well, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
No offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
2) sensul misterului Primul autor pe care ni-l aduce Magnin este Gabriel Marcel care, în „Pozitii și abordări concrete ale miserului ontologic”, reproșează filosofilor că au abandonat misterul fie teologilor, fie vulgarizatorilor [ultimii reușind să-i compromită cu totul înțelesul promordial]. Tot el face o distincție netă între probleme și mister – în prima categorie intrând întrebările care, atingând cunoașterea, nu modifică elementele problemei, păstrându-și un caracter de exterioritate vis-a-vis de subiect (și nedepășind sfera interesului intelectual); pe când misterul are un caracter de interioritate, subiectul fiind el însuși parte a problemei. Ființa este un exemplu elocvent - nu îți poți pune problema ființei din afara ființării. „Misterul este ceva în care mă aflu angajat, și, aș adaugă, nu angajat parțial prin vreun aspect al meu, ci dimpotrivă, angajat în întregime, realizând o unicitate care, de altfel, prin definiție, nu se poate cuprinde niciodată pe sine și nu poate fi decât obiect de creație și de credința.” [Mi-a plăcut această vecinătate: creație/credință, ca fațete ale misterului ființei.] Și, pentru că tot făceam referire ia înțelesul prim al cuvântului, iar dumnevostra la semiotică, mi-am amintit că Annick de Souzenelle încadrează misterul, prin rădăcină sa MI , în categoria cuvintelor care ilustrează arhetipurile - MI fiind acea silabă din ebraicul Miam , ( „apele principiale”) ce definește „apele de deasupra întinderii”. L-am mentionat pe Gabriel Marcel pentru că alte fațete a misterului ființei sunt, în opinia sa, „ misterului actului de gândire , ceea ce se traduce și prin faptul următor: nu ne putem pune întrebări despre ființă ca și cum gândirea care își pune întrebări despre ființă ar fi în afara ființei. Există un mister al cunoașterii : cunoașterea se agăță de un mod de participare pe care nicio epistemologie nu poate spera să-l exprime, pentru că ea însăși îl presupune.” Drept urmare, misterul nu este nici incognoscibil, nici pseudo-solutie...ci doar îndemn la cercetare. As zice ca cercul s-a închis, și am ajuns de unde am pornit, adică tot la J.Ladriere, cu a sa „retragere a fundamentului”. P.S. Volumul lui Priest nu e de găsit în Brașov...așa că l-am comandat de pe internet, sper să-l primesc în cursul acestei săptămâni. Iar citatele adăugate de mine (din autori pe care presupun că i-ați studiat) nu au decât rolul de a limpezi, atât cât e posibil, firele exprimării și logicii mele, care, dacă nu-i una <<paraconsistentă>>, în-consistentă are toate șansele să fie. vine vorba de astfel de subiecte. Sper că nu v-am obosit...de tot. uitam de link: http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=166
p.s. popularitatea ar fi un criteriu... masele. dar el este unul greșit. după cum toată lumea știe de of viața mea a lui costi ioniță foarte puțini știu ceva despre comfortably numb, song al formației pink floyd ori despre autumn in new york al ellei & louis... prin urmare se poate să nu am dreptate...
issey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
cred ca un bun subtitlu al acestui text ar putea fi: "voua, un strigat de ura, cu dragoste" aici nu e catusi de putin alcatuire poetica, ci adevar rasturnat pe masa, fara menajamente.si cu mult har. scrum, da, cum bine i-ai zis... "nesfârșiților luptătorilor maniacilor înmărmuriților nu m-ați mai iubit așa că nici inima asta nu mai e de folos cuiva rătăcită în lumea de zdrențe mulțumesc fraierilor răbduriilor divorțaților de pedepse inima mea n-a avut loc de veci în voi nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din timp veți umbla cu plasa de prins fluturi cu monede în buzunare pentru toți cerșetorii crezând că-mi veți aduce inima înapoi și-mi veți putea da, ca de obicei, un ban la colț de stradă" felicitari, poet pe care abia acum il descopar! Adriana
aranca si solomon, va rog sa respectati regulamentul in ce priveste comentariile si sa mutati discutiile care au alt obiect in alta parte. internetul e mare. merci
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
Virgil, Aalizei, thanks! Opiniile altora atât de gigi-contra ca să zic așa dacă îmi este îngăduit, nu mă mai miră, se pare că am început să creez niște animozități unora (acelorlași) care pe aici, în loc să învețe cât pot de mult (și site-ul H este unul dintre puținele cu adevărat deschise la opinii și comenturi adevărate) vor doar laude și iar laude, de parcă ar fi cine-știe-ce de capul lor literar vorbind. Iar atunci când nu primesc aceste laude se supără pe comentatori ca văcarul pe sat în loc să aprecieze lectura.
Dar asta e, eu primesc și aprecierile și criticile cu aceeași atenție, această parodie mi-a venit (cu respectul cuvenit originalului, sper că nimeni nu a sesizat altceva) pentru a mai 'condimenta' atmosfera. Iar la acest capitol sunt doar o studentă de-a lui aalizei fără prea multe mijloace...
Margas
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
De acord cu tot ce spui in comm Gorune. Atunci poate ca subiectul (Piata Universitatii) nu este fericit ales in raport cu acel sentiment al "miticului" de care vorbesti ci s-ar potrivi mai degraba cu celalalt "Mitic". Si asta chiar daca, asa cum spuneam, unii oameni au chiar simtit acolo fiorul acela "mitic", asta nu ii scuteste de problema de a fi o masa de manevra, deci niste "Mitici". Dar, la urma urmei poate ca ai dreptate, cand si unde nu suntem manipulati? Asa ca sa ramanem cu partea frumoasa a manipularii, cu "miticul" ei. Andu
Strofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
şi vechi îs toate...
primăvara, mai veche ca şi iarna ("pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi cari fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul ei... aceasta a fost ziua a treia"). (geneza 1:12) (sau mai întâi a fost era glaciară?) nu încetează să ne pună pe ochi farmecele ei!
Călin am să văd ce trebuie să foarfec. Ştefan, fair enough.
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
Profetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
Bun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
well, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deNo offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
pentru textul : Poemul mulțumirii deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa de2) sensul misterului Primul autor pe care ni-l aduce Magnin este Gabriel Marcel care, în „Pozitii și abordări concrete ale miserului ontologic”, reproșează filosofilor că au abandonat misterul fie teologilor, fie vulgarizatorilor [ultimii reușind să-i compromită cu totul înțelesul promordial]. Tot el face o distincție netă între probleme și mister – în prima categorie intrând întrebările care, atingând cunoașterea, nu modifică elementele problemei, păstrându-și un caracter de exterioritate vis-a-vis de subiect (și nedepășind sfera interesului intelectual); pe când misterul are un caracter de interioritate, subiectul fiind el însuși parte a problemei. Ființa este un exemplu elocvent - nu îți poți pune problema ființei din afara ființării. „Misterul este ceva în care mă aflu angajat, și, aș adaugă, nu angajat parțial prin vreun aspect al meu, ci dimpotrivă, angajat în întregime, realizând o unicitate care, de altfel, prin definiție, nu se poate cuprinde niciodată pe sine și nu poate fi decât obiect de creație și de credința.” [Mi-a plăcut această vecinătate: creație/credință, ca fațete ale misterului ființei.] Și, pentru că tot făceam referire ia înțelesul prim al cuvântului, iar dumnevostra la semiotică, mi-am amintit că Annick de Souzenelle încadrează misterul, prin rădăcină sa MI , în categoria cuvintelor care ilustrează arhetipurile - MI fiind acea silabă din ebraicul Miam , ( „apele principiale”) ce definește „apele de deasupra întinderii”. L-am mentionat pe Gabriel Marcel pentru că alte fațete a misterului ființei sunt, în opinia sa, „ misterului actului de gândire , ceea ce se traduce și prin faptul următor: nu ne putem pune întrebări despre ființă ca și cum gândirea care își pune întrebări despre ființă ar fi în afara ființei. Există un mister al cunoașterii : cunoașterea se agăță de un mod de participare pe care nicio epistemologie nu poate spera să-l exprime, pentru că ea însăși îl presupune.” Drept urmare, misterul nu este nici incognoscibil, nici pseudo-solutie...ci doar îndemn la cercetare. As zice ca cercul s-a închis, și am ajuns de unde am pornit, adică tot la J.Ladriere, cu a sa „retragere a fundamentului”. P.S. Volumul lui Priest nu e de găsit în Brașov...așa că l-am comandat de pe internet, sper să-l primesc în cursul acestei săptămâni. Iar citatele adăugate de mine (din autori pe care presupun că i-ați studiat) nu au decât rolul de a limpezi, atât cât e posibil, firele exprimării și logicii mele, care, dacă nu-i una <<paraconsistentă>>, în-consistentă are toate șansele să fie. vine vorba de astfel de subiecte. Sper că nu v-am obosit...de tot. uitam de link: http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=166
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul dep.s. popularitatea ar fi un criteriu... masele. dar el este unul greșit. după cum toată lumea știe de of viața mea a lui costi ioniță foarte puțini știu ceva despre comfortably numb, song al formației pink floyd ori despre autumn in new york al ellei & louis... prin urmare se poate să nu am dreptate...
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deissey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
pentru textul : issey miyake decred ca un bun subtitlu al acestui text ar putea fi: "voua, un strigat de ura, cu dragoste" aici nu e catusi de putin alcatuire poetica, ci adevar rasturnat pe masa, fara menajamente.si cu mult har. scrum, da, cum bine i-ai zis... "nesfârșiților luptătorilor maniacilor înmărmuriților nu m-ați mai iubit așa că nici inima asta nu mai e de folos cuiva rătăcită în lumea de zdrențe mulțumesc fraierilor răbduriilor divorțaților de pedepse inima mea n-a avut loc de veci în voi nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din timp veți umbla cu plasa de prins fluturi cu monede în buzunare pentru toți cerșetorii crezând că-mi veți aduce inima înapoi și-mi veți putea da, ca de obicei, un ban la colț de stradă" felicitari, poet pe care abia acum il descopar! Adriana
pentru textul : Scrum XXII deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene dearanca si solomon, va rog sa respectati regulamentul in ce priveste comentariile si sa mutati discutiile care au alt obiect in alta parte. internetul e mare. merci
pentru textul : știi, doar dimineața... deda, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deVirgil, Aalizei, thanks! Opiniile altora atât de gigi-contra ca să zic așa dacă îmi este îngăduit, nu mă mai miră, se pare că am început să creez niște animozități unora (acelorlași) care pe aici, în loc să învețe cât pot de mult (și site-ul H este unul dintre puținele cu adevărat deschise la opinii și comenturi adevărate) vor doar laude și iar laude, de parcă ar fi cine-știe-ce de capul lor literar vorbind. Iar atunci când nu primesc aceste laude se supără pe comentatori ca văcarul pe sat în loc să aprecieze lectura.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deDar asta e, eu primesc și aprecierile și criticile cu aceeași atenție, această parodie mi-a venit (cu respectul cuvenit originalului, sper că nimeni nu a sesizat altceva) pentru a mai 'condimenta' atmosfera. Iar la acest capitol sunt doar o studentă de-a lui aalizei fără prea multe mijloace...
Margas
Pling poetele de soc estetic mai Gorune" de la Volga pin' la Tisa tot poetul plinsu... ( habar n-am cum se scrie treaba asta)
pentru textul : Plansu-mi-s-a decred ca-i de bine ce spunneti domnule profesor, va multumesc de trecere si de semn.
pentru textul : Acces deîn "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect deîn sfânta resemnare de spirit am să-mi leg
o pipă două pipe trei pipe restu-i jeg
am gustat ironia amara. felicitari.
pentru textul : Zen (1) deun alt poem pentru care aş fi votat alături de piruetă în umbra unui zmeu de hârtie. felicitări!
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deeste corect să spui în românește „să scormonești”?
pentru textul : Sonetul 129 deDe acord cu tot ce spui in comm Gorune. Atunci poate ca subiectul (Piata Universitatii) nu este fericit ales in raport cu acel sentiment al "miticului" de care vorbesti ci s-ar potrivi mai degraba cu celalalt "Mitic". Si asta chiar daca, asa cum spuneam, unii oameni au chiar simtit acolo fiorul acela "mitic", asta nu ii scuteste de problema de a fi o masa de manevra, deci niste "Mitici". Dar, la urma urmei poate ca ai dreptate, cand si unde nu suntem manipulati? Asa ca sa ramanem cu partea frumoasa a manipularii, cu "miticul" ei. Andu
pentru textul : Piața Universității. Remember deStrofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
pentru textul : liquido de...apex inascensus, Andule:)!
pentru textul : apex deAlina, mă repet: regret că a trebuit s-o spun.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deşi vechi îs toate...
primăvara, mai veche ca şi iarna ("pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi cari fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul ei... aceasta a fost ziua a treia"). (geneza 1:12) (sau mai întâi a fost era glaciară?) nu încetează să ne pună pe ochi farmecele ei!
Călin am să văd ce trebuie să foarfec. Ştefan, fair enough.
pentru textul : amanuensis decândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 deProfetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
pentru textul : exaust denu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)
pentru textul : Drumul Damascului deBun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deInceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
pentru textul : niciodată vineri demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII deMarian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg dePagini