Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
Hahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
mie mi-au plăcut aceste a la salman rushdie satanic verses spiritual nonsens, măi oameni buni. de ce vă place să vă jucaţi miuţa cu somnambulismul falic al autorului în ziua lui perfectă?
finalul ar trebui sa incununeze arsul. la nesimtitule tin tare. este eufemismul meu preferat. si tin si la voi toti. de maine incep sa reiubesc oamenii. pazea! :)
astazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
Virgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
Andu
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
Un text excelent, cu o primă unitate foarte puternică. Alegoria lapidară a creşterii/dezvoltării morţii (sora moarte doarme liniștită/ în vârful unghiei), începând din materie şi continuând în spirit, văzută dintr-un unghi oniric; inversarea realităţilor ((lipind un dreptunghi negru pe reversul/ fiecărui vis), care mi-aduce aminte de
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...; introducerea subtilă a ideilor de destin hazardat (atenție/e scris în grabă) şi risipire existenţială (se ciugulesc sentimente), insignifianţa sau negarea ipostazelor biologice şi spirituale în faţa mortii (eu sunt copilul/omul pot fi/bătrânul/dar nu), fie ele concomitent ori cronologice; revenirea la înaintarea spre moarte şi creşterea acesteia în alt mod (ludic?), altundeva (suflet?) (schimbându-și poziția/sora moarte/zâmbește), fac din această poezie un prilej bun de meditat, de respirat, de trăit.
Mi-a plăcut modul aproape expeditiv al scrierii, detaşarea şi curăţenia. Nimic în plus, nicio forţare, nicio chiftea filosofico-poetizantă, aşa cum putem intâlni în alte texte scrise pe tema aceasta, totul este natural, închegat... E o împletire armonioasă între poezia cerebrală şi cea de stare.
Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte: „cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
Multam de revedere, cailean. De undeva, retin acest stil de a scrie (ma refer la randurile despre "Apocalipsa..."). Ne-om fi vazut vreodata, totusi? Sa ai pace, Dancus
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
cu siguranta, mai mult de un cititor. las semn destul de rar sub textele care poarta semnatura daniel bratu, insa, aproape de fiecare data, sunt placut surprins de calitatea acestora pam-pam deci
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
pentru textul : Gând de vecernie deHahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) demie mi-au plăcut aceste a la salman rushdie satanic verses spiritual nonsens, măi oameni buni. de ce vă place să vă jucaţi miuţa cu somnambulismul falic al autorului în ziua lui perfectă?
pentru textul : încă o zi perfectă definalul ar trebui sa incununeze arsul. la nesimtitule tin tare. este eufemismul meu preferat. si tin si la voi toti. de maine incep sa reiubesc oamenii. pazea! :)
pentru textul : eufemisme si clișee deastazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi dePersonal, n-am inteles. E in aromana?
pentru textul : fantezie dejust in case, verigari=porumbei...
pentru textul : aruncai verigari spre mine deMulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
pentru textul : sculptată în gheață deAi reusit un text cu adevarat deosebit... are miez, ritm si transcende corsetul formei. Final reusit.
pentru textul : Hemoragii deVirgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
pentru textul : memento deAndu
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină deȘi totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deFelicitări, Virgil! Îți doresc lansare frumoasă.
pentru textul : Mirabile Dictu deje te pardonne, ti perdono, te scuz, domnule, mă bucur că mă citeşti. eşti binevenit!
pentru textul : odios plouă deUn text excelent, cu o primă unitate foarte puternică. Alegoria lapidară a creşterii/dezvoltării morţii (sora moarte doarme liniștită/ în vârful unghiei), începând din materie şi continuând în spirit, văzută dintr-un unghi oniric; inversarea realităţilor ((lipind un dreptunghi negru pe reversul/ fiecărui vis), care mi-aduce aminte de
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...; introducerea subtilă a ideilor de destin hazardat (atenție/e scris în grabă) şi risipire existenţială (se ciugulesc sentimente), insignifianţa sau negarea ipostazelor biologice şi spirituale în faţa mortii (eu sunt copilul/omul pot fi/bătrânul/dar nu), fie ele concomitent ori cronologice; revenirea la înaintarea spre moarte şi creşterea acesteia în alt mod (ludic?), altundeva (suflet?) (schimbându-și poziția/sora moarte/zâmbește), fac din această poezie un prilej bun de meditat, de respirat, de trăit.
Mi-a plăcut modul aproape expeditiv al scrierii, detaşarea şi curăţenia. Nimic în plus, nicio forţare, nicio chiftea filosofico-poetizantă, aşa cum putem intâlni în alte texte scrise pe tema aceasta, totul este natural, închegat... E o împletire armonioasă între poezia cerebrală şi cea de stare.
Felicitări!
pentru textul : refuz deEmoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte:
„cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
pentru textul : Pasărea de nailon deMultam de revedere, cailean. De undeva, retin acest stil de a scrie (ma refer la randurile despre "Apocalipsa..."). Ne-om fi vazut vreodata, totusi? Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deNimeni. Poti sa-l descrii?
pentru textul : tablou cu cadă de baie deCailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural desi las o penita de aur langa cea de alabastru
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deScuze, "fără pricină", desigur. Nici nu are sens altfel. Așteptăm părțile următoare.
pentru textul : cheile depai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
pentru textul : nimic artificial deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela depe culmile disperarii?
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița de"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
pentru textul : Golemi deRemarc sarcasmul, de accea, "a buşi" e perfect plasat.
pentru textul : viermii din fructele de aur derepetitia e mama invataturii, vreau sa vad daca-i pe bune;)
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă decu siguranta, mai mult de un cititor. las semn destul de rar sub textele care poarta semnatura daniel bratu, insa, aproape de fiecare data, sunt placut surprins de calitatea acestora pam-pam deci
pentru textul : poveste cu zâne dePagini