Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puțin pentru (dar mai sunt încă cȃteva): „Pe foaie ninge negru și m-a nins”. Și, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniță. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu își află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Și: „În foi așez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers.” Dar, totuși, e. Cheia e prea „vizibilă”
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
caracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
un text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
Thorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
Gasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
Asa cum spune si titlul, este doar un "prolog". Va urma "discutia" (care este in chinurile facerii). La ea vor participa: Filosoful Zen (impropriu numit "filosof" pt. ca despre Zen nu se vorbeste, se practica - chiar el va explica acest lucru), Etnograful (postmodern) si Fizicianul-Matematician & of course, G.M. pe post de "moderator". Plec de la premisa ca cititorul, oricat o fi de interesat de text, are si el nevoie, din cand in cand, de cate un scurt moment de relaxare. Nu-l poti tine tot timpul in priza ca se auto-deconecteaza si te lasa cand ti-e lumea mai draga. Multumesc pentru citire. Voi revedea textul pt. typos
paul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
Pentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
oh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
Lacoste ar putea fi un castel pe valea Dordogne. Rezistenta franceza isi facuse sediul la etajul 2. Am locuit acolo intr-o vara fierbinte, pana si lanurile de tutun transpirau verde. Eu zic ca totul este o iluzie si nici nu incerc sa demolez acest postulat. Si e mult mai simplu sa negam prezentul pt ca nici nu exista, tot ce avem e o lunga scurgere a viitorului spre trecut. In rest Vineri e un simbol intresant, si Robinson Crusoe stia asta in mod practic, al naibii de real.
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
E-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
categoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
Cristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.
Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.
Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.
Francisc te-as ruga sa precizezi ce doresti sa spui prin "ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. " . te legi direct de calitatea autorului?
poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate.
Un poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
iar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
Am citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
pentru textul : the first encounter de„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puțin pentru (dar mai sunt încă cȃteva): „Pe foaie ninge negru și m-a nins”. Și, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniță. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu își află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Și: „În foi așez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers.” Dar, totuși, e. Cheia e prea „vizibilă”
pentru textul : Mizantropii deProblema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie decaracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
pentru textul : Necazuri în Bizanț ▒ deun text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
pentru textul : Poezia in timp de pace dehialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
pentru textul : Poem fecund deThorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
pentru textul : Depresivă deImi place, ma simt liber, eliberat de fapt, citind-o. Reconfortant.
pentru textul : cerul de dincolo deevident, fiecare cu "imaginea" lui (sau ei) despre "războinicia iubirii", nu? eu prefer spahiii...
pentru textul : cambodian oud demulţumesc pentru observaţii
Gasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
pentru textul : racing live deAsa cum spune si titlul, este doar un "prolog". Va urma "discutia" (care este in chinurile facerii). La ea vor participa: Filosoful Zen (impropriu numit "filosof" pt. ca despre Zen nu se vorbeste, se practica - chiar el va explica acest lucru), Etnograful (postmodern) si Fizicianul-Matematician & of course, G.M. pe post de "moderator". Plec de la premisa ca cititorul, oricat o fi de interesat de text, are si el nevoie, din cand in cand, de cate un scurt moment de relaxare. Nu-l poti tine tot timpul in priza ca se auto-deconecteaza si te lasa cand ti-e lumea mai draga. Multumesc pentru citire. Voi revedea textul pt. typos
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen depaul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
pentru textul : călătorii.cioburi.zile dePentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
pentru italice, foloseste ... (adica majuscule, in parantezele patrate)
pentru textul : căutarea marelui doi deoh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
pentru textul : Al Veronicăi depersonal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
pentru textul : desperado de"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
Lacoste ar putea fi un castel pe valea Dordogne. Rezistenta franceza isi facuse sediul la etajul 2. Am locuit acolo intr-o vara fierbinte, pana si lanurile de tutun transpirau verde. Eu zic ca totul este o iluzie si nici nu incerc sa demolez acest postulat. Si e mult mai simplu sa negam prezentul pt ca nici nu exista, tot ce avem e o lunga scurgere a viitorului spre trecut. In rest Vineri e un simbol intresant, si Robinson Crusoe stia asta in mod practic, al naibii de real.
pentru textul : Un gând de vineri degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deEu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
pentru textul : Oglinda deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deE-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
pentru textul : Karma alunecă printre noi decategoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
pentru textul : zgomote demulțumesc tuturor pentru citire și observații. este posibil ca unele soluții pe care le-am folosit să nu fie neparat cele mai bune. mă voi mai gîndi.
pentru textul : iarnă și eminescu deCristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.
Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.
Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.
pentru textul : cântec candriu deOk, am inteles. Imi cer scuze, nu stiam. Am remediat problema.
pentru textul : Between the bars deFrancisc te-as ruga sa precizezi ce doresti sa spui prin "ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. " . te legi direct de calitatea autorului?
pentru textul : și zeii plîng depoate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate.
pentru textul : cântecul Sarei deUn poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
pentru textul : Ultima zi aici devina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deiar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
pentru textul : pietrele umbrei deAm citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn dePagini