Radu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
P.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
Frumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
Cu drag,
Andu
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
Asta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
Putem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
văd că acest text este primul publicat de tine aici, right?
aștept alte texte și mai vorbim, deocamdată nu vreau să mă exprim dincolo de recomandarea de a-ți schimba poza din pagina de autor
nu cred că vrei să faci mișto de noi, de aceea nici eu nu fac mișto de tine
prefer să aștept
Andu
ca de obicei, Mariana, ești numai suflet și blândețe în interpretare. de aceea cu atât mai mult apreciez semnul tău și mesajul, ca un cadou, atașat de acesta. îți mulțumesc cu toată suflarea! știi să faci un moment de lectură să fie cald, acum în iarnă...
Adrian, prieten drag, îți înțeleg translația și rostul ei... extraordinar de frumoase și dureroase ultimele două versuri. mulțumesc mult de popas! îți cam simțim lipsa pe Hermeneia... cu drag, același îndatorat...
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
Frumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
Alma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
da mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
Adriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bine ai venit Albu Elena! Poezia este camera cea buna a sufletului unde intri lasind incaltarile la usa.
pentru textul : Graal deA cum este de două ori... Știe cineva cum șterg unul ? E tare neplacut...
pentru textul : Același joc deRadu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
pentru textul : suflet felii deMulțumesc tuturor, am afișat coperta
pentru textul : Lansare carte deDupa ce am ales categoria m-a lasat, e ciudat totusi ca e conditionata stergerea de astfel de mici detalii...
pentru textul : hermeneia 3.0-c deP.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
pentru textul : adieu deFrumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
Dragă Bobadil,
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAsta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
un text simplu care îți rămîne puternic în memorie
pentru textul : Poem pur şi simplu deAlma, multumesc dar iubesc Haiku..se pare ca nu e dragoste impartasita :) am sa incerc sa modific dar nu acum se apropie dimineata :)mc
pentru textul : Onoare defaci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I de...de aici se deduce, poate în deficitul meu, că sunt imprevizibil, Virgil.:) cu drag, paul
pentru textul : girovag al maculelor dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePutem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
pentru textul : Radical din doi devăd că acest text este primul publicat de tine aici, right?
pentru textul : Condamnare la decădere deaștept alte texte și mai vorbim, deocamdată nu vreau să mă exprim dincolo de recomandarea de a-ți schimba poza din pagina de autor
nu cred că vrei să faci mișto de noi, de aceea nici eu nu fac mișto de tine
prefer să aștept
Andu
m-am intors sa verific daca acum, la rece, il receptez la fel ca noaptea trecuta. da. si sa propun un "mai" in versul asta: "din focul ce nu va fi".
pentru textul : amputarea literei d deE un text scris in cheie ironica?:) (retoric)
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deca de obicei, Mariana, ești numai suflet și blândețe în interpretare. de aceea cu atât mai mult apreciez semnul tău și mesajul, ca un cadou, atașat de acesta. îți mulțumesc cu toată suflarea! știi să faci un moment de lectură să fie cald, acum în iarnă...
Adrian, prieten drag, îți înțeleg translația și rostul ei... extraordinar de frumoase și dureroase ultimele două versuri. mulțumesc mult de popas! îți cam simțim lipsa pe Hermeneia... cu drag, același îndatorat...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu deFrumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
pentru textul : the devil and the angel inside deAlma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
pentru textul : Ruines de Rome deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri deda mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
pentru textul : femeia poet deeu aș fi scos ultimul „de” din ultimul vers. repetiția lor e deranjantă iar absența lui ar face textul mult mai ... poetic... zic eu
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață deeram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dedjamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
pentru textul : Decojirea deAdriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei dePagini