Andule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
sancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Emile, imi place ritmul poemului, ma duce intr-un fel cu gandul la my all time favourite van morrison... all that blues! O singura observatie: cred ca gerunziul se scrie cu î nu cu â, dacă tot scrii după normele noi, nu ca alti editoril de aici de pe Hermeneia :-) Si un gand care-mi vine ca o amintire de la un Bobadil Siegfried uitat prin sertare: Am sa ma-nchid in umbra mea prelunga Ca intr-un sarcofag fara comori Si-am sa te-astept vaduva mea niebelunga Sa ma trezesti cu razbunarea ta in zori Andu
Paul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
ultima strofa este tulburatoare si plina de profunzime. o concluzie a unei vieti pe care autorul o marturiseste aici ca la spovedanie, dar una care se potriveste tuturora si fiecaruia dintre noi.
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
Călin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
postat de Solomon (Ioana Barac) îi aparţine lui Marinetti şi a fost publicat la Paris. Este unul (dar, desigur, cel mai important) dintre cele câteva zeci de astfel de manifeste. Are, precum lesne se poate observa, elemente discutabile (v. punctul 9). Interesant este că Mussolini i-a pus la index pe futurişti. Dincolo de asta, întrezărim, în manifestul lor, elemente din ceea ce va promova un alt curent de avangardă - constructivismul.
Nu uit s-o laud pe Ioana pentru postări.
... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
Andu
Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
E adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
Un text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
Utilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
medeea, multumesc pentru comentatiul tau si pt penitza. Ana e gand. ai reusit sa rezonezi foarte bine cu mine, si implicit cu poezia. queen.
pentru textul : Ana deAndule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
pentru textul : Dansează! desancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
pentru textul : căutîndu-mi ochii deMulțumesc, dar genitivul nu-mi place cum sună. Ne mai gîndim. Cred că ar merge mai bine la dativ, dar mai vedem...
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deși între noi fie vorba, suna mai bine Porumbelul - opere complete:) observi autoironia. bun. acum vă iert de păcate:). week-end frumos!
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - dedin cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
matei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deVoiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deE unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Emile, imi place ritmul poemului, ma duce intr-un fel cu gandul la my all time favourite van morrison... all that blues! O singura observatie: cred ca gerunziul se scrie cu î nu cu â, dacă tot scrii după normele noi, nu ca alti editoril de aici de pe Hermeneia :-) Si un gand care-mi vine ca o amintire de la un Bobadil Siegfried uitat prin sertare: Am sa ma-nchid in umbra mea prelunga Ca intr-un sarcofag fara comori Si-am sa te-astept vaduva mea niebelunga Sa ma trezesti cu razbunarea ta in zori Andu
pentru textul : Contuzii descuze, mi-a scapat sa corectez si aici typosul ala. dar unde vezi lipsa diacritice? ec
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec dePaul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deultima strofa este tulburatoare si plina de profunzime. o concluzie a unei vieti pe care autorul o marturiseste aici ca la spovedanie, dar una care se potriveste tuturora si fiecaruia dintre noi.
pentru textul : Scrum (VIII) deIoana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
pentru textul : oul de piatră deCălin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Vă mulțumesc pentru atenție și păreri. :)
pentru textul : am evadat un timp (2) detitlul meu e dragoste la periferie. cam ce îți spune ție asta?
pentru textul : dragoste la periferie depostat de Solomon (Ioana Barac) îi aparţine lui Marinetti şi a fost publicat la Paris. Este unul (dar, desigur, cel mai important) dintre cele câteva zeci de astfel de manifeste. Are, precum lesne se poate observa, elemente discutabile (v. punctul 9). Interesant este că Mussolini i-a pus la index pe futurişti. Dincolo de asta, întrezărim, în manifestul lor, elemente din ceea ce va promova un alt curent de avangardă - constructivismul.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deNu uit s-o laud pe Ioana pentru postări.
... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
pentru textul : placebo deAndu
Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
pentru textul : de dragoste deE adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
pentru textul : prison game II deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării den-am probleme cu invizibil/inevitabil. in schimb imi scapa logica conform careia tavanul ar fi un cearceaf invizibil.
pentru textul : crochiu I deda, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet deUn text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deAndule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deFrate, eşti blue!
pentru textul : oceans house mirror deE de bine!
zumzetul e baza:). un poem fain!
în urmă speranţe disperări nu
dinaintea viespilor în roi
ceva nu-i bine
privită pieziş
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva din siguranţa dansatorului
pe sârmă
totul devine firesc
înveţi să pătrunzi
în cele mai strâmte poveşti
adormi
cu zumzetul
lipit de diafragmă
sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri
umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb
doar în trecere... titlul îmi place ff mult si poemul îl văd mai scuturat de idei care se repetă... asta am încercat...
pentru textul : uitarea, constanta balansului deUtilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi demultumesc...
pentru textul : travaliu dePagini