am considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
Comentariul meu nu contine injurii... sau nu mai mari decat cele acceptate din partea autoarei... solicit ca acesta sa nu-mi fie cenzurat... se aude domnu' proprietar de site? Dubla masura este intotdeauna izvor de abuzuri. Oricum citind pe agonia niste replici ale autoarei incep sa cred ca am scapat tare ieftin. Mai ales cand ma gandesc la schimbarea preconizata in ierarhia siteului :)
un text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
No! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
"niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă" - a lucra cu concepte negate e un reflex care, de câţiva ani, a început să dispară. Cel puţin din textele autorilor care se respectă. Şi a cam dispărut pentru că aşa se întâmplă cu toate formele făra fond. Doar că tu mergi puţin şi mai departe şi te-ai apucat să negi conceptele negate. De ce să spun simplu "mi-e foame", când pot să spun poetic "nu mi-e nefoame/ niciodată nu mi-a fost mai nefoame", nu? :).
Partea asta plus "e asfaltul gol şi sec" (gol şi sec = redundant) , "păşesc asimetric/ am sufletul otova" (preţioase) fac ca prima unitate să eşueze graţios.
Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
Daniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
elia-clodia, nu poti fi niciodata suficient de prudent în relatia cu anumiti oameni.de retinut pt. viitor.
si înca ceva : masochismul, pe care multi îl iau drept o "fitza", este , totusi, o boala foarte periculoasa, ea n-ar trebui tratata cu indiferenta.
Adriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Da și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
de ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
pentru textul : preludiu în roșu deCailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deNu chiar orice înşiruire de litere înseamnă, măcar, scriere.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deEu nu am nimic sa iti reprosez in aceasta clipa. Mi-am propus sa iti citesc poeziile.
pentru textul : rugaminte importanta deComentariul meu nu contine injurii... sau nu mai mari decat cele acceptate din partea autoarei... solicit ca acesta sa nu-mi fie cenzurat... se aude domnu' proprietar de site? Dubla masura este intotdeauna izvor de abuzuri. Oricum citind pe agonia niste replici ale autoarei incep sa cred ca am scapat tare ieftin. Mai ales cand ma gandesc la schimbarea preconizata in ierarhia siteului :)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deun text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
pentru textul : Trei cinci opt devlad, stiu ce s-a intimplat dar nu pot deocamdata sa imi explic de ce si nici sa replic fenomenul. am corectat si iti multumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deNo! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
pentru textul : Meditație de"niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă" - a lucra cu concepte negate e un reflex care, de câţiva ani, a început să dispară. Cel puţin din textele autorilor care se respectă. Şi a cam dispărut pentru că aşa se întâmplă cu toate formele făra fond. Doar că tu mergi puţin şi mai departe şi te-ai apucat să negi conceptele negate. De ce să spun simplu "mi-e foame", când pot să spun poetic "nu mi-e nefoame/ niciodată nu mi-a fost mai nefoame", nu? :).
pentru textul : rupestră/ rupestrian dePartea asta plus "e asfaltul gol şi sec" (gol şi sec = redundant) , "păşesc asimetric/ am sufletul otova" (preţioase) fac ca prima unitate să eşueze graţios.
Nu înţeleg de ce nu apare peniţa... La celelalte texte a apărut.
Virgil, te rog, poate există o rezolvare.
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat detest
pentru textul : Flash dedoar erată şi plec...am scris nici o după moda veche, neintenţionat, doar din exces de sinceritate şi oboseală a serii.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMihaela muţumim. bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău depentur ca pentru mine mov nu este deloc "moale" ci mai degraba mai "dur", mai "crud" decit violet care mi se pare mai "elastic"
pentru textul : țipăt mov deEla:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
pentru textul : urme de cerb deDin păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.
pentru textul : Oameni fara nume decami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deîți sînt recunoscător pentru faptul că nu ai leșinat la versurile "la popa la poartă/o pisică moartă"(fiind cunoscută pasiunea ta pentru feline).
pentru textul : start and play deDaniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
pentru textul : Oana deelia-clodia, nu poti fi niciodata suficient de prudent în relatia cu anumiti oameni.de retinut pt. viitor.
pentru textul : de unde venea oboseala desi înca ceva : masochismul, pe care multi îl iau drept o "fitza", este , totusi, o boala foarte periculoasa, ea n-ar trebui tratata cu indiferenta.
Adriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deaha, mi-ai dat o idee...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu de"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Da și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
pentru textul : visul soldaților de plumb deEi bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale deinainte de toate, multam de vizita . apoi, la care expresii ai renunta ?
pentru textul : sunt liber dede ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
pentru textul : de el dePagini