Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
Ecaterina, de data asta "mesagerul" sunt eu. Contul iti va fi suspendat pentru doua saptamani pentru incalcari repetate ale punctului 23 din regulamentul sitului. Ne revedem la 1 septembrie. Pana atunci, succese si inspiratie.
ce are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
ma rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
ci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
De ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
prea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
Aş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"
Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)
Cu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
Ai si tu putintica rabdare. Lucrez acum la un text. Care, sper, sa te satisfaca. Dar trebuie sa-l fac cat mai clar posibil. Pentru a pitea fi parcurs de cat mai multi. Si din care zorzoanele o sa cam lipseasca. In avantajul, cred, al claritatii. Nu le poti obtine pe toate simultan. Asta e.
de a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
Emil, mi-as fi spus cu draga inima parerea despre vizual, din pacate n-am mai avut vreme: mi s-a intrerupt curentul ! multumesc pentru atentionare, promit sa pasesc cumnite numai pe linia alba si dreapta, de-acum incolo. cu pasi mititei. :)
Deja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
Am remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
Cam duce catre Emil Brumaru ca stil, dar in rest mi-a placut. Mi-a trezit niste reflexe uitate, credeam eu: mi-am pus sotia (maramureseanca) sa-mi faca o colesa cu branza. Ma gandesc: oare de ce nu ma infioara orice poem pe care-l citesc? Sa fie blazarea? Atunci de ce m-am simtit mai implinit citind poemul Dvs.? Ei, Sa aveti pace, Stefan Doru Dancus
Virgil, te asigur ca voi incerca sa postez de fiecare data un text de calitate care sa aduca cinste atat mie cat si site-ului. Iti multumesc pentru incredere cat si pentru gazduire.
Îmi place faptul că te descurci pe distanțe mai lungi. Că știi să creezi atmosfera, povestea. Că am impresia că știu acest loc și nici nu contează că niciodată nu va fi același pentru doi dintre noi, și nici căile pe care ajungem acolo nu vor fi fiind aceleași. Nu-mi plac exagerările însă, și nici exprimările ciudate, la limita regulilor gramaticale "mama și tata altor vremuri", "și-au lipit binoclu de ochi", "locul... poate fi vizitat doar între ore". Vezi "propiu"! Deosebit: "umbrele există doar pentru că există timp locul respectiv este în limbaj normal cel mult un efervescent vs acum", ca și "ultimul transport de nisip al mării". Am impresia că nu scrii egal. Înțelegi ce zic? Bine, nimeni nu scrie egal, dar la tine parcă sunt totuși salturi prea mari.
va rog sa nu mai puneti numele sub text si sa va familiarizati cum modul in care apare textul in pagina.
In rest as putea spune ca este un text bun. contururi ferme si "muscatoare". voi mai urmari. mai putin finalul manelist "iubirea mea inima mea"
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am încercat Adrian, dacă am şi reuşit să transmit ceva, e bine.
pentru textul : umbra de furnică demulţumesc mult pentru atenţie.
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină de dar vezi modificarile
pentru textul : alb de femeie deam avut o senzatie cumplita de eclectic dupa ce am citit. cred ca autorul s-ar putea hotari la o anumita directie inainte de a scrie.
pentru textul : Podul Grant dein orasul lipsit de viata dar plin de miscare mereu de Craciun nascandu-se si ucis inevitabil la Paste...
pentru textul : perpetuum mobile deEcaterina, de data asta "mesagerul" sunt eu. Contul iti va fi suspendat pentru doua saptamani pentru incalcari repetate ale punctului 23 din regulamentul sitului. Ne revedem la 1 septembrie. Pana atunci, succese si inspiratie.
pentru textul : opi dece are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
pentru textul : Pictat de ploi dema rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
si tot nu inteleg daca textul acesta e proza sau e altceva. incadrarea mi se pare ciudata
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
pentru textul : Mercenar prin timp deDe ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
pentru textul : Box(II) deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM deprea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
‘bea-mă’”
pentru textul : Shhhh... deAş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"
Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)
am citit cu drag.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deCu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deAi si tu putintica rabdare. Lucrez acum la un text. Care, sper, sa te satisfaca. Dar trebuie sa-l fac cat mai clar posibil. Pentru a pitea fi parcurs de cat mai multi. Si din care zorzoanele o sa cam lipseasca. In avantajul, cred, al claritatii. Nu le poti obtine pe toate simultan. Asta e.
pentru textul : * destefan, felicitari pentru volum.... bravo! stiam ca puiului de vultur ii vor creste aripi mari acolo n-o fi mingii de ping-pong decat mingiei ?
pentru textul : nu știu cum se cheamă dede a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
pentru textul : Tabu deo fi porc sau mamut? un text de care noua... miscare mondiala ar trebuie sa fie tare mandra. hahaha
pentru textul : un dubito tratat minor deEmil, mi-as fi spus cu draga inima parerea despre vizual, din pacate n-am mai avut vreme: mi s-a intrerupt curentul ! multumesc pentru atentionare, promit sa pasesc cumnite numai pe linia alba si dreapta, de-acum incolo. cu pasi mititei. :)
pentru textul : if you go away deDeja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
pentru textul : cercul - episod pilot deAm remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
pentru textul : Cândva deCam duce catre Emil Brumaru ca stil, dar in rest mi-a placut. Mi-a trezit niste reflexe uitate, credeam eu: mi-am pus sotia (maramureseanca) sa-mi faca o colesa cu branza. Ma gandesc: oare de ce nu ma infioara orice poem pe care-l citesc? Sa fie blazarea? Atunci de ce m-am simtit mai implinit citind poemul Dvs.? Ei, Sa aveti pace, Stefan Doru Dancus
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deNu. Nici macar un rind.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deVirgil, te asigur ca voi incerca sa postez de fiecare data un text de calitate care sa aduca cinste atat mie cat si site-ului. Iti multumesc pentru incredere cat si pentru gazduire.
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul declik pe link
http://en.calameo.com/read/001073787f7646c7a157e
pentru textul : Renga - picuri de soare deÎmi place faptul că te descurci pe distanțe mai lungi. Că știi să creezi atmosfera, povestea. Că am impresia că știu acest loc și nici nu contează că niciodată nu va fi același pentru doi dintre noi, și nici căile pe care ajungem acolo nu vor fi fiind aceleași. Nu-mi plac exagerările însă, și nici exprimările ciudate, la limita regulilor gramaticale "mama și tata altor vremuri", "și-au lipit binoclu de ochi", "locul... poate fi vizitat doar între ore". Vezi "propiu"! Deosebit: "umbrele există doar pentru că există timp locul respectiv este în limbaj normal cel mult un efervescent vs acum", ca și "ultimul transport de nisip al mării". Am impresia că nu scrii egal. Înțelegi ce zic? Bine, nimeni nu scrie egal, dar la tine parcă sunt totuși salturi prea mari.
pentru textul : se poate cânta și sub apă deva rog sa nu mai puneti numele sub text si sa va familiarizati cum modul in care apare textul in pagina.
pentru textul : oda femeii siderurge deIn rest as putea spune ca este un text bun. contururi ferme si "muscatoare". voi mai urmari. mai putin finalul manelist "iubirea mea inima mea"
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
pentru textul : sar peste novembre demulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială deCam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte dePagini