port pe umeri firul subțire și dur
primit în leagăn
de la ursitoarele-mi
oarbe, surde și mute.
uneori
îl simt apăsându-mă
dar îl ignor,
sperând ca odată și-odată să mă obișnuiesc cu el.
știu...
ar fi trebuit să încep deja...
firul se deapănă singur...
e lung,
parcă nesfârșit
iar ghemul e din ce în ce mai mic,
îl scap printre degete
în locuri greu accesibile
sau îl uit pur și simplu,
ca pe-o umbrelă
pe marginea unui vis ciclic
care reușește să se înfiripe
dincolo de gardul energetic
pe care mi l-am impus ca să-mi păstrez
neatinsă sincopa durerii...
în afară de asta,
sunt multe tentații,
adevărate capcane în care
pot să cad ușor, foarte ușor
printr-o simplă silabă nelalocul ei
și atunci,
în loc să-mi folosesc firul drept călăuză
spre lumina dinafara labirintului,
pot foarte simplu
să mă trezesc
prinsă în mijlocul ghemului...
uneori mă gândesc
să nici nu mai încep;
să port pe umeri
firul vieții...
ca și cum nu l-aș fi primit...
Comentarii
Aranca -
Lu, trebuie sa fii foarte atenta pentru ca acest text necesita mai multa slefuire...e ca o piatra frumoasa, insa pe care nu ai spalat-o suficient in apa riului... asa, isi pierde din valoare. 1) poate te gindesti tu la un titlu mult mai sugestiv. 2) in plus, exista o tendinta involuntara de a trezi confuzii, mai ales ca in general cititorul incearca sa isi imagineze, sa dea poemului tau o proiectie vizuala, tridimesionala: spre ex."de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute." sau "iar ghemul e din ce în ce mai mic, îl scap printre degete în locuri greu accesibile" 3) finalul e totusi slab exprimat, si aceasta e o parere sincera, personal l-as dori cu o mai multa forta de expresie.
Lu -
Aranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
lucian -
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.