Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
...Versificaţia, în mare, e ok, însă particularitatea lingvistică lipseşte. E aici un soi de pastişă după romanticii târzii, poate asumată, poate nu, dar asta nu scuză expresia perimată, elocvenţa fără miză etc.
..."cuvânt dăltuit/vecii de mister/aripa de vis/lumina de stea/necuprins promis" - sintagme mari şi goale. Personal, nu pricep nimic din ele. Nici în context, nici în afara.
mai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
ma refer la ultima ta afirmatie...sau "părelniţă". Din pacate pentru tine, constat ca in ultima vreme "părelniţele" astea iti induc o stare de neliniste si agitatie. Vii, stropesti si pleci.
Ma intreb daca agitatia asta nu e chinuitoare si ma intreb daca nu ti-ar face bine sa renunti la ea, macar pentru o vreme.
interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
Sunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
In partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
da, yester, El... inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea. iti multumesc de cuvinte! Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?” cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
Totul curge frumos mai puțin ultimul cuvânt. Dar fiecare cu gustul sau amintirile lui. De remarcat parcimonia limbajului, părînd a trasa cu diamantul pe o oglindă un cerc, construit în jurul versurilor: "când îmi aduc aminte de mine mă pescuiesc din oglinzi" Felicitări.
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Silviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
Am uitat ceva. Ideea poemului și versul se vor lipi de noi scoarțele de copac mi-au amintit de versurile Victoriei Milescu, le reproduc aici: Cu stăpânire de sine Mergi printre cei buni, printre cei răi părul are mai mult argint decât aur trandafirul din dreptul gurii se scutură iar trupul are din ce în ce mai mulți ghimpi ai vrea să nu rănești când treci prin mulțime ghimpii din ce în ce mai puternici se înfig în pieptul celui îmbrățișat la întâmplare poate că acesta de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt era cel așteptat…
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
e atât de cunoscută starea aceasta de nepăsare nostalgică, de indiferență nobiliară (nu în sens negativ). iar fotografia e excelentă în redarea acestora. la final aș pune ceva mai sugestiv, dar aceasta e doar opinia mea. un text ca atunci când privești zarea și ea nu vrea să se apropie.frumos, Virgil. mai există și o construcție genitivală... mareea... știi tu.
Uneori prea multă autocenzură, din varii motive, dăunează grav poeziei. Un excelent subiect pentru un eseu argumentativ.
Poemul de mai sus se justifică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal depoate că e puţin emfatic, aici:
pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu
în vila camelia
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
mi-a plăcut !
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deBună seara!
...Versificaţia, în mare, e ok, însă particularitatea lingvistică lipseşte. E aici un soi de pastişă după romanticii târzii, poate asumată, poate nu, dar asta nu scuză expresia perimată, elocvenţa fără miză etc.
..."cuvânt dăltuit/vecii de mister/aripa de vis/lumina de stea/necuprins promis" - sintagme mari şi goale. Personal, nu pricep nimic din ele. Nici în context, nici în afara.
Sper să nu vă indispună prea tare acest com.
(celălalt text mi se pare mai ok)
pentru textul : Ce cuvânt?! debuna interpretare! bineinteles, putea fi mult mai buna:) multam de comentariu si apreciere! zile faine!
pentru textul : iluzia peronului demai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
pentru textul : Rupt de realitate deCristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
pentru textul : ochii cailor deCălin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
ma refer la ultima ta afirmatie...sau "părelniţă". Din pacate pentru tine, constat ca in ultima vreme "părelniţele" astea iti induc o stare de neliniste si agitatie. Vii, stropesti si pleci.
Ma intreb daca agitatia asta nu e chinuitoare si ma intreb daca nu ti-ar face bine sa renunti la ea, macar pentru o vreme.
aaa...acesta este un avertisment. :)
pentru textul : Tristeţi duminicale deinteresanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
pentru textul : אני בולעת את הצמא deSunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deIn partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
pentru textul : tăiș de"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
pentru textul : Azi descuze, nu stiam, o sa ma conformez daca o sa mai pot publica la dumneavoastra
pentru textul : ultimul poem scris in omeu depot spune, insa, ca nu esti constructiva.
pentru textul : Refuz profund deFara cuvinte. Un text cum rar mai poti citi. Cu adevarat deosebit.
pentru textul : ford transit decred că e un frumos omagiu, simplu dar profund, adus meşterului. poate găseşti ceva mai alb la "materia cenuşie". sună prea incolor. mi-a plăcut.
pentru textul : Tic - tac deda, yester, El... inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea. iti multumesc de cuvinte! Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?” cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
pentru textul : pictând o lacrimă detrist o suflete dragă..."
întrebarea e: toţi sau nu toţi? Silviule, Silviule, te laşi influenţat!
pentru textul : alala de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste deTotul curge frumos mai puțin ultimul cuvânt. Dar fiecare cu gustul sau amintirile lui. De remarcat parcimonia limbajului, părînd a trasa cu diamantul pe o oglindă un cerc, construit în jurul versurilor: "când îmi aduc aminte de mine mă pescuiesc din oglinzi" Felicitări.
pentru textul : năvod deDomnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deîn jocul trist și searbăd
pentru textul : Frunze deal frunzelor de toamnă
din onomatopee
făcut-ai șnur de salbă
iar vîntul te îngînă
cu înc-o melopee
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
domnule Virgil, daca am inceput bine...va promit ca ma voi stradui sa sfarsesc mult mai bine. cu respect, un salut prietenesc din orasul teilor
pentru textul : pe tocuri prea înalte demă bucur, știi că nu fac astfel de clasificări. mulțumesc frumos pentru dar, să fie primit de sufletul Linei.
pentru textul : Lina lu’ Mărin dete rog sa adaugi traducerea si sa informezi un editor dupa ce ai facut-o
pentru textul : Caii nu au nici o vină deSilviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
pentru textul : părere deAm uitat ceva. Ideea poemului și versul se vor lipi de noi scoarțele de copac mi-au amintit de versurile Victoriei Milescu, le reproduc aici: Cu stăpânire de sine Mergi printre cei buni, printre cei răi părul are mai mult argint decât aur trandafirul din dreptul gurii se scutură iar trupul are din ce în ce mai mulți ghimpi ai vrea să nu rănești când treci prin mulțime ghimpii din ce în ce mai puternici se înfig în pieptul celui îmbrățișat la întâmplare poate că acesta de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt era cel așteptat…
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deAriana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
pentru textul : Alétheia dee atât de cunoscută starea aceasta de nepăsare nostalgică, de indiferență nobiliară (nu în sens negativ). iar fotografia e excelentă în redarea acestora. la final aș pune ceva mai sugestiv, dar aceasta e doar opinia mea. un text ca atunci când privești zarea și ea nu vrea să se apropie.frumos, Virgil. mai există și o construcție genitivală... mareea... știi tu.
pentru textul : yerba maté X I V deUneori prea multă autocenzură, din varii motive, dăunează grav poeziei. Un excelent subiect pentru un eseu argumentativ.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. dePoemul de mai sus se justifică.
Pagini