Chiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
"Lumina incandesceta a soarelui"...da, aveam si eu notata expresia asta, prin caietul de clasa a patra. "ma face sa halucinez. Te vad intr-un graunte de nisip de pe fundul lacului. Soarele violet se reflecta in ochii tai. Esti o himera..." bine ca ne-ai spus ca e himera, altfel am fi putut crede ca este un ciob de sticla, o margica sau o bucata de staniol. "Te topesti in creierul meu,te confunzi cu gandurile mele. Figura ta e o particula rupta din soarele violet- care se reflecta asupra gandurilor mele."... Princess, tu ce intelegi, in fond, prin POEZIE?
Îmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
dom'le am pus "O Amor A Portugal" a lui Morricone si ti-am citit textul. A fost un adevarat "trail-mix". Habar n-am daca aveti asa ceva in Romania dar e un amestec de alune sarate cu tot felul de dulciuri si picanterii de nu mai stii ce maninci pina la urma. M-am distrat de minune. Tu ori ai prea mult talent ori ai prea mult timp la dispozitie. Ori poate de amindoua. Am avut o zi plina azi si nici nu s-a terminat pentru mine din pacate. Dar textul asta si Portugalia lui Morricone au reusit sa ma faca sa rid si sa devin melancolic in acelasi timp. Uite, astea sint momente cind chiar imi pare bine ca exista Hermeneia, si pentru mine.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
nu posibil, ci de-a dreptul Typo. asa, cu majuscula! :)) textul este gandit porind de la mitul Golemului, poate de aceea sa-ti para mai criptic. dar eu ma bucur sa te vad pe aici. multumesc.
Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
deci sa înțeleg Paul că atunci cînd cineva îți aplaudă textele înseamnă că te iubește iar cînd ți le critică este „bobadilic”? Interesant. Asta mă face să mă tem că este posibil ca Bobadil să fi avut dreptate. Despre tine. Dar ce să îi faci, eu și temerile mele. Le poți ignora.
Și nu, nu sînt chiar așa de stupid încît să cred că ai vrut să „îl scoli din morți pe Bacovia”. La „tipar și atmosferă” mă refeream și eu. Asta dacă cumva nu s-a înțeles.
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
Nu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
poemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
o impresie de seară, Daniela.
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
expresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
simpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
Bine v-am gasit. Multumesc pentru comentari ( am sa ma bucur socotindu-le un cadou de Craciun ) :). Un Experiment pentru ca nu sunt "poezie", pentru ca in "text" sunt folosite cuvinte "uzate, depasite, etc.": inger, suflet, aripi... si acest experiment ( si urmatoarele ) are ca tema, experimenteaza ;) capacitatea cuvintelor vechi de a exprima simtiri, de a exista pur si simplu intr-un text debarasat de metafore imposibile... si in acelasi timp experimenteaza rezistenta in timp a simplitatii in afara literaturii academice.
text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, iti multumesc de trecere si pt atentie, ma bucur ca incepi sa comentezi si haiku-urile. Te mai astept Cu respect Djamal
pentru textul : Colțul obscur deChiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
pentru textul : vitralii deSunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
pentru textul : absint de noiembrie dede văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
"Lumina incandesceta a soarelui"...da, aveam si eu notata expresia asta, prin caietul de clasa a patra. "ma face sa halucinez. Te vad intr-un graunte de nisip de pe fundul lacului. Soarele violet se reflecta in ochii tai. Esti o himera..." bine ca ne-ai spus ca e himera, altfel am fi putut crede ca este un ciob de sticla, o margica sau o bucata de staniol. "Te topesti in creierul meu,te confunzi cu gandurile mele. Figura ta e o particula rupta din soarele violet- care se reflecta asupra gandurilor mele."... Princess, tu ce intelegi, in fond, prin POEZIE?
pentru textul : Himera deÎmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
pentru textul : Iarna dedom'le am pus "O Amor A Portugal" a lui Morricone si ti-am citit textul. A fost un adevarat "trail-mix". Habar n-am daca aveti asa ceva in Romania dar e un amestec de alune sarate cu tot felul de dulciuri si picanterii de nu mai stii ce maninci pina la urma. M-am distrat de minune. Tu ori ai prea mult talent ori ai prea mult timp la dispozitie. Ori poate de amindoua. Am avut o zi plina azi si nici nu s-a terminat pentru mine din pacate. Dar textul asta si Portugalia lui Morricone au reusit sa ma faca sa rid si sa devin melancolic in acelasi timp. Uite, astea sint momente cind chiar imi pare bine ca exista Hermeneia, si pentru mine.
pentru textul : aventurile ielevului miluță deși amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” descapai de ultimele incurcaturi. in rest, referiri multe, aceeasi minciuna:) Multam de trecere!
pentru textul : salcâmul din femeia mea deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deVladimir, multumesc frumos pentru ganduri. Nici eu nu cred ca e un text slab :). Si mai cred ca e prea lung pentru cei care se plictisesc repede.
pentru textul : domnul Pa și visul deincantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dedragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
pentru textul : laborator desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină denu posibil, ci de-a dreptul Typo. asa, cu majuscula! :)) textul este gandit porind de la mitul Golemului, poate de aceea sa-ti para mai criptic. dar eu ma bucur sa te vad pe aici. multumesc.
pentru textul : Golemi deCe mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
pentru textul : domnul Pa și visul deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari deCred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante decred ca nu am salvat comentariul de nu a aparut. iti multumeam, Cristina.
pentru textul : Săpînţa, mon amour de1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dedeci sa înțeleg Paul că atunci cînd cineva îți aplaudă textele înseamnă că te iubește iar cînd ți le critică este „bobadilic”? Interesant. Asta mă face să mă tem că este posibil ca Bobadil să fi avut dreptate. Despre tine. Dar ce să îi faci, eu și temerile mele. Le poți ignora.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deȘi nu, nu sînt chiar așa de stupid încît să cred că ai vrut să „îl scoli din morți pe Bacovia”. La „tipar și atmosferă” mă refeream și eu. Asta dacă cumva nu s-a înțeles.
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
pentru textul : Sferă deNu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
pentru textul : Sonet 126 deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis depoemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
pentru textul : avangarda iernii deo impresie de seară, Daniela.
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
pentru textul : blue american deexpresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
pentru textul : Noi şi ei desimpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
iată un text prin care imagistica este susținută
pentru textul : măceșe zdrobite denu-mi place însă rima aia bloca/vibra
în rest un poem curat de peniță
Bine v-am gasit. Multumesc pentru comentari ( am sa ma bucur socotindu-le un cadou de Craciun ) :). Un Experiment pentru ca nu sunt "poezie", pentru ca in "text" sunt folosite cuvinte "uzate, depasite, etc.": inger, suflet, aripi... si acest experiment ( si urmatoarele ) are ca tema, experimenteaza ;) capacitatea cuvintelor vechi de a exprima simtiri, de a exista pur si simplu intr-un text debarasat de metafore imposibile... si in acelasi timp experimenteaza rezistenta in timp a simplitatii in afara literaturii academice.
pentru textul : Muzeul particular detext bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
pentru textul : tower bridge deIn primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
pentru textul : psaltirea după Lilith dePagini