"umbra dintre muguri" ... frumos trop. un poem plin de o aristocrație aparte.

fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)

ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
vorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.

Mulţumesc pentru citire şi semn. Ţi-am mai spus că fac şi eu ce pot.
Nu toţi “scribălăii” pot avea talentul tău !
Îţi apreciez răbdarea şi insistenţa cu care urmăreşti victimele. Eşti un vânător iscusit. Păcat că alicele de câlţi, din dotarea ta, trec mereu pe lângă vânat.
Pe tine, în afară de textele tale, te mulţumeşte ceva ? Te-am citit, aici şi aiurea, pe unde publici şi nu stiu de ce nu am, nicidecum, impresia că tu eşti ăla care a inventat gaura la macaroană, tunsul ouălor sau mersul pe jos în poezia românească. Comentarii de genul celui postat de tine se pot face pe orice text, dacă ţi-ai face din asta un scop.
Nu sunt adeptul polemicilor sterile, aşa că, te rog să nu-mi răspunzi.
Adios, Andule…

Text amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.

Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:

"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".

Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.

Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)

a doua jumatate mi se pare ceva mai buna

Adriana, nu confunda totuși un loc virtual de relaxare (ce poate purta diverse nume...) cu un ezine de literatură și arte.

draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?

Iți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.

Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.

încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)

'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!

"Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ...