părerea mea
ideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
Domnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
nu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
textul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
Da, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Apariție 3 Ce nevoie avem de stele, de cer, de munți, mări, și câmpii, de izvoare, de poieni, de turnuri, de cetăți, de pereți de biblioteci, de bulevarde, de autostrăzi, de armuri, de flori, de internet, de tablouri, săbii, sculpturi, icoane, catedrale, muzee, ș.am.d. ?!?... Să revenim la vremea când scaunele stăteau aliniate în săli de cinema sau biserici, când florile decorau ferestrele caselor zugrăvite alb-gălbui cu mușcate, când seara cădea pe străzi lăptoasă înghițind felinarele proaspăt vopsite, Când vitrinele erau pline de manechini Îmbrăcați cu haine la modă, ș.am.d. Gânduri pline de parfum și visare viază când privesc imaginea tabloului tău cu manechin îmbrăcat atât de învechit și iepure împăiat, și tablou arhaic în casa de lemn… și mă întreb: Ce rost au hainele vechi sau cu ce rost purtăm haine dacă se învechesc ca stelele, ca cerul, ca bulevardele, ca muzeele, ca tablourile, cetățile… Mai bine să revenim.
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
da, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
adriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
Poate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
poeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Apreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
Stef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
ti-am adaugat eu link-ul la baza textului. cimpul subtitlului nu accepta HTML pe Hermeneia.
daca stii sa editezi in HTML mai poti edita ca numele poeziei mentionate sa se deschida ca link, etc
fără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
părerea mea
pentru textul : tablou domestic cu înger deideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde demulţumesc pentru sugestie. Am să mă mai gândesc la asta.
P.S. Prenumele meu este Eugen. Iulian este prenumele tatălui meu.
Eugen
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deDomnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
pentru textul : întrepătrunderi demult tandrum de vorbă vărsat pe o muchie tocită de poem
pentru textul : ym deŞi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate denu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
pentru textul : vis a vis detextul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
Da, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
pentru textul : copilărie deDe ce nu apare în pagina "Hermeneia"? Sunt greşeli?
pentru textul : poemul care nu are încă un nume frumos deSunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
pentru textul : Anotimp deEu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Apariție 3 Ce nevoie avem de stele, de cer, de munți, mări, și câmpii, de izvoare, de poieni, de turnuri, de cetăți, de pereți de biblioteci, de bulevarde, de autostrăzi, de armuri, de flori, de internet, de tablouri, săbii, sculpturi, icoane, catedrale, muzee, ș.am.d. ?!?... Să revenim la vremea când scaunele stăteau aliniate în săli de cinema sau biserici, când florile decorau ferestrele caselor zugrăvite alb-gălbui cu mușcate, când seara cădea pe străzi lăptoasă înghițind felinarele proaspăt vopsite, Când vitrinele erau pline de manechini Îmbrăcați cu haine la modă, ș.am.d. Gânduri pline de parfum și visare viază când privesc imaginea tabloului tău cu manechin îmbrăcat atât de învechit și iepure împăiat, și tablou arhaic în casa de lemn… și mă întreb: Ce rost au hainele vechi sau cu ce rost purtăm haine dacă se învechesc ca stelele, ca cerul, ca bulevardele, ca muzeele, ca tablourile, cetățile… Mai bine să revenim.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 desa fie asta o aluzie la faptul ca ar trebui sa mai avem un concurs pe Hermeneia?
pentru textul : cromatic ps deAr fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
pentru textul : poetul III deda, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
pentru textul : Albicans deAdriana, ai observat ca n-ai mai postat de 10 ZILE o poazie? parca-ti statea mai bine în postura aceasta:)))
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deImi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deadriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" deDorin, bănuiesc că aceste versuri ți-au plăcut. Aș fi vrut să știu părerea ta despre poem ca un întreg... Cu stimă
pentru textul : antikythera dePoate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deam uitat sa mentionez ca titlul este f incitant si poate ar fi meritat ceva mai puternic. m-a facut sa ma gindesc la leonard cohen si al sau david
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deaprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
pentru textul : Ne va ucide depoeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
multumesc Erika, multumesc.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deApreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
Stef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
pentru textul : proiecție 1 deti-am adaugat eu link-ul la baza textului. cimpul subtitlului nu accepta HTML pe Hermeneia.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dedaca stii sa editezi in HTML mai poti edita ca numele poeziei mentionate sa se deschida ca link, etc
Emi, merci mult... Voi avea in vedere sugestia ta. I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Paznic la Miliție deUn text pe care as fi vrut sa-l scriu eu sau macar... sa-l fi citit acum douazeci de ani. Stiu eu de ce. Impresionat. Multumesc!
pentru textul : poetul defără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
pentru textul : haos și ordine dePagini