nu lipsesc: "si asa mai departe". "poemul mi se pare siropos" - mie nu. cine crezi ca are dreptate? lipsit de structura literara - detaliaza cand ai timp.
Dacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
n-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
începând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
Autorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
Urmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
aici este o fabulă dacă (ne) gândim cu capul în jos, aşa cum e lumea actuală, iar Andu tocmai asta a făcut aici, a satirizat până ne-a ajuns cuţitul la os.
"lordul banal...
de-acolo, din canal
... a trimis toată viața lui" - cuvintele vorbesc...
adriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
Cred că chupa-chups de vreo șapte ori într-un poem sub semnătura ta e prea mult... poetic vorbind.
Dar poate fi benefic dpdv mălai din reclamă dacă te spotează ăștia.
da, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
foarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
Fericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Ela, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
Virgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
Ai scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
de cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
acest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei denu lipsesc: "si asa mai departe". "poemul mi se pare siropos" - mie nu. cine crezi ca are dreptate? lipsit de structura literara - detaliaza cand ai timp.
pentru textul : înţelegi? deDacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu desuferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon deio nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus den-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) dedomnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
pentru textul : Mitul lui Sisif demulţumesc Adrian pentru citire,Angi am corectat,mulţumesc pentru sesizare.
pentru textul : Începutul unei scrisori recomandate deîncepând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
pentru textul : Rânduri fumegânde deAutorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
Urmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
pentru textul : elegie 011 deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop deaici este o fabulă dacă (ne) gândim cu capul în jos, aşa cum e lumea actuală, iar Andu tocmai asta a făcut aici, a satirizat până ne-a ajuns cuţitul la os.
"lordul banal...
pentru textul : lordul banal dede-acolo, din canal
... a trimis toată viața lui" - cuvintele vorbesc...
adriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată depoemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã demie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
pentru textul : micul război de pe scară denu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
Cred că chupa-chups de vreo șapte ori într-un poem sub semnătura ta e prea mult... poetic vorbind.
pentru textul : imaginarium deDar poate fi benefic dpdv mălai din reclamă dacă te spotează ăștia.
err: simplis - simplisT
pentru textul : vinovați deda, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac dema bucur ca ti-a placut. multumesc!
pentru textul : dinastii de fier defoarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deFericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deCele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
pentru textul : 12'' dede ce „cum” și nu „ca”?
pentru textul : Quo vadis? dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deEla, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deda, merci, am văzut, modific.of.
pentru textul : amintirea nordului deVirgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
pentru textul : patul în formă de gondolă deAi scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dede cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deacest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
Pagini