Adina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
nu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
îți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
Alma, muțumesc. Într-o modestă compoziție, doresc să fiu autentică în ce scriu. Da, ai perfectă dreptate, e disonant acolo, voi schimba. Abia acum îmi dau seama. :) Francisc, înseamnă mult că l-ai remarcat.
din semnalele pe care le am eu în acest moment, e posibil să fie...posibil. tehnic știm că astfel de comunicări la distanță reprezintă un fapt obișnuit. totul depinde de resurse.
Sixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
abia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
de acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
well..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
deci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
A şaptea peniţă o dau eu cu tot dragul! :)
Felicitări, Virgil Titarenco! Felicitări tuturor membrilor site-ului, membrilor Consiliului Hermeneia de până acum şi felicitări tuturor cititorilor!
La mulţi şi rodnici ani!
Cristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
Un haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
multam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
vlad,recitesc schimbarea ta la faţă. de fapt, singurul vers care îmi creea disconfort era "fandosit în costum şi cravată". am eu asociaţiile mele stupide din cap, era o incongruenţă pentru mine: înger costum cravată.
am digerat textul şi recunosc că m am grăbit cu comentariul. la aşa un eveniment până şi îngerul trebuia să se îmbrace protocolar.
rezonez cu fiecare cuvânt din poemul tău, chiar dacă nu voi picta niciodată un înger în costulm şi cravată.
"uite! mă simt în ziua mea bună
ţi-am adus turtă dulce vată de zahăr
şi-o coroniţă din flori de răsură
dacă e grea pentru creştetul tău
îl scot pe tac’tu din rai pe poarta din dos
să–ţi ridice capul cu o sărutare pe gură"
aici sunt topit!
iertare dacă se poate pentru primul com.
ps. voiam să te provoc la discuţie când am scris că îngerii şi iisus sunt fraţi. nu sunt îngerii sunt făcuţi, iisus e născut. cum din tatăl nu înţeleg. dar asta este altă poveste.
prea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
sa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : stâlpnica deDincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
pentru textul : Haiku deHa! De ce tocmai lui Claudiu Banu? A venit cumva si si-a cerut iertare pentru tradarea de altadata?
pentru textul : fără titlu denu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă deîți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
Alma, muțumesc. Într-o modestă compoziție, doresc să fiu autentică în ce scriu. Da, ai perfectă dreptate, e disonant acolo, voi schimba. Abia acum îmi dau seama. :) Francisc, înseamnă mult că l-ai remarcat.
pentru textul : staccato pentru o iluzie dedin semnalele pe care le am eu în acest moment, e posibil să fie...posibil. tehnic știm că astfel de comunicări la distanță reprezintă un fapt obișnuit. totul depinde de resurse.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deSixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deabia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
pentru textul : kore2 deOr none of the above?
pentru textul : Feminitate sine qua non dede acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
pentru textul : mama la toate țările deDa, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dewell..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
pentru textul : vox maris dedeci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
Mulțumesc, Virgil, pentru că ești un lector atât de atent, pentru zăbavă!
pentru textul : praf de vitralii de"O nouă zi se prelinge Prin strâmta clepsidră a devenirii;" Marian, atributul clepsidrei e usor in plus...zic eu. :) bine ai revenit. Adriana
pentru textul : Clepsidră între două lumi deA şaptea peniţă o dau eu cu tot dragul! :)
Felicitări, Virgil Titarenco! Felicitări tuturor membrilor site-ului, membrilor Consiliului Hermeneia de până acum şi felicitări tuturor cititorilor!
La mulţi şi rodnici ani!
Mulţumesc, Hermeneia!
pentru textul : Șapte ani deCristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deUn haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
pentru textul : 蓮 ー Lotus demultam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
pentru textul : zilnică devlad,recitesc schimbarea ta la faţă. de fapt, singurul vers care îmi creea disconfort era "fandosit în costum şi cravată". am eu asociaţiile mele stupide din cap, era o incongruenţă pentru mine: înger costum cravată.
am digerat textul şi recunosc că m am grăbit cu comentariul. la aşa un eveniment până şi îngerul trebuia să se îmbrace protocolar.
rezonez cu fiecare cuvânt din poemul tău, chiar dacă nu voi picta niciodată un înger în costulm şi cravată.
"uite! mă simt în ziua mea bună
ţi-am adus turtă dulce vată de zahăr
şi-o coroniţă din flori de răsură
dacă e grea pentru creştetul tău
îl scot pe tac’tu din rai pe poarta din dos
să–ţi ridice capul cu o sărutare pe gură"
aici sunt topit!
iertare dacă se poate pentru primul com.
ps. voiam să te provoc la discuţie când am scris că îngerii şi iisus sunt fraţi. nu sunt îngerii sunt făcuţi, iisus e născut. cum din tatăl nu înţeleg. dar asta este altă poveste.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă deprea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
‘bea-mă’”
pentru textul : Shhhh... deE un text mai emoţionant şi mai puţin artificial decât multe din cele publicate aici de ofticoşii care au comentat negativ mai sus.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deMie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
pentru textul : După Pompei deddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deInteresant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
pentru textul : kansas in june deer... "neica" Gorune
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! desa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
pentru textul : Peștele cu Periscop deMulţumesc.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deeu, m-aș fi oprit la Miroase-a zbor de hulubi,
pentru textul : Ochiuri sau omletă depână acolo textul e ff fain.
Pagini