Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
Textul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
Bun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
Felicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
Multam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
Marina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
Nu e niciun scandal, e asa o chestie in care eu primesc sfaturi de la cineva si ma gandesc cum sa le urmez. Sa mai citesc Blaga, asta presupune ca Blaga sa mai fi scris ceva intre timp, lucru putin probabil. Ar trebui sa ma apuc sa recitesc. Cred ca ea are dreptate, de la o varsta e bine sa le iei de la capat pe toate.
E mult prea încifrată pentru a fi înțeleasă. Mai ales prima și ultima strofă excelează prin risipire de sens. Nu merg nici măcar separat ca haiku, din același motiv al lipsei de înțeles. Eu cred că ai tăiat chiar ideile principale, ori le-ai păstrat numai pentru tine.
Felicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.
Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").
Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
M-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
domnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
textul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
Nu am reuşit să trec din prima în a doua unitate - tematic vorbind - dar o să mai încerc. Personal, simt o degajare a unei răzbunări (la nivel de gând) în prima strofă. Altceva nici nu mai este acolo, pentru mine, evident. Poate aşa se justifică şi sensul pe care l-am decupat.
Piesa e superbă. Am ascultat-o până am făcut o obsesie pentru ea. Am folosit-o şi ca moto pentru un text. Absolut perfectă :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
la mine se văd clar. poate este o problemă de monitor sau de reglare gamma
pentru textul : albastru deNu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deTextul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
pentru textul : antiblog deNu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel dede aia am specificat vol I. Doiul nici mie nu prea mi-a placut:)
pentru textul : Noapte bună, copii deBun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deFelicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
pentru textul : În sepia demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul dem-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
pentru textul : nelinişti defrişate desă fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
pentru textul : izbăvire deandule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer demultesc de sfaturi, bobadile! in ceea ce priveste ceea ce (caca) mi/ai scris... nu stiu ce sa mai zic!?!
pentru textul : După cin’zeci de ani deMultam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
pentru textul : Felul acesta de galben dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I deRectificat.
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
pentru textul : Cerneluri de... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru textul : plecam… dePerfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste demânuite cu atâta uşurinţă
pentru textul : fiul risipitor deremarc:,, bătăile nopţii taie ninsoarea,,
poemul conferă o imagine amplă, auditivă, plastică
Marina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
pentru textul : peisaj transcendent deNu e niciun scandal, e asa o chestie in care eu primesc sfaturi de la cineva si ma gandesc cum sa le urmez. Sa mai citesc Blaga, asta presupune ca Blaga sa mai fi scris ceva intre timp, lucru putin probabil. Ar trebui sa ma apuc sa recitesc. Cred ca ea are dreptate, de la o varsta e bine sa le iei de la capat pe toate.
pentru textul : Felix catus de"Mulți plâng, dar nu tuturor le iese"
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber detre' să ai curajul să tai ce nu-și are locul. ai putea cîrpi 2-3 versuri chiar faine
pentru textul : draperii deE mult prea încifrată pentru a fi înțeleasă. Mai ales prima și ultima strofă excelează prin risipire de sens. Nu merg nici măcar separat ca haiku, din același motiv al lipsei de înțeles. Eu cred că ai tăiat chiar ideile principale, ori le-ai păstrat numai pentru tine.
pentru textul : Chipului tău deFelicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.
Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").
Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deM-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
pentru textul : Cai în livezi dedomnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
pentru textul : Suspiciune detextul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
pentru textul : pe tocuri prea înalte de„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
Nu am reuşit să trec din prima în a doua unitate - tematic vorbind - dar o să mai încerc. Personal, simt o degajare a unei răzbunări (la nivel de gând) în prima strofă. Altceva nici nu mai este acolo, pentru mine, evident. Poate aşa se justifică şi sensul pe care l-am decupat.
Piesa e superbă. Am ascultat-o până am făcut o obsesie pentru ea. Am folosit-o şi ca moto pentru un text. Absolut perfectă :)
Salutări!
pentru textul : O viaţă perfectă dePagini