Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
Bobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
cu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
Un fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
sancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
o chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
pe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
Crin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
care este problema nicodem? te oftici că nu comentează nimeni sub maculatura pe care o publici tu? probabil ar trebui să îţi dea de gîndit. nu neaparat să te oftici.
un poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
a, iata o tema care chiar merita sa fie adusa aproape de ochi!
in mine, alt om exasperat de folia aseptica in care singuri ne izolam, poezia asta a avut ecou.
"o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă"
//
"și mîncam domnule labiș
mîncam"
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
Scuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
Să-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
Lucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
pentru textul : the kill deAstăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
pentru textul : cerc închis de* comentarii
pentru textul : text parțial lipsă deBobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice demulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune decu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deUn fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deIncarne un papillon sauvage et vis ta vie. Et ce n'est pas une guerre. Chaque âme a sa maison. J'ouvre les portes...
pentru textul : Conseils pour bâtir une maison desancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
pentru textul : căutîndu-mi ochii deIntr-un final am optat si pentru modificarea titlui.
pentru textul : Trafic deo chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
pentru textul : Cruciada nebunilor depe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
pentru textul : paramour deCrin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
pentru textul : hermeneia 2.0 decare este problema nicodem? te oftici că nu comentează nimeni sub maculatura pe care o publici tu? probabil ar trebui să îţi dea de gîndit. nu neaparat să te oftici.
pentru textul : ym deun poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
pentru textul : Sable d`Olonne deMasha, noi sa fim sanatosi, dezlegarea la peste e personala:)
Raluca, e intoarcerea din pauza, incalzirea, etc.
Sincere multumiri tuturor comentatorilor! Sper sa nu fii omis pe careva:) Zile bune!
pentru textul : mie să îmi deDeşi e foarte, foarte bacoviană, poezia rezistă! Evident, tonul bacovian e premeditat, e aici un soi de pariu, pe care Adrian îl câştigă.
pentru textul : Rânduri bacoviene deDespre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru textul : poemul cornet de semințe depentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir depentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea dese pare ca razboiul e iminent. dar nu cedrii vor suferii, nici druzii ci memoria colectiva. Vorbim dupa beligerante. Dupa Mizerere.
pentru textul : mama أم deI'm a believer in Joy Division :)
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare depe alocuri, expresii reusite, specifice limbajului intalnit aici, insa unele pasaje nu pricep de ce aluneca atat de mult in ....sentimental
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq dea, iata o tema care chiar merita sa fie adusa aproape de ochi!
in mine, alt om exasperat de folia aseptica in care singuri ne izolam, poezia asta a avut ecou.
"o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă"
//
"și mîncam domnule labiș
mîncam"
da.
pentru textul : domnule Labiș deAranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
pentru textul : un mecanism al iluziei deScuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
pentru textul : ars poetica II deAlma - Tibik Indrikova e Andrea Lazar Anamaria . Textele sunt discutii interactive mai vechi, improvizatii on line . Multumim de trecere.
pentru textul : Tibik & Rameau deSă-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
pentru textul : ceainicul deLucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels dePagini