un elogiu adus slabiciunilor sentimentelor omenesti, pentru ca, in esenta, asa cum spuneai, "am nevoie de surprize lumea are nevoie de dominouri de îmbrățișări de metastaze de colecții de trădători de ignoranță față de pericol" arta e o violenta camuflata. arta de a iubi si de a fi iubit. deosebit finalul: "toate celelalte drumuri sunt ale tale în jur solare dar nu acesta care duce rotund în piața inocentei sălbăticii aici te-am întâlnit pe marginea fântânii arteziene ale cui crezi că sunt mâinile acestea încordate mici întinse" un poem ca un "tratat detaliat si multilateral" asupra impactului furibund cu propriul eu intr-un algoritm fascinant al tineretii. deosebit.
Asa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
Corectie la corectie in loc de "da a oferi cuiva" se va citi "de a oferi cuiva". Imi cer mii de scuze, dar din cauza varstei mele fragede si pt. ca lucrez pe un laptop cu ecran prea mic pentru vederea mea, imi ies tot felul de "bugs" (cum se spune prin programare).
Alina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
amuzant răspunsul tău mădălina. pentru că biblia se ocupă de fapt de o grămadă de lucruri „lumești” (cum le numești tu) în timp ce probabil toate lucrurile din lume sînt în esența lor biblice.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
nu inteleg de ce este in "cutia de nisip". care e experimentul aici? textul e interesant si vad ca ai o inclinatie spre a scrie din perspectiva unei femei, chiar daca ar fi interesant de vazut daca femeile s-ar regasi in asa ceva. poate ca ideea cu ceara de urechi nu e neparat cea mai buna solutie dar cizmele trebuiesc neaparat facute, fara indoiala
p.s. și ca să nu fie o contradicție între termeni: a deveni sluga poeziei este de fapt a deveni stăpânul ei, precum echivalentul biblic: cred Doamne, ajută necredinței mele.
Sunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
O tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
Mulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
inca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
sunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
gând bun!
ma bucur ca sunteti aici impreuna si ma sustineti sa nu cad, ca praslea cel voinic in sagetile amicale ale poetilor care ma admira f f f mult.
va astept cat se poate de beat (de fericire).
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Frumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
este adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un elogiu adus slabiciunilor sentimentelor omenesti, pentru ca, in esenta, asa cum spuneai, "am nevoie de surprize lumea are nevoie de dominouri de îmbrățișări de metastaze de colecții de trădători de ignoranță față de pericol" arta e o violenta camuflata. arta de a iubi si de a fi iubit. deosebit finalul: "toate celelalte drumuri sunt ale tale în jur solare dar nu acesta care duce rotund în piața inocentei sălbăticii aici te-am întâlnit pe marginea fântânii arteziene ale cui crezi că sunt mâinile acestea încordate mici întinse" un poem ca un "tratat detaliat si multilateral" asupra impactului furibund cu propriul eu intr-un algoritm fascinant al tineretii. deosebit.
pentru textul : sonografie deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Asa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
pentru textul : Închisoarea luminii deCorectie la corectie in loc de "da a oferi cuiva" se va citi "de a oferi cuiva". Imi cer mii de scuze, dar din cauza varstei mele fragede si pt. ca lucrez pe un laptop cu ecran prea mic pentru vederea mea, imi ies tot felul de "bugs" (cum se spune prin programare).
pentru textul : La rădăcina Gorunului demi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.
pentru textul : expression deAlina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deamuzant răspunsul tău mădălina. pentru că biblia se ocupă de fapt de o grămadă de lucruri „lumești” (cum le numești tu) în timp ce probabil toate lucrurile din lume sînt în esența lor biblice.
pentru textul : om! deMultumesc tuturor de lectura, neasteptata si placuta reactie pentru mine.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deOana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Las omu' să zică, mă las şi pe mine să zic, că doar zicem, nu dăm cu paru'. Subiectiv... ca în tot ce facem, de altfel.
Cu stimă,
pentru textul : Boală deRimaru Versificaru Trop.
nu inteleg de ce este in "cutia de nisip". care e experimentul aici? textul e interesant si vad ca ai o inclinatie spre a scrie din perspectiva unei femei, chiar daca ar fi interesant de vazut daca femeile s-ar regasi in asa ceva. poate ca ideea cu ceara de urechi nu e neparat cea mai buna solutie dar cizmele trebuiesc neaparat facute, fara indoiala
pentru textul : Oglinzi dep.s. și ca să nu fie o contradicție între termeni: a deveni sluga poeziei este de fapt a deveni stăpânul ei, precum echivalentul biblic: cred Doamne, ajută necredinței mele.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dema bucur daca textul meu ti-a spus ceva, multumesc pentru penita... e de lemn ..dar poate in timp o sa fie si de aur
pentru textul : avort deSunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
http://hermeneia.com/content/poezie/copilarie
Altfel, să nu ne inflamăm şi să auzim de lucruri sobre!
pentru textul : ceainicul deacu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
pentru textul : last night deuna peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
O tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
pentru textul : Sania deMulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
pentru textul : Portret Neterminat depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane de"auzeam cântecul din ochii ei lungi" imagine sinestetica. mai vrem. mai asteptam.
pentru textul : singurătate deinca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
pentru textul : anunt degrozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal desunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
pentru textul : Ambidextru degând bun!
ma bucur ca sunteti aici impreuna si ma sustineti sa nu cad, ca praslea cel voinic in sagetile amicale ale poetilor care ma admira f f f mult.
pentru textul : Baletistul 2.0 deva astept cat se poate de beat (de fericire).
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
da, și mie mi-a plăcut acest grupaj. fără grabă, fără...
pentru textul : Ca o cădere în sine deFrumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
pentru textul : gheara de leu alb deeste adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
pentru textul : crucile deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences deImagini tulburătoare despre un Iisus prezent și îndepărtat în același timp, pe care îl căutăm și care ne caută...
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deioi, diha, si asa zici ca?:) Mercic!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce dePagini