În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
katya, ai dreptul sa ti exprimi opinia, ca noi toti de altfel. acest principiu ne ajuta, de obicei. insa, el tb exercitat astfel incat sa contribuie la binele tuturor, in anume conditii si libertati. chiar si acolo unde nu exista reguli oficiale, exista altele, nescrise, uneori mult mai coercitive. ce bine era daca, luand in calcul contextul hermeneii, ai fi scris un eseu argumentativ in care ai fi precizat si structurat argumentele pro si contra in privinta regulii de care vorbesti! am fi avut intr adevar o polemica de factura literara, iar editorii si toti ceilalti interesati ar fi raspuns pe masura gestului tau. personal, as fi foarte fericit daca as reusi sa scriu un singur text bun pe saptamana.
Costin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
Cozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
Mulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
zic și eu, să-mi fie iertat.
1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
te înțeleg. dar în același timp acest buton (și altele) au specific adăugată etapa de confirmare. așa că este aproape imposibil să greșești „din greșeală”.
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
aș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv. remarc partea centrală: „câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine peștii ne pândesc umili prin gaura cheii deasupra noastră un cap de elefant”
da, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
nu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
mesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
Ce am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ma scuzati ca va deranjez, am trimis si eu azi o poezie, oare nu am trimis-o bine sau nu o publicati?
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deo vedeam în primele 3-5. și o venit și la țanc, nu știu dacă o fost, dar mi-o părut foarte la adresa competiției. mă așteptam să atragă atenția
pentru textul : legenda omului-sandwich deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie deNu vreau să-l retrag, ci să-l repun la locul lui în atelier. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deciteste HCODE pentru a introduce corect imaginile
pentru textul : Destrămare dekatya, ai dreptul sa ti exprimi opinia, ca noi toti de altfel. acest principiu ne ajuta, de obicei. insa, el tb exercitat astfel incat sa contribuie la binele tuturor, in anume conditii si libertati. chiar si acolo unde nu exista reguli oficiale, exista altele, nescrise, uneori mult mai coercitive. ce bine era daca, luand in calcul contextul hermeneii, ai fi scris un eseu argumentativ in care ai fi precizat si structurat argumentele pro si contra in privinta regulii de care vorbesti! am fi avut intr adevar o polemica de factura literara, iar editorii si toti ceilalti interesati ar fi raspuns pe masura gestului tau. personal, as fi foarte fericit daca as reusi sa scriu un singur text bun pe saptamana.
pentru textul : Descoperirea deCostin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deCozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deMulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei dein fata a ceea ce a evidentiat Dorin, dand la o parte unele altele, imi scot palaria!
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deda, cam asa e tot ce am scris in ultimii 3 ani, o serie neintrerupta de clisee
pentru textul : bronzul orologiilor deUn poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land demulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. e mai bine acum?
pentru textul : anii aceia - II dezic și eu, să-mi fie iertat.
pentru textul : despre inundaţii. altfel de1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
P.S. A... si era sa uit... titlul, "loc de strigat LA ingeri"
pentru textul : loc de strigat îngeri deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă deAsta nu e chiar o apă adâncă, dar am prins ideea şi nu e rea deloc. O apă până la glezne poate fi, astfel, o apă adâncă.
pentru textul : Impreuna prin ape adanci deL-au condamnat sa traiasca dupa moarte intr-o carte. Adevarata pedeapsa a poetului este sa moara necitit.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii dete înțeleg. dar în același timp acest buton (și altele) au specific adăugată etapa de confirmare. așa că este aproape imposibil să greșești „din greșeală”.
pentru textul : Vorbe pe la spate deun text excelent.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. desărbători cu bine tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deIonut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir deSituatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deaș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv. remarc partea centrală: „câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine peștii ne pândesc umili prin gaura cheii deasupra noastră un cap de elefant”
pentru textul : mlaștini deda, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
pentru textul : Doar tu și cuvintele denu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
pentru textul : vânturându-mă… deMirajul florii de cactus
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
pentru textul : pogonici love story demesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
pentru textul : Alt fel de iubire deCristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
pentru textul : Gărzile negre deCe am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
Adriana, nu confunda totuși un loc virtual de relaxare (ce poate purta diverse nume...) cu un ezine de literatură și arte.
pentru textul : Autodafé dePagini