te rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
...Această construcţie putea fi evitată din două motive: 1. tenta ei tautologică 2. cacofonia "pe pe". Totodată, "înfiorată de plăcere" (chiar şi în context) este o sintagmă prozaică.
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
te inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
de-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
Dar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
Merci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
exceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
tabloul e deja inramat la artis design, nu mai poate fi scanant ...poemul tre sa fie nou, ca si cum toti plecam de la zero, un acelasi start in maraton, de cerut voie am cerut prin email la office hermeneia...maxim trei poeme de autor ....fiecare e liber sa creeze dupa ce doreste, nu pot limita fantezia lor la o singura imagine.atentie, nu e constrangere poetica dupa o imagine data ci libertate poetica deplina... ma bucur de semnul tau proaspat... iaca x iaca un 0 , deci succes
Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
imi place cum ai finalizat aceste versuri... deasemenea "rugaciunile tarzii pentru rabdare" si "trandafirii galbeni ai gandurilor", restul cred ca ai putea rescrie din perspectiva unei concizii la nivelul ideilor... in prima strofa parca sunt prea multe imagini, nu reusesti aceea "pata de culoare", incearca sa treci dincolo de cuvinte precum:"splendoarea unui val", cu uneltele de slefuit la sevalet:) toate cele bune, inspiratie si vant prielnic:) anana
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
Ce as as reprosa acestui text in opinia mea e abundenta de epitete care sufoca putin lectura. De exemplu, in prima strofa eu m-as fi oprit doar la exfoliat, as fi renuntat la lubric risipit si divin. Apoi in ultuma strofa ai impur si firesc, glorios si copil, nu stiu daca e neaparat intentionat hatisul acesta in care te poti pierde destul de usor. Remarc insa prima strofa care are o imagine pentru mine foarte buna: "sângele meu lucra harnic îți lega laolaltă numele singurătatea strămoșii suveică lunecând prin întunericul cleios ca o magmă în jurul miezului meu te strângeai cum pilitura de fier" Mi se pare extrem de reusita imaginea asta, aproape vizualizez strinegerea asta ca pilitura de fier. In comparatie cu imaginea de mai sus, finalul mi se pare previzibil, cliseistic, acel "ceva mai mult de atit" nu salveaza uciderea ingerilor si a diavlolilor atit de uzitata. Eu m-as fi oprit la gheara de lup, pentru ca recitind, incepe cu o imperfectiune-epitete si se termina oarecum nerabdator, la fel cum cititorul parca ar vrea sa scape de sufocare. Dincolo de astea, partea citata de mine din punctul meu de vedere merita remarcata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant arcul intre "clipa ce ma cheama" si "timpul nerostit"
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dete rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru textul : BIG EYES depentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
Alina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deClar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra de...Această construcţie putea fi evitată din două motive: 1. tenta ei tautologică 2. cacofonia "pe pe". Totodată, "înfiorată de plăcere" (chiar şi în context) este o sintagmă prozaică.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deIonuț, mulțumesc de citire, aprecieri, sugestii și pentru recomandări medicale. Da, spirulina e la ordinea zilei ...
Același incurabil convalescent aflat
pentru textul : Ultrasonografie deîn stare de trezie de cca 15 ore și 40 de minute, te salută ...
Eugen.
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
pentru textul : covrigi calzi dehaida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
pentru textul : caută-mă în omul acela devad ca editura e din cluj, in rest ce legatura are cu cluju? ce tot slaviti cluju
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 dete inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
pentru textul : românia perfect I deVirgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere demulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
pentru textul : ce frumusețe rară deMultumesc Adriana!
pentru textul : corespondență de septembrie deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
de-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
pentru textul : fahrenheit game deDar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
Merci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
pentru textul : Madam Oracol demultumesc pentru citire...sper sa aveti dreptate in privinta profetiei
pentru textul : monociclu deam luat nota si despre parerea dv
exceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
pentru textul : trăiesc periculos dePaule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic detabloul e deja inramat la artis design, nu mai poate fi scanant ...poemul tre sa fie nou, ca si cum toti plecam de la zero, un acelasi start in maraton, de cerut voie am cerut prin email la office hermeneia...maxim trei poeme de autor ....fiecare e liber sa creeze dupa ce doreste, nu pot limita fantezia lor la o singura imagine.atentie, nu e constrangere poetica dupa o imagine data ci libertate poetica deplina... ma bucur de semnul tau proaspat... iaca x iaca un 0 , deci succes
pentru textul : pe sub flori mă legănai deAdriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
pentru textul : poveste cu nuferi deObsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
pentru textul : Despre trădare demultumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
pentru textul : semne deimi place cum ai finalizat aceste versuri... deasemenea "rugaciunile tarzii pentru rabdare" si "trandafirii galbeni ai gandurilor", restul cred ca ai putea rescrie din perspectiva unei concizii la nivelul ideilor... in prima strofa parca sunt prea multe imagini, nu reusesti aceea "pata de culoare", incearca sa treci dincolo de cuvinte precum:"splendoarea unui val", cu uneltele de slefuit la sevalet:) toate cele bune, inspiratie si vant prielnic:) anana
pentru textul : petalei de trandafir deDeși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deRezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 demultumesc Dsoara Marina pentru recomandari. voi incerca sa le urmez si chiar cred ca imi vor fi de folos. cu acelasi respect.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta decare merită remarcată este aceasta:
pentru textul : septembrie de"ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului"!
Ce as as reprosa acestui text in opinia mea e abundenta de epitete care sufoca putin lectura. De exemplu, in prima strofa eu m-as fi oprit doar la exfoliat, as fi renuntat la lubric risipit si divin. Apoi in ultuma strofa ai impur si firesc, glorios si copil, nu stiu daca e neaparat intentionat hatisul acesta in care te poti pierde destul de usor. Remarc insa prima strofa care are o imagine pentru mine foarte buna: "sângele meu lucra harnic îți lega laolaltă numele singurătatea strămoșii suveică lunecând prin întunericul cleios ca o magmă în jurul miezului meu te strângeai cum pilitura de fier" Mi se pare extrem de reusita imaginea asta, aproape vizualizez strinegerea asta ca pilitura de fier. In comparatie cu imaginea de mai sus, finalul mi se pare previzibil, cliseistic, acel "ceva mai mult de atit" nu salveaza uciderea ingerilor si a diavlolilor atit de uzitata. Eu m-as fi oprit la gheara de lup, pentru ca recitind, incepe cu o imperfectiune-epitete si se termina oarecum nerabdator, la fel cum cititorul parca ar vrea sa scape de sufocare. Dincolo de astea, partea citata de mine din punctul meu de vedere merita remarcata.
pentru textul : Și ceva mai mult de atât… dePagini