am intrat țintă pe pagina asta, nici măcar nu am observat că poza are și câteva versuri adăugate eu cred că există un oarecare contrast între fețele oamenilor femeia - furie bărbatul - resemnare n-aș putea spune că aici e un stereotip, deși în ultimul timp tot observ astfel de imagini poza asta are ceva special - eleganța cu care bărbatul s-agață de curea și în același timp, forța cu care o strânge pe femeie cu cealalta mână toate puterile ei par resemnate, însă chipul, îndeosebi ochii nu arată același lucru de text nu spun nimic, e almost perfect interesant & profund, sincer
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
Greșit/corect:
iesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
Mi-a plăcut pamfletul ăsta! Câteva redundanţe, dar e posibil ca ele să se justifice în numele satirei. "Tonul" textului este inspirat.
"Pramatie mică, nepregătit cum eşti, s-ar putea ca, atunci când Cleopatra ta arde rântaşul la ciorba de fasole, să-i trăsneşti, aşa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remuşcările." :)))
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
Dragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
câți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
una din cele mai frumoase poezii yeba mate, admir muzicalitatea, rafinamentul discursului poetic, un tablou titarenco de zile mari. imi place si traducerea acest /I’m sipping my maté slowly/ imi sorb yerba mate incet observ ca muzicalitatea ramane dominanta la trecerea granitelor limbii. e esenta pura de poezie. kelaro
Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
Cred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
Adrian, sint placut uimit inca o data de modul cum participi pe Hermeneia. Ce ai publicat acum aici ne face o deosebita onoare. Cu regret remarc ca asa putina lume a comentat acest text. Am senzatia (vaga) ca unii au impresia ca poezia, mai ales cea moderna a aparut in 1963. Sa ma mai mir ca se scrie asa de prost astazi cind atit de putini citesc sau comenteaza pe cei care au fost avangardisti pe vremea cind avangardismul era o impietate?! Cred ca nu poti scrie poezie moderna fara sa ajungi sa simti spiritul acela.
Chris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
uite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
sa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Alina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
Un poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
da, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
Şi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am intrat țintă pe pagina asta, nici măcar nu am observat că poza are și câteva versuri adăugate eu cred că există un oarecare contrast între fețele oamenilor femeia - furie bărbatul - resemnare n-aș putea spune că aici e un stereotip, deși în ultimul timp tot observ astfel de imagini poza asta are ceva special - eleganța cu care bărbatul s-agață de curea și în același timp, forța cu care o strânge pe femeie cu cealalta mână toate puterile ei par resemnate, însă chipul, îndeosebi ochii nu arată același lucru de text nu spun nimic, e almost perfect interesant & profund, sincer
pentru textul : amor villero ▒ de"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deAlma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deGreșit/corect:
pentru textul : nu sunt Hilbert deiesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
O.K.. O sîngurîn cîrcotelî: în loc de „dom'le”, „dom’lor” (acordul cu „continuațî” devine perfect şi frazarea, impecabilî).
pentru textul : Asta este... deMi-a plăcut pamfletul ăsta! Câteva redundanţe, dar e posibil ca ele să se justifice în numele satirei. "Tonul" textului este inspirat.
"Pramatie mică, nepregătit cum eşti, s-ar putea ca, atunci când Cleopatra ta arde rântaşul la ciorba de fasole, să-i trăsneşti, aşa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remuşcările." :)))
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități de" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
pentru textul : Reverie deRepetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
amu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea deDragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
pentru textul : Golgotă de...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru decâți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
pentru textul : degetele cu tine deCâteva exemple de construcţii problematice:
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
"cu picioarele depărtate bărbătește".
pentru textul : Cartier rezidential deuna din cele mai frumoase poezii yeba mate, admir muzicalitatea, rafinamentul discursului poetic, un tablou titarenco de zile mari. imi place si traducerea acest /I’m sipping my maté slowly/ imi sorb yerba mate incet observ ca muzicalitatea ramane dominanta la trecerea granitelor limbii. e esenta pura de poezie. kelaro
pentru textul : yerba maté III ▒ deUn text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
pentru textul : 100% safe deCred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
Frumos, Vlad! Pentru că se vede prin tine mai ales... dar și pentru ce spune Silvia, las un semn modest, cu drag!
pentru textul : cromatic ps deBun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAndu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
pentru textul : tablou domestic cu înger decăzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
pentru textul : picătură deastfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
Adrian, sint placut uimit inca o data de modul cum participi pe Hermeneia. Ce ai publicat acum aici ne face o deosebita onoare. Cu regret remarc ca asa putina lume a comentat acest text. Am senzatia (vaga) ca unii au impresia ca poezia, mai ales cea moderna a aparut in 1963. Sa ma mai mir ca se scrie asa de prost astazi cind atit de putini citesc sau comenteaza pe cei care au fost avangardisti pe vremea cind avangardismul era o impietate?! Cred ca nu poti scrie poezie moderna fara sa ajungi sa simti spiritul acela.
pentru textul : Frenezie Statică deam inteles de unde ai plecat, dar nu ai ajuns, dupa mine, acolo unde trebuia. La multi ani!
pentru textul : simetrie deChris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
pentru textul : Muzeul particular deAr trebui corectat şi încadrat la "experiment".
pentru textul : deviațiiart deuite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
pentru textul : Fanii lui Cristos desa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Alina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
pentru textul : mate blues deUn poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
pentru textul : prospecții seismice demama pisicilor,
mama liriștilor,
vă invidiez, voi nu treceți prin criza asta.
pentru textul : criză de identitate deda, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deŞi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
Unul dintre textele foarte reuşite.
pentru textul : Dum vita est dePagini