nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
ce e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
Versul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
... fiind și puțin subiectiv vreau să îmi demonstrez că obiectivitatea nu e o "fata morgana" deși... deci uite Alex ce versuri excelente mi-au făcut cu ochiul: Setea pământului transformă cuvintele în ascuțimi ale cugetului poemul trebuie lucrat la sânge, însă doar fiindcă merită . cu drag, Paul n.b. sugestii nu îți dau pentru că sunt conștient de inutilitatea lor. tu știi ce ai de făcut.
„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
Maria(na) să mă ierți, dar versul de final nu îmi place deloc.
meLC CU CA
dacă rigorile haiku-ului sunt drastice (ca orice rigori) trebuie oare să facem compromisuri de limbaj așa de mari?
Cu drag
da, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
aș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
gongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si oricat as citi, tot negru la orizont... nici chiar cantecul ala preferat nu m-a scos din atmosfera. scrisul e bun, fireste:) cele bune!
pentru textul : clavier denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist defain. in general cel mai bun manager al imaginii unui Poet este el insusi. felicitari pentru lansarea de la Cluj!
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag desunt majore, Adriana:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dece e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela deconsider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deAproape excelent! Dacă nu ar fi ultimul vers...Ceea ce nu înseamnă că el trebuie doar suprimat.
pentru textul : prezentul simplu deîncă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime deVersul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
pentru textul : Cerbul de...sau exagerez eu și e iarnă și tu vrei să emigrezi?:)
pentru textul : liniștea din vamă de... fiind și puțin subiectiv vreau să îmi demonstrez că obiectivitatea nu e o "fata morgana" deși... deci uite Alex ce versuri excelente mi-au făcut cu ochiul: Setea pământului transformă cuvintele în ascuțimi ale cugetului poemul trebuie lucrat la sânge, însă doar fiindcă merită . cu drag, Paul n.b. sugestii nu îți dau pentru că sunt conștient de inutilitatea lor. tu știi ce ai de făcut.
pentru textul : Atacama de„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
pentru textul : starea hermeneia dedestul de bine inchegat acest fragment de proza. iata, aici cred ca structurezi toate gandurile tale "Durerea până la capăt".
pentru textul : Durerea până la capăt deKatya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
pentru textul : das Marienleben deAranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deMaria(na) să mă ierți, dar versul de final nu îmi place deloc.
pentru textul : Haiku demeLC CU CA
dacă rigorile haiku-ului sunt drastice (ca orice rigori) trebuie oare să facem compromisuri de limbaj așa de mari?
Cu drag
da, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
pentru textul : Noaptea de martie denu ai înţeles nimic, citeşte cu atenţie. În altă ordine de idei, atenţie cum mi te adresezi.
pentru textul : oolong tea deam uitat ceva, nu-mi place "trupul sleit de asteptare" si parca am mai citit ceva de genul asta numai bine !
pentru textul : Disconnected deaș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
pentru textul : Poem de iubire și moarte deCe rost are sa incerc sa inteleg un text care nu te reprezinta?
pentru textul : etravă și meninge arzând deam recitit ac text in care regasesc motive si idei dragi tie. mi-a placut, dar nu am inteles apelativul "turneanco"
pentru textul : barba iubitului meu degongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
pentru textul : sonet bacovian deansamblu*
pentru textul : eros și thanatos deDoamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara dePagini