Modificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
mulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
Melanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
Excelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
Al doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
Bine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
Frumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
Frumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
Margas
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
îmi plac arhaismele "scălâmbă" şi "zăngănit".
mă bucur să constat că mai sunt iubitori ai acestor cuvinte,uitate de mult de unii.
la fel de mult îmi place ideea naşterii primăverii
"agățîndu-se de umerii mei cu toate crengile înflorite"-frumos.
Remarcabil ton elegiac, aproape profetic, iar titlul este pe măsura tainei însâmburite acolo. Interesantă variație de perspectivă, de la persoana I accentul deplasându-se spre ”lumile lăptoase” din afară.
Explicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
Ma bucur, într-un fel, ca v-am stârnit puțin. Draga Virgil, credeam ca-mi apreciezi sinceritatea (când am declarat ca textul a mai apărut și în Litere); de altminteri, apariția a fost simultana, poate chiar pe Hermeneia cu o zi inainte. Oricum, însă, trebuie să admiți (cum o și faci) că e necesar, în condițiile actuale, să ne valorificăm textele pe diverse canale. Aș putea, de pildă, să scriu, la un moment dat, despre literatura pe net si să vorbesc, în Litere, si despre Hermeneia. Ar deranja asta pe cineva? Pe de altă parte, ar fi rău dacă dintre autorii de pe Hermeneia unii care n-au auzit de Litere (si de mine, ca autor de mai mica sau mai de luat in seama anvergura...) ar citi si aceasta revista (la care colaboreaza, numar de numar, autori de ANVERGURA unor Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi? Revista care publică, număr de număr, în cadrul rubricii "Poezia acasă", grupaje de autori din Basarabia (generând o antologie de luat în seamă, apărută în două ediții - v. și precizările mele din "Ajutor pentru tovarășul Voronin")? O poti accesa chiar tu prin www.ziare.ro , prin www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere . Oricum, regulamentul nu trebuie sa cada ca o ghilotina. Multumesc, Yester, pentru peniță. O să am în vedere și sfatul tău. Le mulțumesc și celorlalți, inclusiv lui Boabdil, care a generat întreaga discuție. Diversitatea de opinii e necesară. Atrag, totuși, atenția că era, în primul rând, vorba despre Eminescu. Mă gândeam că plasarea textului chiar în luna iunie va fi apreciată și de către Virgil...
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
In rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Modificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
pentru textul : hermeneia 2.0 demulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață deMelanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
pentru textul : La Pedrera dedoua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică depuțin cam ambiguu
pentru textul : Nu există iubire perfectă deunde fac uz de personificare, Djamal? cailean, sint de acord cu tine, am avut si am rezerve fata de al doilea, dar a fost o incercare...
pentru textul : încercări de haiku deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie deluat aminte, merci
pentru textul : în zori desunt câteva tablouri uimitoare aici.
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deprima imagine este uluitoare.
o trec în "colecţie".
semn de apreciere.
Excelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deAl doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
pentru textul : Gioconda și Elefantul deBine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
pentru textul : air on a string deFrumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
pentru textul : Oarecum denota autorului : "amenință" - a se citi "amenínță" (cu accentul pe i)
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deFrumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
pentru textul : london here i come deMargas
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
pentru textul : Viraj mult prea strâns dedezvăluiri din culisele sufletului.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku defiecare imagine are o poveste trecută prin prisma simţirii şi o transformă în artă.
frumos ai scris Doina!
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
pentru textul : Gleznele tale desimplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) deDomnule Adrian
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea devă mulţumesc pentru citire, aprecieri şi mai ales pentru încredere.
vă mai aştept
Marga
îmi plac arhaismele "scălâmbă" şi "zăngănit".
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II demă bucur să constat că mai sunt iubitori ai acestor cuvinte,uitate de mult de unii.
la fel de mult îmi place ideea naşterii primăverii
"agățîndu-se de umerii mei cu toate crengile înflorite"-frumos.
Remarcabil ton elegiac, aproape profetic, iar titlul este pe măsura tainei însâmburite acolo. Interesantă variație de perspectivă, de la persoana I accentul deplasându-se spre ”lumile lăptoase” din afară.
pentru textul : absalor deO fi film coreean :)
pentru textul : locul deMie mi-a placut, dar cred ca asta e doar introducerea.
Explicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua deefectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deMa bucur, într-un fel, ca v-am stârnit puțin. Draga Virgil, credeam ca-mi apreciezi sinceritatea (când am declarat ca textul a mai apărut și în Litere); de altminteri, apariția a fost simultana, poate chiar pe Hermeneia cu o zi inainte. Oricum, însă, trebuie să admiți (cum o și faci) că e necesar, în condițiile actuale, să ne valorificăm textele pe diverse canale. Aș putea, de pildă, să scriu, la un moment dat, despre literatura pe net si să vorbesc, în Litere, si despre Hermeneia. Ar deranja asta pe cineva? Pe de altă parte, ar fi rău dacă dintre autorii de pe Hermeneia unii care n-au auzit de Litere (si de mine, ca autor de mai mica sau mai de luat in seama anvergura...) ar citi si aceasta revista (la care colaboreaza, numar de numar, autori de ANVERGURA unor Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi? Revista care publică, număr de număr, în cadrul rubricii "Poezia acasă", grupaje de autori din Basarabia (generând o antologie de luat în seamă, apărută în două ediții - v. și precizările mele din "Ajutor pentru tovarășul Voronin")? O poti accesa chiar tu prin www.ziare.ro , prin www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere . Oricum, regulamentul nu trebuie sa cada ca o ghilotina. Multumesc, Yester, pentru peniță. O să am în vedere și sfatul tău. Le mulțumesc și celorlalți, inclusiv lui Boabdil, care a generat întreaga discuție. Diversitatea de opinii e necesară. Atrag, totuși, atenția că era, în primul rând, vorba despre Eminescu. Mă gândeam că plasarea textului chiar în luna iunie va fi apreciată și de către Virgil...
pentru textul : Eminescu azi deMerçi beaucoup Adina. ...J'éspère qu'elle n'est pas la Licorne rose invisible...
pentru textul : entretien avec la solitude deCurată parafrazare... la ce mi-aș pierde vremea...?!
pentru textul : în umbra părului tău dePeisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deMi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
pentru textul : Dum vita est deIn rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
Pagini