elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.

Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.

Lyset

Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..

Cred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.

Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.

Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.

Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.

Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.

P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.

Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.

Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.

Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).

Ambele poeme sunt remarcabile. Întrucât nu doresc să abuzez de facilitatea acordării peniței, las acest semn distinctiv asupra aceluia care m-a impresionat cel mai mult, deși, e greu de spus care. Textul nu poate fi disecat spre a preciza ce anume și cât, întregul, inefabilul poemului, profunzimea...

si titlul...blue :)

foarte frumos! de cand astept un kireji ca acesta intreit. (cires,mugur,soare)

mi-a creat o senzatie de bine, de confort real, iar acestea sunt mai greu de obtinut in zilele noastre.
tehnica impecabila si premiul castigat se unesc in aprecierea mea pe care o am, justa si nestirbita.

o frantura din sufletul tau,care a ajuns repede la mine. pe autostrada aceea...:)

felicitari, Mariana! splendid!

N-am altceva de comentat.

vă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!

Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.

Bravos, monșer, văd că te-a înaintatără, deci la Gaudeamus nu la Gambrinus. Să se suplimenteze că noi venim cu trenul de plăcere de la Sinaia, după ce tragem o planetă, negreșit ne încercăm norocul și la Gambri....pardon, Gaudeamus, auziserăm că vine lume bună...