Cristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
iată o reacţie poetică care m-a făcut să tresar. minunat!
este singurul text dintre cele trei ale mele despre care ştiam cu siguranţă că-ţi va plăcea. strofa selectată de tine a fost punctul de la care am început să gândesc întreaga poezie. mi-a plăcut şi mie mult. chiar mi-era teamă că n-o să pot ridica restul la nivelul ei.
mă bucură şi mă onorează aprecierile tale.
îţi mulţumesc mult, Adrian.
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
in text care induce stari, te coboara in copilarie, in text care ar merita penita, dar asta ar insemna obligativitatea unui comentariu elaborat ...:) asa ca primeste doar niste aprecieri sincere si felicitari, Emilian. Le meriti din plin si pentru ultimele 3 proze. Adriana
Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
O să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
Cred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
ia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
Costin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
Daca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
Noapte bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
Ne bucură revenirea. Trebuie să te anunț că între timp ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și odată cu asta s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Vestea bună e că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier deS-a prins cineva de ironia comentariului Almei?
pentru textul : rețeaua de inutil dealma, este iar eu l-am atins, nu este nicio ambiguitate. imi plac sentimentele create si imaginile, este un text bun, aerisit, la obiect. medeea
pentru textul : fericire închisă rotund deBucuros să vă citesc poemul. Imaginea și sensul deopotrivă reușit . Concis dar nu sărac, simplu și esențial. Cu considerație.
pentru textul : Alter ego deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deiată o reacţie poetică care m-a făcut să tresar. minunat!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deeste singurul text dintre cele trei ale mele despre care ştiam cu siguranţă că-ţi va plăcea. strofa selectată de tine a fost punctul de la care am început să gândesc întreaga poezie. mi-a plăcut şi mie mult. chiar mi-era teamă că n-o să pot ridica restul la nivelul ei.
mă bucură şi mă onorează aprecierile tale.
îţi mulţumesc mult, Adrian.
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
pentru textul : Anunţul de la mica publicitate deAlina, onorat. Stiu ca are legatura comentariul tau cu textul si mai stiu ca insusi comentariu tau e in sine o poezie.
pentru textul : national treasure deobiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
pentru textul : execiţiu de insomnie dein text care induce stari, te coboara in copilarie, in text care ar merita penita, dar asta ar insemna obligativitatea unui comentariu elaborat ...:) asa ca primeste doar niste aprecieri sincere si felicitari, Emilian. Le meriti din plin si pentru ultimele 3 proze. Adriana
pentru textul : străluminat deBuna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
pentru textul : Mizantropii deO să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
pentru textul : un vag miros de pâine deCred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
pentru textul : nimicitor dede retinut observatia!
pentru textul : prea bătrâni să mai creadă în bomboane demultumesc frumos!
ia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
pentru textul : and nothing else matters… de'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deCostin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAm un mare neajuns. Două chiar. Nu am talent. Poemele mele încep mai mereu de jos în sus, de unde și eventualele dezechilibre :).
pentru textul : despre crocodili deÎmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deMultumesc Costin. Esti darnic cu aprecierile. Personal cred ca mai este de lucrat la acest text dar am vrut sa il imortalizez asa deocamdata.
pentru textul : poetul III deFrumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
pentru textul : Piața norilor de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deAndreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Durerea până la capăt deDaca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
pentru textul : let's get together deS-ar putea să ai dreptate, voi considera.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deOricum eu nu voi mai posta în această pagină, dacă tu consideri să o păstrezi, asta e.
...dar ce importanță are un secret ca al meu pe lângă ochii superbi ai secretului tău?
pentru textul : Te iubesc dus-întors dePagini