Sancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
Îmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Repet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.
Poemul aduce imagini aproape noi, dar unde e sensul, legătura între compostările în gol, scrijelirea calcarului și atenuarea până la dispariție a simțurilor. "Scorojitul taxator" e legat cu sârmă ghimpată cu fundă? Nu am spus că nu este un poem bun.
Stau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
O măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
wow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
mulțumesc pentru analiză, Viorica, dar mă simt obligată să spun că
ridurile nu sunt ale unei femei căreia i s-ar fi adresat autoarea acestui text, ci ale autoarei înseși. iar ea nu scrie numai despre femei - ca să nu rănească orgoliul bărbatului, scrie uneori și pentru el, despre el… chiar dacă „nu citește niciodată”. :)
iar titlurile de carte nu-i aparține autoarei, ar vrea ea… dar Steinbeck s-a grăbit și i-a luat-o înainte. :)
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
Virgil, simpla ta prezență aici la textul meu mă bucură, pentru că eu aștept de mult părerile tale. Îți mulțumesc pentru bunăvoința de a scrie câteva cuvinte aici și nu cred că ești un cititor prea simplu, dimpotrivă. Cami
stimate domn nu am inteles prea bine, va deranjeaza acea exprimare? Mie mi se pare una destul de comuna, dar daca dvs. va aminteste de nu-stiu-cine nu as vrea sa va perturb sau mai rau, sa va trezesc amintirile domnule blaj, departe de mine gandul acesta!
Daca va deranjeaza, spuneti-mi ca ma auto-cenzurez! Scriu cu expresii care va amintesc de fantome... regret si voi renunta la ele dar pana una alta astept ceva asemanator cu niste scuze de la dvs. domnule Paul Blaj. Asta daca nu cumva si expresia 'pana una alta' va aminteste de cineva sau de altcineva. Eu nu am spus nimanui vreodata ca imi aminteste de un 'defunct'... mi se pare dubios si va rog sa acceptati ca ma consider jignita de acesta comparatie.
Pana la proba contrarie, desigur care vine mereu cand scrieti cate un poem reusit ca acesta.
La urma urmei (o noua expresie dubioasa, nu-i asa?), de cine va aminteste exprimarea mea ca acum sunt chiar femeie curioasa? :-)
Spor la scris nu si la cele malitioase domnule Blaj.
Numai bine.
Marga
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
M-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime decorectează textul te rog.
pentru textul : Friday, 13 deam găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
pentru textul : amalia deDorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
pentru textul : despre noi I I ▒ deSi penita cu care sa rescrii neologismele.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității depăcat de pește, mai bine sărea în tigaie...
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deÎmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
pentru textul : deja vu ecliptic de„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Spor la scris
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deRepet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.
pentru textul : Soare comun deexistă și un typo: "blansoarului".
pentru textul : Dans de fier legănat dePoemul aduce imagini aproape noi, dar unde e sensul, legătura între compostările în gol, scrijelirea calcarului și atenuarea până la dispariție a simțurilor. "Scorojitul taxator" e legat cu sârmă ghimpată cu fundă? Nu am spus că nu este un poem bun.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deStau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
pentru textul : politica sadicului deO măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
Ok. Imi cer scuze daca am incalcat prezentul regulamnet, fara nico intentie, de altfel. Voi sterge aceasta..."plethora" de texte, daca nu e in regula.
pentru textul : Evolutia Ideii de Frumos desunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac dewow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
pentru textul : no memory demulțumesc pentru analiză, Viorica, dar mă simt obligată să spun că
ridurile nu sunt ale unei femei căreia i s-ar fi adresat autoarea acestui text, ci ale autoarei înseși. iar ea nu scrie numai despre femei - ca să nu rănească orgoliul bărbatului, scrie uneori și pentru el, despre el… chiar dacă „nu citește niciodată”. :)
iar titlurile de carte nu-i aparține autoarei, ar vrea ea… dar Steinbeck s-a grăbit și i-a luat-o înainte. :)
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
pentru textul : scrisoare despre mâine dearanca, da si eu astept... beniamin, da, uneori as vrea sa mai pot scrie asa. dar e, asa cum probabil oricine stie, chestie de stare..
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deda Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp deÎmi pare prea poetizat acest text...
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deiată
un fluture
mi se așază în palmă
înfricoșat
nu e loc de întors
în jocul ăsta
beau cupa
atingând clapele
doar fluturii
pot să audă
melodia noastră
până când
îi tremură aripile
renasc în el
pentru textul : Iată defără opreliști
tentația florilor
setea adâncă
de cer
Virgil, simpla ta prezență aici la textul meu mă bucură, pentru că eu aștept de mult părerile tale. Îți mulțumesc pentru bunăvoința de a scrie câteva cuvinte aici și nu cred că ești un cititor prea simplu, dimpotrivă. Cami
pentru textul : desene destimate domn nu am inteles prea bine, va deranjeaza acea exprimare? Mie mi se pare una destul de comuna, dar daca dvs. va aminteste de nu-stiu-cine nu as vrea sa va perturb sau mai rau, sa va trezesc amintirile domnule blaj, departe de mine gandul acesta!
pentru textul : covrigi calzi deDaca va deranjeaza, spuneti-mi ca ma auto-cenzurez! Scriu cu expresii care va amintesc de fantome... regret si voi renunta la ele dar pana una alta astept ceva asemanator cu niste scuze de la dvs. domnule Paul Blaj. Asta daca nu cumva si expresia 'pana una alta' va aminteste de cineva sau de altcineva. Eu nu am spus nimanui vreodata ca imi aminteste de un 'defunct'... mi se pare dubios si va rog sa acceptati ca ma consider jignita de acesta comparatie.
Pana la proba contrarie, desigur care vine mereu cand scrieti cate un poem reusit ca acesta.
La urma urmei (o noua expresie dubioasa, nu-i asa?), de cine va aminteste exprimarea mea ca acum sunt chiar femeie curioasa? :-)
Spor la scris nu si la cele malitioase domnule Blaj.
Numai bine.
Marga
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
cheers!
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul dedouă recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă deinteresant. ar mai trebui cizelat pe ici pe colo. in plus nu cred ca merge ca eseu.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deM-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete dePagini