Citind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
Marlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
În afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
Hopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
Mulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
Cristina, cred că te agiți prea mult și astfel riști fără variantă.
Hermeneia e un site literar chiar ok în opinia mea, în comparație cu ce se găsește pe piața literaturii on-line de limbă română, dacă ai ceva mai acătări, zi-mi și mie.
Virgile, intenția mea nu era să intervii tu cu all that decomposing boring patronizing bullshit ci eu i-am scris ceva laureatului ca să-i zic astfel matei hoțopilă și eu știu sigur că el, deși o dă pe nieznaiu pe limba lui hoțulă, știe foarte bine ce vreau să zic.
Iar mie îmi rămâne regretul că textul funk și bla bla a ieșit câștigător pentru că eu am făcut ceva ce nu credeam că va conta în balanță. Eh... uite că a contat... e și pentru mine o lecție să nu mai dau pomană la șmecheri.
Andu
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
îmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
Acu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
mi se pare ca ti-am mai zis ca ai prins viata in scrieri de cand il simt pe graunfels alaturi de tine. incerci imagini mai indraznete, articulezi. se simte nu o maturizare, dar o intinerire, o incercare de stil (cam aproape de, dar inca este voie). incet, vei renunta la contemplarea degetelor, te vei detasa de atatdeaproapele si vei reusi sa te privesti din exterior, altfel decat la comanda. mi se pare ca este bine. bafta.
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
poate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
dom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
Constructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
În general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
pentru textul : apryl deMarlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
pentru textul : Apariție editorială deIreprosabil, cum ne-ai obisnuit. E din Sonete II, nu-i asa? o modesta penita pentru o penita cu adevarat de aur.
pentru textul : IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE deÎn afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
pentru textul : Trecând deLike!
pentru textul : nupoem deHopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
pentru textul : La taifas deTot estu-i fruncea! Excelentă scrisoarea, râd e vers :))
pentru textul : trei crai de la răsărit deMulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
pentru textul : jurnal de nesomn V deCristina, cred că te agiți prea mult și astfel riști fără variantă.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deHermeneia e un site literar chiar ok în opinia mea, în comparație cu ce se găsește pe piața literaturii on-line de limbă română, dacă ai ceva mai acătări, zi-mi și mie.
Virgile, intenția mea nu era să intervii tu cu all that decomposing boring patronizing bullshit ci eu i-am scris ceva laureatului ca să-i zic astfel matei hoțopilă și eu știu sigur că el, deși o dă pe nieznaiu pe limba lui hoțulă, știe foarte bine ce vreau să zic.
Iar mie îmi rămâne regretul că textul funk și bla bla a ieșit câștigător pentru că eu am făcut ceva ce nu credeam că va conta în balanță. Eh... uite că a contat... e și pentru mine o lecție să nu mai dau pomană la șmecheri.
Andu
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
pentru textul : Poem muzical dema supun doar tie si doar iubirea ta o veghez
cum atinge cum atinge cum atinge cum atinge
cum vorbeste cum vorbeste cum vorbeste cum vorbeste
autoconstragere pana seaca bezna si rautatea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deraurile de lacrimi
pana schimbarea...
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deîmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
pentru textul : dream maker deAcu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
mi se pare ca ti-am mai zis ca ai prins viata in scrieri de cand il simt pe graunfels alaturi de tine. incerci imagini mai indraznete, articulezi. se simte nu o maturizare, dar o intinerire, o incercare de stil (cam aproape de, dar inca este voie). incet, vei renunta la contemplarea degetelor, te vei detasa de atatdeaproapele si vei reusi sa te privesti din exterior, altfel decat la comanda. mi se pare ca este bine. bafta.
pentru textul : Salina din compotieră deAranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
pentru textul : mess depoate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deovyus: MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN
pentru textul : psalm deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate deS-ar putea să ai dreptate. Mă mai gândesc! tincuța
pentru textul : Duhul din mine defain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă deMihaela,
pentru textul : punctus interrogativus demulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
pentru textul : După Pompei dedom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deConstructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
pentru textul : orele noastre deai pus-o pe foaie cam devreme. ca lipsesc unele cuvinte inspre intelegere:) sau e doar o trambulina de pe care odata aruncat poti trece dincolo?!
pentru textul : devreme depentru probleme tehnice site-ul are o adresa speciala de email
pentru textul : Premiile "RefleXos" deCezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
pentru textul : Traducere din Eminescu în spaniolă demultumesc frumos, semnul tau ma bucura.
pentru textul : Marib deÎn general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
Dar, da, un text bun.
pentru textul : Vremuieşte dePagini