restul, dacă ții neapărat, să scrii la subtitlu.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare defa un experiment. taie din fiecare vers jumatate si vezi ce iese. nu, nu glumesc.
cam asa, de ex
Rareori oamenii spun
de teamă să nu se surpe cetăţile
S-ar amesteca printre bolovani
atunci când nu sunt captivi în sarma ghimpată
Am încercat astăzi să tac,
Simplu, fără explicaţii poetice
mie imi place mai mult asa, cu fragment de cod lipsa. lasa si cititorul sa completeze cu codurile lui
pentru textul : Umblet decum ti se pare?
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deEu aş scrie asta "cât să putem măsura" --> "cât să măsurăm", dacă tot vorbim minimalist.
Finalul e bun, cumva antagonic. Mă duce cu gândul la insignifianţă --> măsura cioburilor sub paşii de uriaş.
pentru textul : pe drumul magului denu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... denu ca tin neaparat sa oferi o penita dar daca ma loghez cu contul tau ceea ce se vede este urmatorul lucru:
daca tu te loghezi vezi altceva?
pentru textul : sequoia I deSe mai intampla. Mai rar pe la altii. Mai des pe la tine si la inca cativa. O poezie - poezie daca incerci s-o desfoliezi, de multe ori isi pierde farmecul (si parfumul). Prin urmare doar atat!
pentru textul : o lună aproape plină decel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
pentru textul : joacă de rime defratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei deCristina, nu știu dacă ți-a spus vreodată cineva dar frazele care încep cu „dacă aș fi” nu valorează nici cît o ceapă degerată și nici nu interesează pe nimeni. Sînt doar lamentările tale ridicole. Cele ce au importanță sînt faptele. Nu are importanță nici dacă știai sau nu dacă Emilian are cont acolo. La urma urmei o astfel de justificare mi se pare culmea stupizeniei. Este responsabilitatea ta să știi ce faci și în ce context faci ceea ce faci, și ce consecințe are ceea ce faci. Evident, chestiile astea se învață în primii ani de viață. Mi se pare jenant să fiu nevoit să ți le spun ție acum. Dar modul cum pui tu problema trădează o incapacitate suspectă de a-ți asuma responsabilități. În orice caz, toate asta nu sînt problemele mele ci ale tale. Și ți le rezolvi singură.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deDacă nu știi ce drepturi i-ai refuzat lui Emilian gîndește-te măcar la cel de replică. Care, să-mi fie cu iertare, dar este o problemă de bun simț în primul rînd.
O epică a poeticului, deloc deranjantă, în această spunere/monolog de dragoste, metaforizată, în finalul poemului, de parcă întregul text ne-ar pregăti pentru aceasta. Ultima strofă, care și singură poate fi un poem, este cea mai realizată, estetic. Cu amiciție,
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deDoamnă Marga Stoicovici, vă mulțumesc că ați văzut nu numai poezia aceasta, ci și ceea ce este „dincolo” de ea. sau, cel puțin, a năzuit să fie...;)
Adriana
pentru textul : lumina dinaintea vederii deChiar ca metalmorphosis, Partea asta mi s-a parut foarte buna:
"o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
lași viața să curgă pînă la toxic"
Si din punctul meu de vedere paranteza din al doilea vers nu prea are sens, adica nu aduce nimic nou, din cauza asta, eu cel putin, as elimina-o.
pentru textul : metalmorphosis dehabar n-am dacă tu știi asta sau nu (probabil nu în întregime) dar asta, tocmai asta te face un artist. arta nu este viață și viața nu este artă dar e ca în matematica discretă (sper să nu spun o gogomănie) cu cît arta e mai involuntar aproape de viață cu atît este mai artă. Dumnezeu este un artist nu pentru că a făcut viața ci pentru că a făcut-o incomensurabil de vulnerabilă la instabilitate. De aceea pînă și o pudră de praf pe o mobilă sau gura ciobită a unei sticle pot însemna atît de mult prin atît de puțin.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dePoezia mare... Aha, vorbesti de Omu Ăla! Cât despre text, presupun că poeții cu pricina nu publicau pe hermeneia:) clar că autorul a trăit altfel decât mine ziua în care a scris textul. Toate cele bune foarte!
pentru textul : ziua în care poezia nu a salvat lumea demi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Pagini