Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
Bizar! Postări aproape simultane, tematică asemănătoare, ton asemănător, instrumente lirice de prin aceeaşi zonă... poate doar registrul stilsitic să fie diferit. Vorbesc de scrierea ta vizavi de ultima mea postare.
Aş reproşa aici puţin preţiosul "ecou al inexprimabilelor noastre
aşteptări" şi aş elimina "care să placă
să atingă un ţel să demitizeze". În rest, incisiv, asumat, pesimist. Deci, din pedeveul meu, bun.
contextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care. Îţi mulţumesc pentru comentariul nici prea prea nici foarte foarte, întâmplător aceasta e o poezie care mie mi-e aproape de suflet. Totuşi o voce nu cred că poate fi sensibilă, pe ansamblu sau nu, dar auzul tău sau al altora poate fi uneori sensibil.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Gadhi. Dumnezeu nu te-a uitat, esti doar dupa chipul si asemanarea lui.
din contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
mulțumesc pentru implicare,
Daniela B
cami - iti multumesc pentru semnul lasat aici si pentru cuvintele tale generoase... adevarul este ca eu consider acest mini-poem, mai profund decat ar parea la prima citire, poate ma insel ... chiar ma intreb: oare conteaza parerea mea despre propriile texte:))
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
Virgil, OK, fac orice e necesar, nu am intentionat in vreun fel sa scriu ceva "rasist". Insa te rog sa-mi explici de ce exprimarea din strofa a doua e rasista, pentru ca nu inteleg, ti-o spun cu toata sinceritatea. Doar faptul ca denumesc "arabii". Daca in poezie scriem simplu "evreii" asta inseamna rasism? Nu inteleg, multumesc, Bobadil. P.S. Aspectele "dizgratioase" ale textului sunt in acord cu starea mea actuala de spirit, rog sa-mi foe iertat. Voi scrie si mai putin "dizgratios" :-)... sper!
transmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
cuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
Din perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
o romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
Un text cam subtire... zic si eu asa sa ma aflu-n treaba. Ideea e ca din prima strofa n-as pastra mare lucru, de fapt as scoate-o cu totul. Adica "regina florilor", "foamea o emotie care da in sete", "placerea trenurilor( ??)", "plantele se imbogateau de lumina" sunt fie expresii care omoara lirismul, atat cat poate fi perceput el, fie sunt un pic roase de molii. In partea doua gasesc o idee foarte interesanta "fetele urca-n trupul femeii" deci se poate si ceva profund. Desi nu as formula in modul "Nu mai sunt fetițele care mă iubeau" ca e fie patetic, fie amuzant. Iar "copacul mangaiat de cer" sau copacul care mangaie cerul, sau copacul care atinge norii, sau copacul cu bratele in cer... plus alte variatiuni... ne cam lovim de ele in textele ce abordeaza tema naturii. Se pote mai bine... ialin
„ poemele sunt ca flacarile vii de pe comori lasate de urma gandurilor noastre, ca potecile unei ierni rupte de lume” foarte frumoase cuvinte Marina ... finalul acesta fara echivoc, mi s-a parut potrivit pentru ca voiam sa accentueze imaginea reala a unui timp trait mereu pe margine(a) prapastiei; probabil ca nu are forta finalul asta, ca e prea abrupt... dar asa l-am simtit eu. e aiurea sa explic , vezi tu, mereu lasam o parte din noi in vers, versul este viu pentru ca este traire; sunt versuri pe care le modific cu usurinta, pentru ca simt ca pot spune mai mult, aici insa m-am poticnit ... dar daca mi-ai semnalat o sa incep sa ma detasez putin de imaginea din finalul, care nu stiu de ce mi s-a parut perfecta:) iti multumesc ca stai pe-aproape!
Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
Un text oarecum afectat, care mimează profunzimea. Ca și celelalte texte postate. "Clepsidre fără putința răsturnării", "stivuirea lor în albul de pe tâmple/ îmbinarea gândurilor în vorbe", "o neînțeleasă limbă/ silnică și zilnică obișnuință" sunt banalități învestite cu mare (însă doar sperată) forță de impresionare. Drumul pe care v-ați înscris nu duce nicăieri.
uite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
prima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece deBizar! Postări aproape simultane, tematică asemănătoare, ton asemănător, instrumente lirice de prin aceeaşi zonă... poate doar registrul stilsitic să fie diferit. Vorbesc de scrierea ta vizavi de ultima mea postare.
Aş reproşa aici puţin preţiosul "ecou al inexprimabilelor noastre
pentru textul : precum o cortină deaşteptări" şi aş elimina "care să placă
să atingă un ţel să demitizeze". În rest, incisiv, asumat, pesimist. Deci, din pedeveul meu, bun.
contextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care. Îţi mulţumesc pentru comentariul nici prea prea nici foarte foarte, întâmplător aceasta e o poezie care mie mi-e aproape de suflet. Totuşi o voce nu cred că poate fi sensibilă, pe ansamblu sau nu, dar auzul tău sau al altora poate fi uneori sensibil.
pentru textul : strada mântuleasa deo viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Gadhi. Dumnezeu nu te-a uitat, esti doar dupa chipul si asemanarea lui.
pentru textul : nu e o vină deneaparat o sa tin cont de unele dintre sugestiile dumneavoastra in viitor.
pentru textul : yunginuh dedin contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
pentru textul : toamnă rece demulțumesc pentru implicare,
Daniela B
cami - iti multumesc pentru semnul lasat aici si pentru cuvintele tale generoase... adevarul este ca eu consider acest mini-poem, mai profund decat ar parea la prima citire, poate ma insel ... chiar ma intreb: oare conteaza parerea mea despre propriile texte:))
pentru textul : uitare deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deVirgil, OK, fac orice e necesar, nu am intentionat in vreun fel sa scriu ceva "rasist". Insa te rog sa-mi explici de ce exprimarea din strofa a doua e rasista, pentru ca nu inteleg, ti-o spun cu toata sinceritatea. Doar faptul ca denumesc "arabii". Daca in poezie scriem simplu "evreii" asta inseamna rasism? Nu inteleg, multumesc, Bobadil. P.S. Aspectele "dizgratioase" ale textului sunt in acord cu starea mea actuala de spirit, rog sa-mi foe iertat. Voi scrie si mai putin "dizgratios" :-)... sper!
pentru textul : gheișe descăpat, rezolvat, mulțumit! :)
pentru textul : realitatea nu mai poa’ să nască detransmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine decuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
pentru textul : O ramură mai puţin deas putea primi notificarile pe o alta adresa decat cea cu care m-am inscris?
pentru textul : anunțuri prin e-mail deDin perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
pentru textul : temeri grizate delas' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deo romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
pentru textul : De inima albastră deUn text cam subtire... zic si eu asa sa ma aflu-n treaba. Ideea e ca din prima strofa n-as pastra mare lucru, de fapt as scoate-o cu totul. Adica "regina florilor", "foamea o emotie care da in sete", "placerea trenurilor( ??)", "plantele se imbogateau de lumina" sunt fie expresii care omoara lirismul, atat cat poate fi perceput el, fie sunt un pic roase de molii. In partea doua gasesc o idee foarte interesanta "fetele urca-n trupul femeii" deci se poate si ceva profund. Desi nu as formula in modul "Nu mai sunt fetițele care mă iubeau" ca e fie patetic, fie amuzant. Iar "copacul mangaiat de cer" sau copacul care mangaie cerul, sau copacul care atinge norii, sau copacul cu bratele in cer... plus alte variatiuni... ne cam lovim de ele in textele ce abordeaza tema naturii. Se pote mai bine... ialin
pentru textul : Sunt un copac de„ poemele sunt ca flacarile vii de pe comori lasate de urma gandurilor noastre, ca potecile unei ierni rupte de lume” foarte frumoase cuvinte Marina ... finalul acesta fara echivoc, mi s-a parut potrivit pentru ca voiam sa accentueze imaginea reala a unui timp trait mereu pe margine(a) prapastiei; probabil ca nu are forta finalul asta, ca e prea abrupt... dar asa l-am simtit eu. e aiurea sa explic , vezi tu, mereu lasam o parte din noi in vers, versul este viu pentru ca este traire; sunt versuri pe care le modific cu usurinta, pentru ca simt ca pot spune mai mult, aici insa m-am poticnit ... dar daca mi-ai semnalat o sa incep sa ma detasez putin de imaginea din finalul, care nu stiu de ce mi s-a parut perfecta:) iti multumesc ca stai pe-aproape!
pentru textul : memento deMultumesc, Marga, pt. citirea textului.
pentru textul : Da (Vinci) de1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deUn text oarecum afectat, care mimează profunzimea. Ca și celelalte texte postate. "Clepsidre fără putința răsturnării", "stivuirea lor în albul de pe tâmple/ îmbinarea gândurilor în vorbe", "o neînțeleasă limbă/ silnică și zilnică obișnuință" sunt banalități învestite cu mare (însă doar sperată) forță de impresionare. Drumul pe care v-ați înscris nu duce nicăieri.
pentru textul : omogenitate deRemarc multă emoţie parcă ritmată. E doar o părere.
pentru textul : Femeia arteziană deuite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
pentru textul : a opta zi din minune dedpv al dirijorului. sper sa nu mai fie nevoie de repetitii
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deo stare de originalitate și foarte inspirată, o trăiește cititorul acestui poem.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deIntotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
pentru textul : claustro decopy+pastele nu ajută la nimic, dacă tot nu ai corectat conform observaţiilor de anul trecut.
pentru textul : Suspect de poezie deprima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
pentru textul : Poem deUn text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
pentru textul : viitor - ansiblu - vortex dePagini