Aici, este altă problemă... e problema editorilor care tratează cu atâta superficialitate textele, indiferent cine ar fi autorul, aruncându-le cu usurinţă la aşa numitul ,, şantier’’.
De aici, probabil, şi motivul acesta de indiferenţă ,,lejeră’’ şi toleranţă acută din partea conducerii site-ului acestuia... amintesc din nou, ,,Hermeneia’’, vis-a-vis de acest caz grav de plagiat.
Leo Butnaru, nu este un orişicine...
Vă mulţumesc!
Domnule Gorun,
Andu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
Fragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
Multumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
Ei da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
tind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
prin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
serios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
Aş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
“…Ne vor purta cuvintele prin tribunale / pentru abandon de stare poetică…. “ scriam undeva, într-o carte, cu câţiva ani în urmă.
“Spirala” ta mi se pare o blândă satira brodată pe zbaterea şi dorinţa
unora de a epata prin scris. Înteresant, concis şi plăcut. E cam puţin spus, dar trebuie să “decolez”. Poate revin. Stimă, zapata.
Da, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aici, este altă problemă... e problema editorilor care tratează cu atâta superficialitate textele, indiferent cine ar fi autorul, aruncându-le cu usurinţă la aşa numitul ,, şantier’’.
pentru textul : Gând lucid deDe aici, probabil, şi motivul acesta de indiferenţă ,,lejeră’’ şi toleranţă acută din partea conducerii site-ului acestuia... amintesc din nou, ,,Hermeneia’’, vis-a-vis de acest caz grav de plagiat.
Leo Butnaru, nu este un orişicine...
Vă mulţumesc!
Domnule Gorun,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAndu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă de"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
pentru textul : Dezintegrare deFragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
pentru textul : ce am scris "atunci" deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deMultumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
pentru textul : Ecografia unei întâmplări detext bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
pentru textul : Binaritate & PoMo dedragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deEi da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deScuze de eventuala balba din "diversi si foarte diferiti"... intelegi tu ce am vrut sa spun :-)
pentru textul : this is a film detind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
pentru textul : condamnat la viaţă deprin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
pentru textul : punga de plastic de”singure” si ”undeva”
pentru textul : Iubirea nelimitată deia vezi. eu așa am citit.
serios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
pentru textul : Eminescu deam modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deînseamnă că am greșit
pentru textul : fără cuvinte deAş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
Salutări!
pentru textul : decembrie subțire dedraga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie deok, fie cum zici tu. multumesc pentru observatii. <smile>
pentru textul : haiku deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani de“…Ne vor purta cuvintele prin tribunale / pentru abandon de stare poetică…. “ scriam undeva, într-o carte, cu câţiva ani în urmă.
pentru textul : spirală de“Spirala” ta mi se pare o blândă satira brodată pe zbaterea şi dorinţa
unora de a epata prin scris. Înteresant, concis şi plăcut. E cam puţin spus, dar trebuie să “decolez”. Poate revin. Stimă, zapata.
Da, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
Felicitări şi aici!
pentru textul : piruetă în umbra unui zmeu de hârtie dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu detimpul fluturelui
e-n aripa sa
iar timpul timpului
e-n atingerea luminii
timpul meu
e-n cuvânt
iar timpul timpului
e-n tăcerea mea
în minţile prietenoase
îmi voi aşeza timpul
în minţile inalte
pentru textul : Sangreal deîl voi vedea
pe Allah
iubind
ca un mesager...
Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
pentru textul : '80-'08 dePagini