singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
restul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
dacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
eu așa le-aș numi. sigur, ideal ar fi să trăiești în pace cu ele. pe mine mă obsedează chestii de genul: ieri, la ora aceasta eram la sute de km de locul în care mă aflu acum.
timul e completat de spațiu. iar asta se desprinde și din textul de mai sus, un spațiu ca un pretext al ieșirii din timp preț de o răsuflare. un oarecare element de stranietate vine să completeze un tablou pe care, pentru o clipă, mi s-a părut că l-am mai văzut. la mine în amintire.
p.s. felicitări și pentru comm. l-am luat ca pe o parte din text.
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
nu am învăţat încă ce este poezie şi ce nu este poezie. mă îndoiesc că ştie cu adevărat cineva asta la cum evoluează totul în ziua de azi. poate că e prea descriptiv, dar mă îndoiesc că descrierile astea nu transmit nicio emoţie şi nu provoacă nicio reacţie. mie mi se pare că mai degrabă e un text direct şi clar, care prezintă realitatea aşa cum e ea de fapt. de ce să ne ascundem după tot felul de metafore încâlcite? :)
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
alma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
mi-a placut sinceritatea. intr-adevar, poezia asta e o joaca. asa pentru mine, sa vedem daca mai stius a-mi amintesc inocenta. din comentariul tau inteleg ca a fost un act ratat. si da, nu mare lucru de spus... sau n-am stiut bine cum.
ca de la un elev care a invatat doar cand a avut profesori duri, interventia ta e binevenita.
in forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
batranutragator, considera ca ai primit un advertisment pentru interventia ta. am sa verific daca ai mai primit asa ceva. daca nu la prima abatere asemanatoare vei avea contul suspendat temporar. iti recomand sa citesti CU ATENTIE si sa RESPECTI regulamentul care ti se aplica si tie aici.
Paul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
da, cred ca m-ar interesa sa incurajez mai mult pe Hermeneia literatura si cultura acestor "hidden minorities of Romania". Oricare ar fi ele. Astept lipoveni, haholi, tatari, aromani, ceangai, bulgari banateni, evrei maramureseni, cehi, ruteni, nemți de rădăuți și alții care or mai fi. Am senzatia ca se ascund chestii interesante in literatura inca nescrisa a acestor oameni care au fost marginalizati atitea sute de ani.
Textul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
Ar fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
Din punct de vedere jurnalistic, un text excelent. Bazat pe reala cunoaştere a faptelor, pe o radicalitate care face onoare a opiniilor, ca şi pe capacitatea de a sesiza, maliţios, comportamentele aberante. Fără a mai vorbi de comportamentul guvernanţilor, despre care a început să ne cuprindă şi sila să mai zicem ceva.
Dincolo de text, rămâne, însă, drama oamenilor.
În iulie 1975, oraşul Găeşti, în care locuiesc, a fost inundat. Două pârâiaşe anemice înnebuniseră. Îmi aduc bine aminte, pentru că ziua în care au venit apele a fost prima în care aveam voie să conduc maşina pe care mi-o cumpărasem cu câtva timp în urmă. Alergam dintr-o parte în alta a oraşului şi am ales un loc bun, mai înalt (erau maşini puţine pe vremea aia), în faţa Întreprinderii de Frigidere, lăsând-o acolo. În oraş, cartierele de case au fost inundate, în unele zone apa a avut şi doi metri. Am găzduit, în apartamentul meu, o familie de prieteni a căror casă fusese inundată. În zonă se construieşte solid, n-au fost dărâmate clădiri. Dar autorităţile au luat măsuri şi au realizat, în anii care au urmat, o amenajare hodrotehnică în amonte de Găeşti, datorită căreia, iată, timp de 35 de ani, oraşul (care mai fusese afectat şi altădată, în special în 1940, când au fost inundaţii catastrofale, de care-şi amintesc toţi bătrânii din zona cuprinsă între Potop -râul care trece pe la marginea Găeştiului -, Argeş şi Neajlov, pentru că atunci aceste râuri s-au unit). Asemenea inundaţii nu mai sunt posibile acum, datorită existenţei barajului de la Vidraru, care reglează apele Argeşului.
Revin şi subliniez o problemă sugerată şi în articol. Comuniştii, cum erau ei - şi ştim cum erau -, au făcut ceva ca un oraş să nu mai fie inundat. Şi nici n-a mai fost. Guvernanţii de azi se plimbă în bena excavatoarelor, pozează fotografilor şi fac frumos în faţa camerelor de luat vederi, iar după ce trec inundaţiile se ocupă de ale lor. Asta se întâmplă din pricină că alde Boc şi alde Băsescu sunt tot nişte nenorociţi de comunişti, doar că dintre cei din linia a treia sau a patra, adică nişte mediocri care s-au pomenit cu România pe mână. Şi, în lipsa altuia, primul lor gând a fost cum s-o fure.
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
Da, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in dreapta paginii sus scrie undeva HCODE. fa click acolo si urmeaza recomandarile. de asemeni poti citi si http://www.hermeneia.com/info/231
pentru textul : My Baby Ballade desingurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? derestul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deîmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
dacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
pentru textul : încă o zi perfectă deinca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Er.: surprins
pentru textul : Haiku deCeva ce citești pe nerăsuflate. Imagini deosebite, cursive, un tot care te obligă la o continuare!
pentru textul : Șapte poduri peste memorie denu te crampona de forme, luciane, ma refer la fond. cu plă. delicatetea e delicioasa doar celor... nedelicati.
pentru textul : Despre Cezara denu vad unde este ofensatoare intrebarea si nici nu stiam ca se posteaza ghicitori pe Hermeneia. dar uite ca mai aflu si eu cite ceva.
pentru textul : nonșalanța iubirii deeu așa le-aș numi. sigur, ideal ar fi să trăiești în pace cu ele. pe mine mă obsedează chestii de genul: ieri, la ora aceasta eram la sute de km de locul în care mă aflu acum.
pentru textul : Ceasul detimul e completat de spațiu. iar asta se desprinde și din textul de mai sus, un spațiu ca un pretext al ieșirii din timp preț de o răsuflare. un oarecare element de stranietate vine să completeze un tablou pe care, pentru o clipă, mi s-a părut că l-am mai văzut. la mine în amintire.
p.s. felicitări și pentru comm. l-am luat ca pe o parte din text.
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil denu am învăţat încă ce este poezie şi ce nu este poezie. mă îndoiesc că ştie cu adevărat cineva asta la cum evoluează totul în ziua de azi. poate că e prea descriptiv, dar mă îndoiesc că descrierile astea nu transmit nicio emoţie şi nu provoacă nicio reacţie. mie mi se pare că mai degrabă e un text direct şi clar, care prezintă realitatea aşa cum e ea de fapt. de ce să ne ascundem după tot felul de metafore încâlcite? :)
pentru textul : radiografie cu monştri deFoarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
pentru textul : Haiku dealma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deionut,
mi-a placut sinceritatea. intr-adevar, poezia asta e o joaca. asa pentru mine, sa vedem daca mai stius a-mi amintesc inocenta. din comentariul tau inteleg ca a fost un act ratat. si da, nu mare lucru de spus... sau n-am stiut bine cum.
ca de la un elev care a invatat doar cand a avut profesori duri, interventia ta e binevenita.
pentru textul : Hi! dein forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
totul pustiu -
pentru textul : toamnă 3 demelancolia
ne descoperă moartea.
batranutragator, considera ca ai primit un advertisment pentru interventia ta. am sa verific daca ai mai primit asa ceva. daca nu la prima abatere asemanatoare vei avea contul suspendat temporar. iti recomand sa citesti CU ATENTIE si sa RESPECTI regulamentul care ti se aplica si tie aici.
pentru textul : capetown dePaul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deda, cred ca m-ar interesa sa incurajez mai mult pe Hermeneia literatura si cultura acestor "hidden minorities of Romania". Oricare ar fi ele. Astept lipoveni, haholi, tatari, aromani, ceangai, bulgari banateni, evrei maramureseni, cehi, ruteni, nemți de rădăuți și alții care or mai fi. Am senzatia ca se ascund chestii interesante in literatura inca nescrisa a acestor oameni care au fost marginalizati atitea sute de ani.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deTextul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
pentru textul : Sania degelos pe cine? si nu uita care este rostul comentariilor ovyus. nu de alta dar esti deja peste bordura.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat delumea se schimbă singură. noi doar constatăm şi ne pufneste plînsul. ca la ştirile proş-ti-vi. demenţial de eco...să moară morcovii don' Gorun!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deAr fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
pentru textul : psalm dedragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
Din punct de vedere jurnalistic, un text excelent. Bazat pe reala cunoaştere a faptelor, pe o radicalitate care face onoare a opiniilor, ca şi pe capacitatea de a sesiza, maliţios, comportamentele aberante. Fără a mai vorbi de comportamentul guvernanţilor, despre care a început să ne cuprindă şi sila să mai zicem ceva.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDincolo de text, rămâne, însă, drama oamenilor.
În iulie 1975, oraşul Găeşti, în care locuiesc, a fost inundat. Două pârâiaşe anemice înnebuniseră. Îmi aduc bine aminte, pentru că ziua în care au venit apele a fost prima în care aveam voie să conduc maşina pe care mi-o cumpărasem cu câtva timp în urmă. Alergam dintr-o parte în alta a oraşului şi am ales un loc bun, mai înalt (erau maşini puţine pe vremea aia), în faţa Întreprinderii de Frigidere, lăsând-o acolo. În oraş, cartierele de case au fost inundate, în unele zone apa a avut şi doi metri. Am găzduit, în apartamentul meu, o familie de prieteni a căror casă fusese inundată. În zonă se construieşte solid, n-au fost dărâmate clădiri. Dar autorităţile au luat măsuri şi au realizat, în anii care au urmat, o amenajare hodrotehnică în amonte de Găeşti, datorită căreia, iată, timp de 35 de ani, oraşul (care mai fusese afectat şi altădată, în special în 1940, când au fost inundaţii catastrofale, de care-şi amintesc toţi bătrânii din zona cuprinsă între Potop -râul care trece pe la marginea Găeştiului -, Argeş şi Neajlov, pentru că atunci aceste râuri s-au unit). Asemenea inundaţii nu mai sunt posibile acum, datorită existenţei barajului de la Vidraru, care reglează apele Argeşului.
Revin şi subliniez o problemă sugerată şi în articol. Comuniştii, cum erau ei - şi ştim cum erau -, au făcut ceva ca un oraş să nu mai fie inundat. Şi nici n-a mai fost. Guvernanţii de azi se plimbă în bena excavatoarelor, pozează fotografilor şi fac frumos în faţa camerelor de luat vederi, iar după ce trec inundaţiile se ocupă de ale lor. Asta se întâmplă din pricină că alde Boc şi alde Băsescu sunt tot nişte nenorociţi de comunişti, doar că dintre cei din linia a treia sau a patra, adică nişte mediocri care s-au pomenit cu România pe mână. Şi, în lipsa altuia, primul lor gând a fost cum s-o fure.
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
pentru textul : Meditație deAm corectat.
pentru textul : Ceasul deovYus, acida ironie pe care pretinzi ca o ai s-ar putea sa te murdareasca pe la gura no hard feelings
pentru textul : Virtualia deDa, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
cu respect, Mirela :)
pentru textul : Soarele e rotund dePagini