un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
Alina, multumesc de trecere, semn, propunere.... Nu stiu ce e la 'urmatorul nivel' dar si de la freasatra asta se vede destul de frumos:) finalul avea tivul prea lung asa ca l-am taiat deasupra genunchiului... pe curind, Corina
Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
Paul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
nu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
Ioana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
Am închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
Paul eu asa am citit dar warning! am tendinte dislexice :p:
se făcea că aveam timp să mă bucur deplin
că aș mai sta lângă tine să depănăm ghemuri de cerneală
am fost mai tânăr
în acea noapte neagră ca sângele otrăvit
în care totul se derula mai repede decât intrarea încântării
în dependență
am coborât treptele cum coboară berzele
în cuiburi
apoi
nu mai știu ce s-a întâmplat
A fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in fiecare femeie regasesti o scarlett, un personaj uimitor. tomorrow is another day, dar parca tot mai bine este astazi... cu drag, ionuca.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deun poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
pentru textul : poem pentru dobrogea dealma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
pentru textul : Peisaj amorf desunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
pentru textul : să fii luat la bașcă demi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
pentru textul : vorbește-mi în rusă deAlina, multumesc de trecere, semn, propunere.... Nu stiu ce e la 'urmatorul nivel' dar si de la freasatra asta se vede destul de frumos:) finalul avea tivul prea lung asa ca l-am taiat deasupra genunchiului... pe curind, Corina
pentru textul : Doar femeie deaprecierile voastre ma bucură nespus și mă încântă plăcut. vă mulțumesc!
pentru textul : Superstiție deAm citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. defranscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deȘi încă ceva Bobadil. Nu te mai exprima despre lucruri pe care nu le înțelegi. Sînt șanse mari să greșești.
pentru textul : psalm dePaul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii denu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deși pleacă ca o floare dusă de apă.erata. francisc, ea pleaca... noi ramanem sa ne ospătăm cu ce ne-a mai ramas.
pentru textul : Ospăț deca se-ncurca; ca d-aia au pretenia domiistii ca "recupereaza realul"
pentru textul : Recuperarea Realului deIoana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
pentru textul : fiecare om deAm închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deRar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
pentru textul : Replierea dee slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă devremea de luptă
pentru textul : Haiku decucuvea nesătulă
de ochii de maci
Virgil, de stârnit, ne-ai stârnit, dar tu ce crezi despre?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deLa un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului decorectie. "nu le-au lăsat indiferente" se va citi "nu le-a lăsat indiferente".
pentru textul : Euridice deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) dePaul eu asa am citit dar warning! am tendinte dislexice :p:
se făcea că aveam timp să mă bucur deplin
că aș mai sta lângă tine să depănăm ghemuri de cerneală
am fost mai tânăr
în acea noapte neagră ca sângele otrăvit
în care totul se derula mai repede decât intrarea încântării
în dependență
am coborât treptele cum coboară berzele
în cuiburi
apoi
nu mai știu ce s-a întâmplat
cheers!
pentru textul : once upon a time in springland deC
A fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
pentru textul : Flash back deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deas fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deCris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deCitit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (2) deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
Pagini