oare ce e mai important
realitatea aceasta crudă banală
măcinată de entropie
sau minciuna visului
miopia perfectă precum sideful unei scoici
în care își răsfrînge aripile
frumoasa molie cu cap de hidră
pînă cînd nici de spovedanii
nu mai e loc după atîtea surghiunuri
se bucură chiar și necunoscuții
cînd zarul rostogolit
tresare ca un sîn de vestală
în palmele albastre ale sorții
iar copii se împletesc în jurul timpului
ca o frînghie cu care scoatem apă
tot mai puțin din noi înșine