n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.

are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )

da, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci

merci Matei pentru opinii. am mai modificat pe ici pe colo

Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.

Mulțumesc, Marina, de primirea caldă. Mă bucur să întâlnesc aici prieteni vechi și noi în ale versului.

Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.

P.S. imi pare rau ca am citit textul cu intarziere pentru ca semnalarea sa la timp, indiferent cine ar fi facut-o, probabil ca i-ar fi asigurat o vizibilitate mai mare si o vizitare mai consistenta.

Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu

O poezie sau poate mai bine un cantec. Atat varianta in limba romana cat si cea in franceza reusesc sa fie deosebit de expresive, poate tocmai prin simplitatea discursului si senzatia de impacare cu sine. Fotografia completeaza in mod fericit versurile.

madim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere

Mulţumesc pentru observaţii, am modificat textul.

Cât priveşte numele personajelor aş prefer să le las cu majuscule. Eu cred că în felul ăsta e mai uşor de citit piesa, numele personajului diferenţiindu-se de text nu mai trebuie citit, ochiul "percepe" personajul şi trece direct la dialog.

Virgil, iti multumesc pentru ca m-ai citit. Vezi daca am scris acum un an poezia si atunci nici nu stiam exista hermeneia, ce am patit!? A iesit un text in care tu nu gasesti nimic bun! E prima data cand imi acorzi mai multa atentie si apropo de ce zici tu pe acolo iti marturisesc ca lumea mea literara nu a inceput pe hermeneia si nici nu se termina aici. Apreciez f mult pe cativa autori de aici (printre ei te numeri si tu), tin cont de anumite critici aduse, sunt curioasa daca poezia mea a placut sau nu, sunt interesata ce mai apare nou pe acest site pe care-l consider bun, altfel nu as fi aici. E un alt mediu literar autentic in care sunt prezenta ca sa ma verific. Am postat "Soapte" pentru ca am simtit ca pe undeva este ceva in neregula, deja Ialin m-a ajutat mult in acest sens si iti dau si tie dreptate in chestiunea cu zvonurile si ingerii. Dar comentariul tau, sa ma ierti, mi s-a parut un pic rautacios. Violeta

Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.