Ela -
astăzi mă șterg pe mine
din mine
cum ștergeam piatra
de urmele zilei
până la tăcere
ascult neclintită
ultimul recviem
pentru tine
de-ar fi fost niciodată
în altă țară în altă limbă
eu ce voi înțelege
când vei striga a doua zi
te-am iubit în urma ta
am greșit numai ora
viața și destinația
eu ce voi scrie mâine
călăuzei tale
pe ce drumuri te va duce
unii spun în cer
eu spun doar o călătorie
dumnezeu va alege spusele
eu nu îl voi mai întreba
nici de ce se sinucid oamenii
și nu se sinucid păsările
nici de ce un miligram
este mai negru
decât moartea în adaggio
singurătatea e o magie
ne întoarcem în ea
atunci când
în loc de pleoape
avem doar hăuri
fără punți suspendate
Poezie:
Comentarii
Virgil -
se vede ca suferinta face bine la poezie. remarc insa prima si ultima parte. pe la mijloc mi se pare ca te diluezi cu acele "eu ce voi" care nici nu mi se pare ca suna foarte romaneste. dar, evident, e parerea mea. de fapt cred ca acum cind mai uit mai bine cred ca as fi si renuntat la acea contructie de tot.
Ela -
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.