ma tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
Anyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Cred că este mai degrabă "mi se zice ca toți aveți rotile". Chiar dacă nu sunt de acord cu câte ceva (găsesc eu) prin textele tale, la urma urmei, e stilul tău, inconfundabil.
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
Salut deschiderea Hermeneiei catre poezia universala, aceea care zace in fiecare dintre noi, la urma urmei. Dupa ce am terminat de citit, ca o compensatie morala mi l-am imaginat pe Virgil obligat sa citeasca acest text unei adunari de oameni (nu dau nume) cu voce tare si cu introducere: un text de pe Hermeneia mea. Frumos, frumos de tot. O, de aceea si nu din alt motiv vino iarasi si iarasi pe carari de bolti lactee ca sa fim mereu tovarase secretar general nu in viata, ci-n idee cei mai umili dintre proletari intr-un fel de paradise care este Andu
magnific text! surprinzator, poate fi considerat un poem. e pacat ca nu toti scriu asa, da. cel mai mult imi place cand se vorbeste de Germania. Ma intreb unde am fi ajuns daca ar fi castigat tripla antanta. tocmai de aceea, ca cititor, imi place sa fiu un dublu spion. Asist la der undertangul poeziei traditionale. Semnez, mine fuhrer.
multumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
are in el acea simplitate si tristete senina a oamenilor cu suflet mare, a poetilor ce transmit intens nostalgii nebanuite, frumoase prin sinceritatea lor, a durerii din ele. mi-a placut mult si pentru ca m-am gasit aici. foarte frumos!
nu ştiu la ce încrâncenare te referi. mi-am exprimat o părere despre text. sigur atât cât pot eu pricepe despre ermetice concepte ca cele invocate de tine. dar de fapt tu singur ai spus că nu te consideri poet, aşa că, e inutil să-ţi mai explic că textul acesta nu are pic de poezie în el.
"de călătorie" cu propria dorinţă care îşi face loc la linia întâi a vieţii, până în "triaj". bine surprinsă actualitatea prin filtrul personal al unui anume sentiment. ironie fină la final şi nu numai:
"și domnul x și doamna y
până la faliment".
"ochii închişi
inima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
regret nicodeme dar n-ai priceput nimic. am recitit textul doar ca să înțeleg ce ai vrut să spui. și m-am convins că nu ai înțeles. probabil din cauza asta nici nu știi să explici.
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
well, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
initial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
alegerea ta anterioara era mai buna: "vizor inversat" semnifica chiar vederea din exterior in interior, introspectia, dar sugestia "a trai prin vizor" este, totusi, foarte poticnita. cred ca ar trebui sa eviti "trai", sa-l inlocuiesti cu altceva. la "Sau îşi consultă in scop medicinal ceasul de buzunar ruginit" poate ar trebui sa vii cu o explicatie suplimentara. cum e acum, ramane o metafora incompleta. analiza sau contemplarea trecerii timpului nu e, nici pe departe, medicinala (vindecatoare). si nici nu poate fi trecuta cu vederea atat timp cat sintagma este specificata si in titlu, deci ar trebui sa fie cheia sau una dintre cheile poemului. este un poem care poate fi chiar bun, de aceea insist sa-l lucrezi.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
poemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
realism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...probabil că o voi face Marina... insa crede-mă că acestea sunt doar note despre o carte... parcă acolo am încadrat textul... la proză-note...
pentru textul : Spălare de melodii - Dinu Virgil deDorel, raspunsul se afla in regulament. Te rog sa il citesti. In orice caz te apropii vertiginos de situatia aceea neplacuta.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece detextul de fata are vreun referent "cunoscut" ? astept scena balconului.... :)
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi dema tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deCred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
pentru textul : văd cireși de smoală deAnyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Cred că este mai degrabă "mi se zice ca toți aveți rotile". Chiar dacă nu sunt de acord cu câte ceva (găsesc eu) prin textele tale, la urma urmei, e stilul tău, inconfundabil.
pentru textul : Egoizmus deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deNu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
pentru textul : iertarea după Simion deSalut deschiderea Hermeneiei catre poezia universala, aceea care zace in fiecare dintre noi, la urma urmei. Dupa ce am terminat de citit, ca o compensatie morala mi l-am imaginat pe Virgil obligat sa citeasca acest text unei adunari de oameni (nu dau nume) cu voce tare si cu introducere: un text de pe Hermeneia mea. Frumos, frumos de tot. O, de aceea si nu din alt motiv vino iarasi si iarasi pe carari de bolti lactee ca sa fim mereu tovarase secretar general nu in viata, ci-n idee cei mai umili dintre proletari intr-un fel de paradise care este Andu
pentru textul : Noaptea demagnific text! surprinzator, poate fi considerat un poem. e pacat ca nu toti scriu asa, da. cel mai mult imi place cand se vorbeste de Germania. Ma intreb unde am fi ajuns daca ar fi castigat tripla antanta. tocmai de aceea, ca cititor, imi place sa fiu un dublu spion. Asist la der undertangul poeziei traditionale. Semnez, mine fuhrer.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale dema bucur ca ti-a placut, Marian,... am citit titlurile si mi-au sunat in ureche versuri
pentru textul : colaj ludic demultumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
pentru textul : grey surprise deare in el acea simplitate si tristete senina a oamenilor cu suflet mare, a poetilor ce transmit intens nostalgii nebanuite, frumoase prin sinceritatea lor, a durerii din ele. mi-a placut mult si pentru ca m-am gasit aici. foarte frumos!
pentru textul : dacă denu ştiu la ce încrâncenare te referi. mi-am exprimat o părere despre text. sigur atât cât pot eu pricepe despre ermetice concepte ca cele invocate de tine. dar de fapt tu singur ai spus că nu te consideri poet, aşa că, e inutil să-ţi mai explic că textul acesta nu are pic de poezie în el.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi de"de călătorie" cu propria dorinţă care îşi face loc la linia întâi a vieţii, până în "triaj". bine surprinsă actualitatea prin filtrul personal al unui anume sentiment. ironie fină la final şi nu numai:
"și domnul x și doamna y
până la faliment".
mi-a plăcut!
pentru textul : Poem de"ochii închişi
pentru textul : eu, cea de dincolo deinima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
regret nicodeme dar n-ai priceput nimic. am recitit textul doar ca să înțeleg ce ai vrut să spui. și m-am convins că nu ai înțeles. probabil din cauza asta nici nu știi să explici.
pentru textul : sequoia I deun adevarat dezastru! Evident, "fosnirea". Corectez imediat.
pentru textul : (4) Aforeme deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea dewell, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deProces-verbal de constare moarte suspecta, cauza probabila otravire cu monoxid de carbon. Personaje si imprejurari reale , inclusiv vitelul.
pentru textul : Cartier rezidential deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia.
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deinitial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
alegerea ta anterioara era mai buna: "vizor inversat" semnifica chiar vederea din exterior in interior, introspectia, dar sugestia "a trai prin vizor" este, totusi, foarte poticnita. cred ca ar trebui sa eviti "trai", sa-l inlocuiesti cu altceva. la "Sau îşi consultă in scop medicinal ceasul de buzunar ruginit" poate ar trebui sa vii cu o explicatie suplimentara. cum e acum, ramane o metafora incompleta. analiza sau contemplarea trecerii timpului nu e, nici pe departe, medicinala (vindecatoare). si nici nu poate fi trecuta cu vederea atat timp cat sintagma este specificata si in titlu, deci ar trebui sa fie cheia sau una dintre cheile poemului. este un poem care poate fi chiar bun, de aceea insist sa-l lucrezi.
pentru textul : Poem medicinal deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deam uitat ceva, nu-mi place "trupul sleit de asteptare" si parca am mai citit ceva de genul asta numai bine !
pentru textul : Disconnected depoemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
pentru textul : viața ca o dâră stacojie derealism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
Pagini