Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
Cred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
Întotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
Poemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
Sunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
dom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
textul ăsta îmi aparține, alina! dar e inspirat de o serie de poeme scrise la patru mîini cu adina! slash-urile sunt o "invenție" care îți permite ca cititor să faci pauză în lectură. nu e invenția mea (poți întîlni convenția asta la majoritatea poeților douămiiști, sau la contemporanii noștri germani, polonezi...). poți să vezi acest slash ca înlocuitor pentru toate semnele de punctuație, cu excepția semnului de întrebare. puteam folosi orice alt semn. o steluță, spre exemplu! cît despre obiecțiile tale referitoare la expresiile "puerile"... spun doar că acele versuri sunt migălite cu grijă. nu e nimic în plus. nu încerca să așezi poemele în șablon. de acolo vreau să le scot! :)) oricum, mă bucur că citești!
Un exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
adica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
Adrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
O copie a acestui text se afla la "inacceptabile". Acolo exista şi un comentariu explicativ:
""poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
o zdreanţă pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Gândindu-mă că nu aţi văzut acel com. am să las acest text în prima pagină o ora-două, timp în care sper ca d-voastră să fi citit această intervenţie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
pentru textul : gândul deVlad, era scris la prima mina si am neglijat tehnica. Multumesc
pentru textul : fade out hotel deIoana, pentru mine, rea;itatea e un fel de delir, in care imagini concrete, filtrate prin perceptiile mele devin halucinatii. Multumesc de apreciere.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deAi citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort deP.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră debănuiam eu...
pentru textul : de ziua mexicului parcă deCred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
pentru textul : Să nu o uit pe Chloé deÎntotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
pentru textul : Oblică dePoemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
pentru posteritate!
pentru textul : pseudopatriarhale III deSunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
pentru textul : inventar dedinule, am și eu o întrebare pentru tine. așa din curiozitate. pentru tine poezia este ceasornicărie?
pentru textul : poezie pe (contra)sens deDincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deNu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene dePromisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 de"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul dedom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... detextul ăsta îmi aparține, alina! dar e inspirat de o serie de poeme scrise la patru mîini cu adina! slash-urile sunt o "invenție" care îți permite ca cititor să faci pauză în lectură. nu e invenția mea (poți întîlni convenția asta la majoritatea poeților douămiiști, sau la contemporanii noștri germani, polonezi...). poți să vezi acest slash ca înlocuitor pentru toate semnele de punctuație, cu excepția semnului de întrebare. puteam folosi orice alt semn. o steluță, spre exemplu! cît despre obiecțiile tale referitoare la expresiile "puerile"... spun doar că acele versuri sunt migălite cu grijă. nu e nimic în plus. nu încerca să așezi poemele în șablon. de acolo vreau să le scot! :)) oricum, mă bucur că citești!
pentru textul : nu despre penibil de"spun" rimeaza cu "adun"...dar, gramatical vorbind, e o solutie nefericita.
pentru textul : pariu deiar finalul suna ca un clopotel atarnat de coada pisicii.
Mulțumesc mult de apreciere, dragă Matei. Ca orice peniță, mă obligă să fiu și mai exigent cu mine în creațiile viitoare...
pentru textul : Secvență haiku desi, evident, penita de aur
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deUn exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
pentru textul : Exercițiu deadica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
pentru textul : Höre Israel devă mulțumesc stimați colegi Daniela și Sebi pentru trecere,un an nou fericit și vouă
pentru textul : Ca o cădere în sine deA fost frumos. Felicitări tuturor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deMariana, mulţumiri pentru!
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deAdrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
Cailean eu cred ca este o idee preconceputa. Vrei sa spui ca orice rima substantivala este banala ?
pentru textul : Fi-va mie desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie dece să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai devreau sa pun poza si nu pot. am citit regulamentul. nu pot.
pentru textul : cenusa de fachir deO copie a acestui text se afla la "inacceptabile". Acolo exista şi un comentariu explicativ:
""poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
o zdreanţă
pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Gândindu-mă că nu aţi văzut acel com. am să las acest text în prima pagină o ora-două, timp în care sper ca d-voastră să fi citit această intervenţie.
pentru textul : în care discul se zgârie dePagini