Perseu -
De câteva zile doamna de la nouă
vorbește cu fotoliul din sufragerie
îi aduce ziarele îi face câte-o
cafea fără zahăr deh diabetul
îi mângâie spătarul
și acesta înduioșat scârțâie molcom
așa amortizăm cu toții conflictele
iubirea despărțirile vorbim cu fotoliile
pe care alții mai curajoși le părăsesc
în căutarea mobilei ce scârțâie molcom
într-o tonalitate numai de ei înțeleasă
aștept cu nerăbdare ziua în care
canapeaua de pe hol se va iubi
pe sub masă cu fotoliul din sufragerie
și-apoi îi vor face câte-o cafea fără zahăr
doamnei de la nouă care
invariabil inevitabil
va scârțâi molcom
Poezie:
Comentarii
alma -
Un text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
Perseu -
E unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.