limbo

imaginea utilizatorului Virgil

...

în stomac
o pisică cheală
scrijelind cacofonic
la intervale neregulate
covata răsturnată peste întuneric
îmi zic poate dansează
poate sînt spasmele nașterii
unei idei sparte
izgonite din creierul meu
pentru păcate
estetice
iar din inimă pentru totdeauna
acolo unde
între marginile coastelor
orbecăie în limbo

Comentarii

imi place acest "orbecaie in

imi place

acest "orbecaie in limbo"
am empatizat fara a intelege de ce tocmai cu acest tur de forta al ideii izgonite care nu se lasa indepartata.

"covata rasturnata peste intuneric" am simtit iluzia mainii ce o rastorna si sentimentul de inadins , de a prinde ceva sub.

e ceva misterios in acest poem, e ceva provocator, mai recitesc.

claudia, multumesc pentru interes

claudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
adrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".

Da, fain poem scurt, încărcat de

Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga

multumesc pentru atentionare.

multumesc pentru atentionare. a fost o greseala de tastare care cumva mi-a scapat si la editare. se intimpla si la case mai mari.