de concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
Nu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
Te mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.
e o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.
l-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
Basarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
uite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
Daca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
Ca sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
parerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
Matei Hutopilă,
chiar dacă sînt o prezență discretă pe site să nu crezi că îmi scapă ceva. constat că în ultima vreme le știi pe toate ba acum văd că o faci și pe bebe sexologu. probabil tu consideri că ai un umor rafinat dar după mine atitudinea ta nu e decît o golăneală de puști care încă mai stă cu punga de pufarine în mînă și cu brînza de capră în gură. ai nevoie de o pauză?
Doamnă Adriana, Domnule Virgil, îmi cer scuze pentru ce am scris mai sus. De obicei nu mă strufoc prea tare atunci când un text îmi este trimis în atelier, dar nu ştiu ce am avut atunci. Cezar
Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
autobus e și autobuz în același dex. atât de împrumutat cuvântul (ca și altele) de unde s-a și împământenit. corect.
pentru textul : Sonet 151 dede concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
pentru textul : urâții deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei deNu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
pentru textul : delir deTe mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.
e o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
pentru textul : Leonardo (0) denu ma asteptam sa placa, dar la un astfel de text, nu asta e important. cel putin, pt mine multumesc
pentru textul : Vorbesc singur, frățioare! deDincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deNu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.
l-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
pentru textul : springfield & treehouses de"intenționat" - of, dacă scriu cu inima la gât:) așa-mi trebuie!
pentru textul : poate defoarte faine:
atunci am simțit
un miros straniu de leoaică în părul tău
a stat mult acolo un fel de french kiss vegetal
nu am mai vorbit din ziua aceea
cred că un titlu mai bun merită, părerea mea...
pentru textul : french kiss vegetal deba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
pentru textul : o noapte între universuri demulțumesc pentru observații
pentru textul : visul soldaților de plumb deAm citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deBasarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deuite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deun delir care pe drept a fost remarcat.
pentru textul : delirice III dein ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V deam introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
pentru textul : pesimiste I dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general deDaca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
pentru textul : Artera Zen deCa sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
pentru textul : feng shui în lucernă desau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
pentru textul : Fuga deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical deCupidon bless your mouth, Margas:)! (by all means)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deparerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
pentru textul : Athosul deMasha, ma bucura popasul tau prin toamna aceasta autentica...
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... deMatei Hutopilă,
pentru textul : Cândva dechiar dacă sînt o prezență discretă pe site să nu crezi că îmi scapă ceva. constat că în ultima vreme le știi pe toate ba acum văd că o faci și pe bebe sexologu. probabil tu consideri că ai un umor rafinat dar după mine atitudinea ta nu e decît o golăneală de puști care încă mai stă cu punga de pufarine în mînă și cu brînza de capră în gură. ai nevoie de o pauză?
Doamnă Adriana, Domnule Virgil, îmi cer scuze pentru ce am scris mai sus. De obicei nu mă strufoc prea tare atunci când un text îmi este trimis în atelier, dar nu ştiu ce am avut atunci. Cezar
pentru textul : toamnă 3 deLeonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
pentru textul : Străin dePagini