era una din acele nopți când ploua și când lumina se reflecta
poleind trotuarele și șoselele una din acele nopți când aveam
impresia că siluetele devin transparente că se teleportează din
metru în metru iar în piept îmi izbucnise o lavă voi fi tată
mi-a spus și nu mi-a venit să cred m-am uitat fix în ochii ei
am deschis gura dar era deja în brațele mele și ceva sărat îmi
uda obrajii una din acele nopți când nu se doarme când o iei
pe sus și o pui în pat când o veghezi până la 3 a.m. apoi ieși
pe străzi să urli voi fi tată dar nu ființa ta urlă ci miezul ei de
care nu ești responsabil chiar dacă ești făcut golan sau bețivan
când vezi că la tine va veni cineva din sângele tău va veni și
nu te va lăsa până când nu te va scoate din sărite până când
nu te va convinge că e prelungirea oaselor tale a încăpățânării
și a lucidității tale până când toate nopțile vei adormi trudit
într-un zâmbet larg până când te va recunoaște după căldura
în care ai primit-o ființă ce îți poate spune de unde vin nu
este niciun dumnezeu tată mă bucur enorm că am ajuns aici
lângă voi de unde putem pleca oricând către cel sfânt nouă
le vei lua pe după umeri într-o noapte ca asta și veți ieși la
o plimbare de seară pe o ploaie caldă până în locul de unde
se poate vedea cum catedrala respiră egal cu dumnezeul tău