E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
mă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
burzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
nici ca ma asteptam sa nu-mi raspunzi ca un ingamfat ce esti. nu ti se pare ca o cam iei pe aratura domnule Titarenco? de unde si pana unde comparatiile cu „Fîntîna” lui Duchamp, ori cu sculpturile lui Brancusi? esti pa-te-tic, zau. daca vrei sa spui ca fotografia pe care ai postat-o vrea sa insemne ARTA, atunci e grav. si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba; ci vorbesc ca un individ care acu ceva vreme a fost pasionat de fotografia artistica digitala, si care, chiar daca nu a aprofundat domeniul s-a documentat; suficient cat sa distinga o fotografie artistica de un kitsch (si daca vrei sa faci comparatii si singur, internetul iti sta la dispozitie). asa ca pastreaza pentru dumneata atitudinile simandicoase si ifosele. si trezeste-te domnule Titarenco! pe bune... p.s.: prelucrarea lui Vlad cu siguranta se apropie mai mult de actul artistic decat fotografia initiala.
Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
am o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
traducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
Nici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Adrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
și sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
partea trista Cezar, este ca tu nu iti dai seama ca Leonard isi bate joc de tine si de textul tau. partea benefica ar fi ca s-ar putea sa iti dai seama si sa te afecteze. pentru ca sfaturile neironice se pare ca nu au efect.
trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Când spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
numai un bun cunoscator al teoriei muzicii putea concepe un astfel de poem.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption deRoxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? demă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
pentru textul : a șaptea întâmplare deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool dese putea cuminti si mai mult imaginea ta, dar fie si asa.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deburzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
pentru textul : tu trează nămeți deDoamnelor,
Ma coplesiti!
pentru textul : Epifanigramă deimi pare bine sa te ravad cristina.
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
penita de la mine.
pentru textul : Nisipiri denici ca ma asteptam sa nu-mi raspunzi ca un ingamfat ce esti. nu ti se pare ca o cam iei pe aratura domnule Titarenco? de unde si pana unde comparatiile cu „Fîntîna” lui Duchamp, ori cu sculpturile lui Brancusi? esti pa-te-tic, zau. daca vrei sa spui ca fotografia pe care ai postat-o vrea sa insemne ARTA, atunci e grav. si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba; ci vorbesc ca un individ care acu ceva vreme a fost pasionat de fotografia artistica digitala, si care, chiar daca nu a aprofundat domeniul s-a documentat; suficient cat sa distinga o fotografie artistica de un kitsch (si daca vrei sa faci comparatii si singur, internetul iti sta la dispozitie). asa ca pastreaza pentru dumneata atitudinile simandicoase si ifosele. si trezeste-te domnule Titarenco! pe bune... p.s.: prelucrarea lui Vlad cu siguranta se apropie mai mult de actul artistic decat fotografia initiala.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deȘi dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
pentru textul : pesimiste I deAm uitat: ce-i cu ultimul vers?!
pentru textul : pesimiste I deo ultimă strofă foarte inspirată.
pentru textul : celui drag dePrima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
pentru textul : Tablou înserat de vară deAUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
pentru textul : Vis de iarnă deam o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
pentru textul : Nenorocul detraducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea deAceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi deÎmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
pentru textul : rețeaua de inutil deNici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Adrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deși sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
Excelent text, da. Cam abrupt finalul. Poate trece la urmatorul nivel, ce ziceti?
pentru textul : Doar femeie departea trista Cezar, este ca tu nu iti dai seama ca Leonard isi bate joc de tine si de textul tau. partea benefica ar fi ca s-ar putea sa iti dai seama si sa te afecteze. pentru ca sfaturile neironice se pare ca nu au efect.
pentru textul : iarna detrupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
pentru textul : fractal deMulţumesc pentru observaţie, l-am corectat.
pentru textul : Iulian are ochi de melc desi uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu delogic! dar asta nu inseamna ca parerea ta este si valabila:) poate nici a mea:) sunt doar pareri nu verdicte. cu stima, stefan
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă decorzile pielii în loc de coardele pielii.
scuze.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deDacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
pentru textul : Singurătate deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Când spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dePagini