je sais .. ce spui aici.. Parisul e fascinant de cind ma stiu. Dar cel mai bine explica gabin: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/gabin/maintenant_je_sais.htm Si o vorba pt Virgil pe care il sper inovativ.. ce-ar fii sa putem adauga un fond sonor unei poezii ? Mai am si alte idei , viva la revolucion ! Adrian
De acord și eu, ironia trăiește bine-mersi, desigur nu pe orice maidan. Inclusiv iată, în comentariul de mai sus din care nu pot înțelege care sunt 'americanii' și care... 'românii'!
Asta ca să fim bine înțeleși, vorba lui nea' Mărin.
Margas
Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
... îmi vine în minte o comparație, la nivel de etnii, ori diasporeni. țiganii oare vorbesc corect țigănește?și de ce întreb acest lucru este pentru că ei sunt apatrizi și deși neavând o contribuție la nește lucruri inteligente, se înțeleg de minune. a nu se înțelege că îi compar pe români, oriunde ar fi cu țiganii. și a nu se înțelege că sunt șovin, adicătelea xenofob. dar fenomenul seamănă. prin multe țări sunt țigani care vorbesc dialecte ale limbii lor și nu o fac poate corect. important este pentru ei sa se înțeleagă. aceasta referitor la nivelul comunicării. mai apoi, este foarte important să înțelegi că este un proces interactiv comunicarea, ceea ce determină și automatisme. toți știm că trebuie să gândești în acea limbă în care vorbești. de aceea fiind în românia și gândind românește, trebuie să vorbești perfect româna. că mulți nu o fac este jalnic. dar este problema lor. iar când gândești și vorbești mult o limbă, oricare ar fi ea, gândirea devine o a doua natură prin exprimare, comunicare. atent, paul
Later than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
Adrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
va multumesc pt incurajarea (de care cred ca aveam nevoie)- exact acel sector ma macina de ceva timp. ar mai fi de defrisat un teritoriu poate deja strabatut dinainte de altii. incerc sa vad daca pot sa aduc o contributie cat de mica.
aveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
Dl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
Ioan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
Nu cunosc acest autor apărut acum pe H (probabil o clonă) dar ce pot spune este că materialul acesta (de debut?) este extrem de slab, face abuz de pattern-uri literare (comparația) și finalmente nu spune nimic dincolo de celebrul 'am fost mare vere iar acu sunt mic' mă duce cu gândul la bietul Năstase și la ce i-a zis Băse încă din 2004 'Adriane nici nu știi, cât de mic tu poți să fii'.
Eu sper că această clonă (probabil) va veni pe viitor și cu texte mai convingătoare, cel puțin pentru mine, care mi-am scos din dietă că..tul literar de acum mai bine de zece ani.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Calin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
je sais .. ce spui aici.. Parisul e fascinant de cind ma stiu. Dar cel mai bine explica gabin: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/gabin/maintenant_je_sais.htm Si o vorba pt Virgil pe care il sper inovativ.. ce-ar fii sa putem adauga un fond sonor unei poezii ? Mai am si alte idei , viva la revolucion ! Adrian
pentru textul : Bordurile din Place Pigalle deDe acord și eu, ironia trăiește bine-mersi, desigur nu pe orice maidan. Inclusiv iată, în comentariul de mai sus din care nu pot înțelege care sunt 'americanii' și care... 'românii'!
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deAsta ca să fim bine înțeleși, vorba lui nea' Mărin.
Margas
Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
pentru textul : tablou din cartierul de nord de... îmi vine în minte o comparație, la nivel de etnii, ori diasporeni. țiganii oare vorbesc corect țigănește?și de ce întreb acest lucru este pentru că ei sunt apatrizi și deși neavând o contribuție la nește lucruri inteligente, se înțeleg de minune. a nu se înțelege că îi compar pe români, oriunde ar fi cu țiganii. și a nu se înțelege că sunt șovin, adicătelea xenofob. dar fenomenul seamănă. prin multe țări sunt țigani care vorbesc dialecte ale limbii lor și nu o fac poate corect. important este pentru ei sa se înțeleagă. aceasta referitor la nivelul comunicării. mai apoi, este foarte important să înțelegi că este un proces interactiv comunicarea, ceea ce determină și automatisme. toți știm că trebuie să gândești în acea limbă în care vorbești. de aceea fiind în românia și gândind românește, trebuie să vorbești perfect româna. că mulți nu o fac este jalnic. dar este problema lor. iar când gândești și vorbești mult o limbă, oricare ar fi ea, gândirea devine o a doua natură prin exprimare, comunicare. atent, paul
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deLater than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
pentru textul : Later deAlma, iti multumesc pentru comentariu. si scuze ca raspund cam tarzior :P
pentru textul : Infinit deAdrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
pentru textul : memento depoate pentru ca cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai lor
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deun sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
pentru textul : Sonet 136 deam retinut o parte din observatii. multumesc.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deO poezie placuta,placuta,placuta...Mai ales formularea " lumina îşi pusese halat alb
pentru textul : coagularea unei clipe decând despica o pânză de păianjen".Tot binele.
Adrian îţi mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă deva multumesc pt incurajarea (de care cred ca aveam nevoie)- exact acel sector ma macina de ceva timp. ar mai fi de defrisat un teritoriu poate deja strabatut dinainte de altii. incerc sa vad daca pot sa aduc o contributie cat de mica.
pentru textul : Scriitura-chihlimbar deaveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
pentru textul : hermeneia 3.0-b demultumesc. :)
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină deVezi pe poezie.ro andrei ruse cauta pe google
pentru textul : Umbra. deai acolo manifest impotriva cuvantului curva si mai ai si poezia madona.
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
pentru textul : Zimţii deUneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
pentru textul : femeie în costum de iepure deDl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
pentru textul : poem cu palmele fine deun poem plin de sentimentalism.
pentru textul : f e s t i n deIoan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
pentru textul : Onyx deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul deVirgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" demarele necaz al lipsei punctuatiei: „...”:) ar fi aratat cam asa:
știi...?
alor mei...
iubești?
iar iubești-ul ala e o replica in constructia dialogului. si cam atat.
pentru textul : neîntâmplarea dein rest multam pentru comentariu, pentru experiment, pentru lacrima!
Nu cunosc acest autor apărut acum pe H (probabil o clonă) dar ce pot spune este că materialul acesta (de debut?) este extrem de slab, face abuz de pattern-uri literare (comparația) și finalmente nu spune nimic dincolo de celebrul 'am fost mare vere iar acu sunt mic' mă duce cu gândul la bietul Năstase și la ce i-a zis Băse încă din 2004 'Adriane nici nu știi, cât de mic tu poți să fii'.
pentru textul : metamorfoză în o deEu sper că această clonă (probabil) va veni pe viitor și cu texte mai convingătoare, cel puțin pentru mine, care mi-am scos din dietă că..tul literar de acum mai bine de zece ani.
Pagini