corect, Cristina. după mai multe frământări şi căutături pe google am realizat greşala. eu fusesem sigur că înşcolare şi şcolare e acelaşi lucru şi că a plagiariza şi a plagia, de asemenea. am schimbat.
la ultima observaţie nu sunt sigur încă. "ţi-a ieşi"ul ăsta se vrea o formă prescurtată a lui îţi va ieşi. nu-mi place nici forma populară, nici ţi-a ieşit. îl mai las să fermenteze un pic, apoi voi vedea. mulţumesc de trecere şi observaţii.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
În primul rând,
mă bucur foarte mult de prezența oaspeților dragi.
Sebi, taina, magia este a coacăzului roșu, eu doar am încercat să înțeleg ce are el de spus. M-a oprit din drumul meu grăbit spre niciunde, cu explozia lui de lumină, de frumusețe și seninătate. Coacăzul roșu vorbea.
Marian, ne-ai lipsit! Da, așa am ascultat: în șoaptă, vorbea încet, cu pauze lungi, ca adierea vântului printre ramuri.
Doina, am efectuat corecțiile cuvenite, mulțumesc mult pentru ajutor, e un dar important ce faci tu pentru noi. Am folosit același ecran de proiecție pentru cele trei tablouri, pentru că împreună spun ele povestea.
Vă mulțumesc și vă aștept oricând cu mare drag.
multumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Astăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
Cateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
Muțumesc, Alma. Inițial am ales un alb-perle. Însă am simțit că estetic și revelator este acest oranj complementar, să dea ceva solar imaginii. "Plutesc rotund" acum, de la un virtual la altul.
Ma bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
Români suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
Aceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
procedand dihotomic, textul este o pledoarie ptr creatia poetica, pentru frumusetea si, uneori, hidosenia ei. cred insa canumai depasirea acestei limitari (realitate/minciuna visului) asigura reusita poetica si trairea intru poezie si pentru revelarea ei.
Titlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
O bucurie mare să te întâlnesc aici, după atâta vreme, Mirela :)
Poemul tău are aceeaşi ,,durere" ca unul din haiku-urile mele ( 4 ).
Bradul, trunchi jertfit pentru bucuria altora.
Îmi place că sensurile sunt relativ ascunse. În fnal e o temă filozofică despre ,,moartea" dinaintea naşterii şi e nou-nouţă expresia ,,ucise cu naşterea" Mi-a plăcut. Mai ales că miros a răşină îmbrăţişările :)
Alma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
e foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.
Virgil, trecând cu eleganță de primele fraze (așa cum și tu ai trecut de... absențe), mă tot gândesc să te întreb cum ai vedea cele două rubrici deocamdată inactive, "Traduceri" și "Interactiv"... Pare să fie o toamnă frumoasă, să vedem ce ne aduce în realitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corect, Cristina. după mai multe frământări şi căutături pe google am realizat greşala. eu fusesem sigur că înşcolare şi şcolare e acelaşi lucru şi că a plagiariza şi a plagia, de asemenea. am schimbat.
pentru textul : până una alta dela ultima observaţie nu sunt sigur încă. "ţi-a ieşi"ul ăsta se vrea o formă prescurtată a lui îţi va ieşi. nu-mi place nici forma populară, nici ţi-a ieşit. îl mai las să fermenteze un pic, apoi voi vedea. mulţumesc de trecere şi observaţii.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deÎn primul rând,
pentru textul : Înșir`te mărgărite demă bucur foarte mult de prezența oaspeților dragi.
Sebi, taina, magia este a coacăzului roșu, eu doar am încercat să înțeleg ce are el de spus. M-a oprit din drumul meu grăbit spre niciunde, cu explozia lui de lumină, de frumusețe și seninătate. Coacăzul roșu vorbea.
Marian, ne-ai lipsit! Da, așa am ascultat: în șoaptă, vorbea încet, cu pauze lungi, ca adierea vântului printre ramuri.
Doina, am efectuat corecțiile cuvenite, mulțumesc mult pentru ajutor, e un dar important ce faci tu pentru noi. Am folosit același ecran de proiecție pentru cele trei tablouri, pentru că împreună spun ele povestea.
Vă mulțumesc și vă aștept oricând cu mare drag.
interesantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor
pentru textul : ar-av-ăm-irp demultumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
pentru textul : Nimic depoemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
pentru textul : aritmie deNu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Astăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
pentru textul : jane doe deCateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
pentru textul : Cantata în mi minor de...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
...Felicitări!
pentru textul : strada mântuleasa dee putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II demerci, Cailean. cat despre "pasari si miere" e o chestiune de metafora...samd p.s. eu nu uit si nici nu trebuie sa ma stradui.
pentru textul : - deMuțumesc, Alma. Inițial am ales un alb-perle. Însă am simțit că estetic și revelator este acest oranj complementar, să dea ceva solar imaginii. "Plutesc rotund" acum, de la un virtual la altul.
pentru textul : cântecul meduzei deVom citi din poeziile tale. Ai cateva preferinte?
pentru textul : Virtualia XV deai dreptate, Oana! acele versuri au tentă suprarealistă, e o românie tristă:). și da, prea multe detalii acolo. am să rectific.
pentru textul : am dreptul la o scamă demulțam fain!
Ma bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă deciteva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
pentru textul : nostalgia unei eventuale pierderi detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deRomâni suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
pentru textul : scrisoarea a treia către români deAceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pentru textul : Grandma deMa intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc defrumos poem ! si totusi ingerul acela a fost intr-adevar "alb"?? :)
pentru textul : Viraj mult prea strâns deprocedand dihotomic, textul este o pledoarie ptr creatia poetica, pentru frumusetea si, uneori, hidosenia ei. cred insa canumai depasirea acestei limitari (realitate/minciuna visului) asigura reusita poetica si trairea intru poezie si pentru revelarea ei.
pentru textul : oare deTitlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
pentru textul : și zeii plîng deO bucurie mare să te întâlnesc aici, după atâta vreme, Mirela :)
Poemul tău are aceeaşi ,,durere" ca unul din haiku-urile mele ( 4 ).
Bradul, trunchi jertfit pentru bucuria altora.
Îmi place că sensurile sunt relativ ascunse. În fnal e o temă filozofică despre ,,moartea" dinaintea naşterii şi e nou-nouţă expresia ,,ucise cu naşterea" Mi-a plăcut. Mai ales că miros a răşină îmbrăţişările :)
Cu drag, Mariana :)
pentru textul : respirație deAlma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii deIubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
pentru textul : tablou cu două siluete dee foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.
pentru textul : Primul strigăt deVirgil, trecând cu eleganță de primele fraze (așa cum și tu ai trecut de... absențe), mă tot gândesc să te întreb cum ai vedea cele două rubrici deocamdată inactive, "Traduceri" și "Interactiv"... Pare să fie o toamnă frumoasă, să vedem ce ne aduce în realitate.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor dePagini