Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
infernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
Ela, îți voi răspunde doar la ceea ce, consider, are relevanță, și anume asupra poeziei. Știi de ce consider că e mai diferită? Pentru că ai mai renunțat la balast, și are altă atitudine. Nu mai e atât de centrată pe tine, dacă înțelegi ce vreau să spun, și te "speculezi" mai bine. Cred că este nevoie de mai multă detașare în scriere, în general. Un fel de privire dinafară. La asta m-am referit, nu că ar fi un poem mai mult sau mai puțin hard (pentru că, așa cum spui și tu, nu este). Acolo eram convinsă că era ora trei și degetele altor mâini, dar puteai renunța - pentru că pentru cititor e greu să priceapă semnificația orei aceleia - iar dincolo puteai spune, cu titlu de exemplu, "nu mai pot scrie - am alte degete" etc etc etc... De ce insist acolo, e ceva mai mult presimțit decât explicabil, și vine din faptul că totuși, cât de cât, îți cunosc lirica. Acolo revii la alt stil. Te întorci în tine, te centrezi în interiorul tău, făcând abstracție de exterior. De-asta nu mi s-a părut potrivit aici.
„Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridirez pe scalpu-ți și să-ți gui (aici am uitat) pe crepitura-ți pargă Și să-ți jumiz firiga lȃngă-un hisar nȃrzui” Nina Casian (din memoria mea care mă cam lasă) Trebuie să recunoști că asta-i mai tare, deși nu-i „sonet”, da-i mai sonată.
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Impresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
ma bucura cuvintele tale, esti nu doar un poet pe care-l stimez si-l citesc cu placere, esti si un cititor atent, iti multumesc de trecere si de cuvintele bune! intr-un sens speculativ pot spune ca ai dreptate cu "cumintenia", uneori am impresia ca din prea multa "cumintenie", rotogolirea cuvintelor mele se face sau prea lin, sau prea abrupt, iar cand se intampla ca ele sa curga firesc si aproape de ceea ce voiam sa exprim, si cand altcineva percepe la fel curgerea lor, nu poate decat sa ma bucure! ganduri bune, Paul Blaj !
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
„ tînăr, talentat și perseverent.”-bine spus.perseverența cred că este mama succesului.
felicitări sincere, Adrian!
felicitări și celorlalți colegi premiați!
Câteva imagini proaspete am citit aici, puține.
Am mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
pai eu zic alina sa intorci monitorul la 90 de grade (counterclockwise) si vezi poate e mai bine asa eu tot n-am inteles de ce via sepia nu poate fi de la nord la sud ci trebuie sa fie de la vest la est
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
Va rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
Sunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
domnule King am mai intalnit genul asta de comentarii de mata fripta. tot la dumneavoastra. parerea mea, la fel de sincera, este ca nu reusiti sa intelegeti, sa penetrati mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte. va impiedicati in ele. cuvintele intr-o poezie sunt doar caramizi. arhitectura lor face treaba. si mai cred ca si din chirpici se poate face o locuinta trainica din calduroasa. iar chirpicii sunt din balegar.
nu-mi place cum sună "promitem marea cu sarea" sau cel puțin nu la început de vers. de fapt pare frânt textul când începi cu un verb. restul e foarte frumos și sensibil.
NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
rafael, bine ca ai fost pe-aproape. Hai sa privim si asa: din punct de vedere al fizicii cuantice, amfora si femeia inseamna energie.Le consideram doua focare simetrice fata de originea axelor. Acesta, la randul lui este un punct care intruchipeaza esenta universului. Locul geometric al simbolurilor si interpretarilor diverselor situatii din poezie au o anumita proprietate fata de focare si de centrul axelor.Aceste din urma, coincid in anumite conditii. Pare alambicat. mai vorbim, multumesc.
"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deMultumesc, Aalizeei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deAre dreptate Ialin. Text acceptabil si...atat
pentru textul : Grădina japoneză deinfernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
pentru textul : infern deîntre simplu şi simplist.
pentru textul : Frigul detextul nu este prost. poate puţin prea lapidar. e o artă şi asta să poţi păstra echilibrul între simplu şi simplist
superb! mai astept... sper sa mai fie. iata ceva viu, real... chiar daca unii poate au mai scris despre asta....
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deEla, îți voi răspunde doar la ceea ce, consider, are relevanță, și anume asupra poeziei. Știi de ce consider că e mai diferită? Pentru că ai mai renunțat la balast, și are altă atitudine. Nu mai e atât de centrată pe tine, dacă înțelegi ce vreau să spun, și te "speculezi" mai bine. Cred că este nevoie de mai multă detașare în scriere, în general. Un fel de privire dinafară. La asta m-am referit, nu că ar fi un poem mai mult sau mai puțin hard (pentru că, așa cum spui și tu, nu este). Acolo eram convinsă că era ora trei și degetele altor mâini, dar puteai renunța - pentru că pentru cititor e greu să priceapă semnificația orei aceleia - iar dincolo puteai spune, cu titlu de exemplu, "nu mai pot scrie - am alte degete" etc etc etc... De ce insist acolo, e ceva mai mult presimțit decât explicabil, și vine din faptul că totuși, cât de cât, îți cunosc lirica. Acolo revii la alt stil. Te întorci în tine, te centrezi în interiorul tău, făcând abstracție de exterior. De-asta nu mi s-a părut potrivit aici.
pentru textul : too late for an iron life de„Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridirez pe scalpu-ți și să-ți gui (aici am uitat) pe crepitura-ți pargă Și să-ți jumiz firiga lȃngă-un hisar nȃrzui” Nina Casian (din memoria mea care mă cam lasă) Trebuie să recunoști că asta-i mai tare, deși nu-i „sonet”, da-i mai sonată.
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița denu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Impresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
pentru textul : Hârtia de o sută dema bucura cuvintele tale, esti nu doar un poet pe care-l stimez si-l citesc cu placere, esti si un cititor atent, iti multumesc de trecere si de cuvintele bune! intr-un sens speculativ pot spune ca ai dreptate cu "cumintenia", uneori am impresia ca din prea multa "cumintenie", rotogolirea cuvintelor mele se face sau prea lin, sau prea abrupt, iar cand se intampla ca ele sa curga firesc si aproape de ceea ce voiam sa exprim, si cand altcineva percepe la fel curgerea lor, nu poate decat sa ma bucure! ganduri bune, Paul Blaj !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deÎn jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deLăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
pentru textul : Într-o Iarnă de„ tînăr, talentat și perseverent.”-bine spus.perseverența cred că este mama succesului.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci defelicitări sincere, Adrian!
felicitări și celorlalți colegi premiați!
Câteva imagini proaspete am citit aici, puține.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deAm mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
pai eu zic alina sa intorci monitorul la 90 de grade (counterclockwise) si vezi poate e mai bine asa eu tot n-am inteles de ce via sepia nu poate fi de la nord la sud ci trebuie sa fie de la vest la est
pentru textul : via sepia denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu deVa rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
pentru textul : Karumi deSunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
pentru textul : casa cu pereții de sticlă deok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie dedomnule King am mai intalnit genul asta de comentarii de mata fripta. tot la dumneavoastra. parerea mea, la fel de sincera, este ca nu reusiti sa intelegeti, sa penetrati mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte. va impiedicati in ele. cuvintele intr-o poezie sunt doar caramizi. arhitectura lor face treaba. si mai cred ca si din chirpici se poate face o locuinta trainica din calduroasa. iar chirpicii sunt din balegar.
pentru textul : capetown deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă denu-mi place cum sună "promitem marea cu sarea" sau cel puțin nu la început de vers. de fapt pare frânt textul când începi cu un verb. restul e foarte frumos și sensibil.
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar demultam de semn si sugestii. acum, ca ma uit la poezea as taia "din camera" din prima strofa.
nu stiu inca daca ai dreptate cu finalul. musai. de fapt nu stiu de ce mi se pare neterminata. si finalul ala provizoriu.
pentru textul : Stând de veghe deNU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
pentru textul : dialog cu mirabeau desă atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
rafael, bine ca ai fost pe-aproape. Hai sa privim si asa: din punct de vedere al fizicii cuantice, amfora si femeia inseamna energie.Le consideram doua focare simetrice fata de originea axelor. Acesta, la randul lui este un punct care intruchipeaza esenta universului. Locul geometric al simbolurilor si interpretarilor diverselor situatii din poezie au o anumita proprietate fata de focare si de centrul axelor.Aceste din urma, coincid in anumite conditii. Pare alambicat. mai vorbim, multumesc.
pentru textul : amfora de"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
pentru textul : imagine deO adevărată tanka.
how beautiful we are
and so serene
locked in [our] loneliness[es]
[with the] heart[s]
left out
Interesant ce efect semantic are faptul că substantivul 'singurătăți' este la plural și 'inima' la singular.
pentru textul : priveşte-ne de- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
pentru textul : primăvară de ghips dePagini