ai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!

schimb, norocosul de mine!

mihaela, nu fi naiva. și englezismele și arhaismele au fiecare rostul și locul lor. singura problemă este să îl găsești și să nu îl încurci. nu arunca pruncul împreună cu apa din lighean. franțuzisme sau englezisme, sau chiar germanisme sau slavisme s-au folosit, și încă cu succes, pînă și în literatura de dinainte de război și, de ce nu, chiar și eminescu le-a folosit. nu e nici o rușine sau greșeală să o faci... corect, cu gust, cu rost. și la fel este și cu arhaismele sau neologismele, sau regionalismele, etc. nu există culoare despre care un pictor adevărat să spună că nu se poate picta cu ea. toata problema este să o faci cu talent. la urma urmei nu materialul și nici instrumentul face arta. ci „poezia” din ceea ce creezi. iar aceea este lucrul magic, inefabil, șocant, persisten, obsesedant, - englezii folosesc cuvîntul „haunting” - nu știu cum aș putea să îl traduc exact în românește. dar cînd cînd atingi acea coardă, sau mai exact cînd te atinge ea, rezultatul este poezie. „materialul” pe care îl folosești vine de la sine...

Poate duhul! Am simțit același lucru... Voi reveni pe text, într-o zi! tincuța

Mariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.

...am modificat si acea expresie, pe la noi o folosim, dar poate pentru cineva nefamiliarizat sună prost.
Sper să fie mai bine.

Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.

Pentru Francisc si Alma "vorbiti serios in privinta corelatiei cu budismul?" (Francisc) Cat se poate de serios!. I. Datorita "Regulamentului Hermeneia", textul publicat aici nu a aparut, inca (nici macar online), in alta parte. II. Respectivul text, revizuit, va fi publicat, probabil peste 4 luni, in Egophobia (www.egophobia.ro). El va face parte din seria care apare acolo sub titlul generic de "Postmodernitate versus Postmodernism". III. Din seria publicata in Egophobia pana acum am reluat, pe "Agonia", unele texte revizuite, restructurate (ca ordine a aparitiilor), sau chiar rescrise complet. Ele se gasesc la: 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php /essay/157964/index.html 2. Este Realitatea o Târfă?: http://www.agonia.ro/index. Php /essay /161334/index.html 3. Este Existenta reala? - Context cultural european-occidental si Budismul http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html. IV. Textele publicate pana acum (si cele ce vor urma) fac parte dintr-un volum ce va aparea intr-o editura cunoscuta, deci cu o buna distributie de carte. Acest lucru se va intampla cam peste un an si jumatate sau doi ani. V. Publicarea diverselor versiuni ale seriei mentionate de texte se datoreaza faptului ca, pana sa ajung la varianta finala a unei carti publicate pe "hartie", obisnuiesc sa elaborez 2 - 3 variante ale lucrarii. In plus, aparitiile actuale tip "online" ma ajuta, prin reactiile primite, sa imbunatatesc forma finala. VI. Mai multe amanunte asupra continutului viitorului volum, am incercat sa le prezint in primul capitol aparut pe "Agonia": 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html VII. In incheiere, va multumesc amanduora pentru rabdarea de a parcurge pezentul text si pentru intrebarile puse si sugestiile facute. Cum multumesc, cu anticipatie, si altor membrii de pe "Hermeneia" care vor avea bunavointa sa-l citeasca si, eventual, sa-l comenteze.

"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.

Aleks, îți citesc poeziile întotdeauna, cu aceeași bucurie și uimire. Bucuria o explic simplu: încă mai scrii. Uimirea este generată de maturizarea fiorului și a expresiei din versurile tale. Mă bucur că nu ai uitat de elefanți, pești și sper că nici de delfini. Deși poezia abundă în metafore, îmi par bine dozate. Mult succes în continuare. Cu drag, O

Impresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.

Corect. Exact aşa gândesc şi eu :) Mulţumesc, Virgil. Îmi place că ai început să înţelegi şi tu mai mult despre haiku. Şi eu mai învăţ încă.

Termenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!

Adriana, am luat la catastif comul tău care fu, ieri, negru pe alb. Am schimbat ce nu ţi-a plăcut, restul, cu timpul, îşi va găsi cusătura.

un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.