nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
Da, sunt ceva contrarii. Însă „a subția” nu e totuna cu „a se contracta”. Aici am avut în vedere atât acel tip de dilatare când totul devine subțire, transparent, cât și acela când toate se alungesc devenind subțiri.
Înfășatul poate fi prin legare cu fașa fie mai lejer, fie mai strâns (știi concepția veche :))
Am intenționat două motive pentru a fi înfășat: că are picioarele reci și ca să nu crească strâmb :) O să caut un cuvânt care să elimine confuzia.
Mulțumesc pentru feedback. Mai aștept păreri.
Interesant si foarte bine realizat experiment vizual. Insa cand vine vorba de autoarea katya kelaroo eu devin foarte exigent si asta este... stiu, subiectiv. Textul are cateva lacune grele. "iubește-ți aproapele ca tine însuți" - aici lipseste o prepozitie "pe" - e greu sa-ti imaginezi un asemenea autor in postura de agramat, nu? "fluturele e umilit când se târăște nefericit, asemeni viermelui" - corect e "asemenea" - idem "inima mea a început să bată a monte, nu aval" corect este "in amonte, nu in aval" - tot asa. De cele mai multe ori incercarea de a fi desavarsit se impiedica tocmai de faptul ca nu putem fi desavarsiti, suntem doar oameni iar uneori suntem chiar aiurea, dar nu e nicio problema, Dumnezeu ne iarta pe toti. Psalmi agramati... de ce nu la o adica? Ma rog, discutabil. Parerea mea, Andu P.S. Sarbatori Fericite Katya
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
Domnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
îmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
ba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
nu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
Paule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
cand am scris textu mi se parea ca e ok, mai ales ca exprima o stare de facto.insa dupa a doua citire mi s-a parut putin banalizat. sper cand am suficienta inspiratie sa transpun ideea cat mai ok remarcile tale ma bucura si ma onoreaza, dar nu mi-oi au in cap:), e o motivatie in plus sa incerc sa scriu cat mai bine. multumesc mult cu respect, adelina
Tare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
Iată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
Pare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
Nu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
pentru textul : girovag al maculelor deDa, sunt ceva contrarii. Însă „a subția” nu e totuna cu „a se contracta”. Aici am avut în vedere atât acel tip de dilatare când totul devine subțire, transparent, cât și acela când toate se alungesc devenind subțiri.
pentru textul : Mâini și picioare reci deÎnfășatul poate fi prin legare cu fașa fie mai lejer, fie mai strâns (știi concepția veche :))
Am intenționat două motive pentru a fi înfășat: că are picioarele reci și ca să nu crească strâmb :) O să caut un cuvânt care să elimine confuzia.
Mulțumesc pentru feedback. Mai aștept păreri.
Interesant si foarte bine realizat experiment vizual. Insa cand vine vorba de autoarea katya kelaroo eu devin foarte exigent si asta este... stiu, subiectiv. Textul are cateva lacune grele. "iubește-ți aproapele ca tine însuți" - aici lipseste o prepozitie "pe" - e greu sa-ti imaginezi un asemenea autor in postura de agramat, nu? "fluturele e umilit când se târăște nefericit, asemeni viermelui" - corect e "asemenea" - idem "inima mea a început să bată a monte, nu aval" corect este "in amonte, nu in aval" - tot asa. De cele mai multe ori incercarea de a fi desavarsit se impiedica tocmai de faptul ca nu putem fi desavarsiti, suntem doar oameni iar uneori suntem chiar aiurea, dar nu e nicio problema, Dumnezeu ne iarta pe toti. Psalmi agramati... de ce nu la o adica? Ma rog, discutabil. Parerea mea, Andu P.S. Sarbatori Fericite Katya
pentru textul : humnezei de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul de""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road deDomnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : trup pe ecranul de radar deAranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria deAdvil (Ibuprofene) este un medicament contra durerilor, scăderea febrei etc. Puțin mai mult decât aspirina clasică.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deîmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
pentru textul : imaginar deba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
pentru textul : analiza manifestului boierismului denu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
pentru textul : nanovers denu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
pentru textul : Your message has been sent deNu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
pentru textul : Viceversa dePaule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
pentru textul : psalm desapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
pentru textul : crucile deincerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
pentru textul : abjectivalia de4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei deda, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată decand am scris textu mi se parea ca e ok, mai ales ca exprima o stare de facto.insa dupa a doua citire mi s-a parut putin banalizat. sper cand am suficienta inspiratie sa transpun ideea cat mai ok remarcile tale ma bucura si ma onoreaza, dar nu mi-oi au in cap:), e o motivatie in plus sa incerc sa scriu cat mai bine. multumesc mult cu respect, adelina
pentru textul : și ce dacă deintre noroc ca trec tot mai rar pe aici si
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă devina mea ca n-am inteles comentariul autorului e
mai bine asa
minus epsilon...
(?)
Tare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
pentru textul : epic ur deam adus unele modificări textului
pentru textul : Poem deErata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
pentru textul : pietrele umbrei deIată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
pentru textul : lespezile dePare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
pentru textul : vin prost deNu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
pentru textul : Ce rost are poezia? de"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
te citesc cu plăcere de ceva timp...
pentru textul : aer rupt de"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... demulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
pentru textul : Fără titlu dePoti .
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dePagini