virgil are dreptate. :o)
in ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
Matei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
Fără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
de lecție
eu nu am știut cum să în judec textul ca întreg, așa că l-am în judecat pe bucăți
mai ales că acel cuvânt m-a împiedicat serios ca să îl în judec ca întreg
la urma urmei, orice autor ar putea spune asta Cristina, nu?
că de ce să îi în judecăm un cuvânt acolo în loc să în judecăm textul ca întreg?
nu cred că haiku-ul ar trebui să facă parte dintr-o categorie privilegiată, aceea a textelor care trebuiesc în judecate ca întreg, și nu criticat un oarecare cuvânt
pe viitor însă voi încerca să în judec haiku-urile tale ca un întreg, chiar dacă, din puținătatea cuvintelor lor, unul mă împiedică în această înjudecare holistică
Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus
asta pentru că părere nu pot să-i spun
Profetul zice că textul alunecă spre manele, eu zic textul e o tentativă interesantă însă nereușită, eșuată, dovadă chiar că Profetul zice că e manea, deși nu e manea.
Paparazzi cucuruz te mai citesc să zicem de trei ori ce mai publici, apoi ori mă convingi ori lăsăm, you know... posteritatea sau posteriorul să decidă.
Andu
Younger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
Virgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
e un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
care, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
poate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
virgil are dreptate. :o)
pentru textul : and time goes on dein ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
Şi titlul nu e tocmai fericit. Şi, pare-mi-se, nu ţi-e tocmai caracteristic ţie.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deOvidius, venit din depărtata Sulmona, este surprins intr-o ipostază de inceput: " poet roman" Aranca, mulțumesc pentru citire, mai vorbim.
pentru textul : poet latin deo prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
pentru textul : despre tine deE drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deMatei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
pentru textul : springfield & treehouses deVa multumesc ca ati trecut pe aici! Sunteti bineveniti oricand! cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deAha, am înţeles. Ok.
pentru textul : E. R. deraspunsuri.
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
va multumesc pentru franchetea opiniilor.
pentru textul : picătură deIată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu de"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
pentru textul : răscruce deIntr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
pentru textul : Sărutul deFără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ deboba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
pentru textul : umbrele cu oameni deHa! De ce tocmai lui Claudiu Banu? A venit cumva si si-a cerut iertare pentru tradarea de altadata?
pentru textul : fără titlu dede lecție
pentru textul : scoică închisă deeu nu am știut cum să în judec textul ca întreg, așa că l-am în judecat pe bucăți
mai ales că acel cuvânt m-a împiedicat serios ca să îl în judec ca întreg
la urma urmei, orice autor ar putea spune asta Cristina, nu?
că de ce să îi în judecăm un cuvânt acolo în loc să în judecăm textul ca întreg?
nu cred că haiku-ul ar trebui să facă parte dintr-o categorie privilegiată, aceea a textelor care trebuiesc în judecate ca întreg, și nu criticat un oarecare cuvânt
pe viitor însă voi încerca să în judec haiku-urile tale ca un întreg, chiar dacă, din puținătatea cuvintelor lor, unul mă împiedică în această înjudecare holistică
Te invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I dePentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus
pentru textul : Regele pescar deasta pentru că părere nu pot să-i spun
pentru textul : monociclu deProfetul zice că textul alunecă spre manele, eu zic textul e o tentativă interesantă însă nereușită, eșuată, dovadă chiar că Profetul zice că e manea, deși nu e manea.
Paparazzi cucuruz te mai citesc să zicem de trei ori ce mai publici, apoi ori mă convingi ori lăsăm, you know... posteritatea sau posteriorul să decidă.
Andu
Younger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : colivia de oțel de1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
Virgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
pentru textul : Ascuns între oameni dee un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
pentru textul : iarnă și eminescu decare, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă depoate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
aș vrea să definești "Este o coincidență " în acest context și nu ce ți s-a întâmplat în alte locuri.
pentru textul : Primul cerc de"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deEu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
pentru textul : colțișor a murit dePagini