Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...

Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.

"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".

Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!

Sper să nu fi deranjat prea tare.

am publicat un text in aceeasi zi cand tu ai publicat textul intitulat "ceva" si am facut un mic experiment. am citit textul tau de 8 ori si s-a inregistrat ca citire exact de 8 ori. mi-a trebuit cateva minute. am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data. no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna! sper sa retusezi "ceva" pe la punctele esentiale.

bănuiam eu...

nu

pepe - pepene*

sublima masina de scris printre frunzele de maslin. Iata ca mi s-a facut chef sa merg in tara lui Israel si sa dorm sub un maslin. Pina visez o scara

o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.

Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții

Masha, ma bucur ca izul de Craciun din poem a fost pe gustul tau. Multumesc pentru semnul de apreciere si pentru urari! Sper sa ne citim cu bine si drag si in anul care vine.
Tie si tuturor de pe hermeneia , un sincer " Feliz navidad!" :)

Adrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)

"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.

Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.

Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.

Una dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.

Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.

Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.

Mai citim, mai vedem.