legănarea vieții din tine încetinește pe zid
o pată de întuneric
de la dreapta la stânga crește
apoi se retrage
cu puterea durerii nemărturisite

plângi în pumni
faci liniștea melodioasă
vin cu toată puterea să umbresc
căderea unor lacrimi în praful ierusalimului
și ce e în tine urlă a flacără de incendiu
stinsă cu greu dar fără
patimă

seara
mă desprind din uvertură
te iau de mână
am mâna rece de sfârșit
nu te voi lăsa să crezi în strigoi
îți ating obrazul și plec din
arșița trupului tău

privește
apare astrul galben
de noapte
dar cine să îl poată sorbi
cum sorbi dintr-o limonadă?

rămân
între fâșii de drum și gânduri
cu eleganța cerbului pe un asfalt
de munte