Și totuși dacă priviți PoMo așa, sau cel puțin încercați să îl portretizați așa ( ca un fel de para-modernism, ca sa folosesc terminologia sugerată undeva mai sus) de ce trebuie să fie acesta un „defect” sau un fel de „disperată încercare de supraviețuire a modernismului”? La urma urmei nu cred că PoMo s-a opus vreodată empiricismului ci mai degrabă pozitivismului, aroganței omului iluminist care a crezut că totul se poate reduce la o formulă „obiectivă”. Impresia mea a fost întotdeauna că PoMo nu a spus că nu există realitate ci doar că fiecare în ultimă instanță are realitatea lui. Iar aici mi se pare periculos de asemănător cu gnosticismul. În același timp am impresia, și nu vreau să mă lungesc, că există un anumit gen de PoMo „inerent istoric”(sau obiectiv) după cum există și unul „artificial prefabricat”(subiectiv) deși amîndouă își „justifică” existența prin aparenta negare a aceluiaș modernism pozitivist.
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
Te regăsesc cu bucurie și prin cele străinătățuri. Îngerul a cărui aripi le desfășori pare să aibă în întregime aripile albastre, un semn al diafanului și chiar al însingurării meditative. Căderea lui e una blândă, prin toate elementele pe care le desfășori în surprinderea acestei planări, de la flori de lotus și stropi de rouă la luceferi și apele ploilor. Un zbor prin spații oarecum luxuriante, cu o finalitate care îl individualizează. Ești un înger.
retragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
stiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
nu știu ce să spun. în primul rînd nu înțeleg ce legătură este între titlu și text. și mărturisesc că m-am străduit. apoi textul. nu este scris neglijent, ba chiar binișor. dar în afară de ideea inabilității subiectului în ce privește vulnerabilizarea sentimentală nu prea am înțeles nimic. cu siguranță se vrea descrierea unei stări de extremă, de alunecare. dar fără un context mai larg în care să se înscrie și să aibă un rost/rol toată această poeveste pentru mine nu trece de nivelul unui exercițiu de scriere. și atît.
flacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
Ah, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
"Who don't understand how to feel / In the deathcar, we're alive" nu de mult a fost un concert wedding & funerals orchestra pe la noi prin Mongolia :) mi-a rămas pe retină imaginea unui Goran Bregovic pescăruș cu aripile întinse pe tot panoul de celuloid amplasat într-un loc unde mai răsuna ecoul unor împușcături boom! boom! boom!, un loc unde am căutat pe cineva drag printre morți nu chiar așa de demult :-( e prea serios poemul acesta, prea adînc și prea trist, prefer filme mai "ușor de digerat"
multumesc frumos, Paul!
cuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
Emile, esti fantastic de amuzant pentru ca te iei atat de in serios desi ai impresia ca nu o faci. ;) e foarte tare. am si eu o intrebare legata de textele tale in general: sunt ok ca masura, ritm, tehnic, dar, de fapt, ce vrei tu sa spui, care e scopul lor? petre
"punte fragila" - final bobadilic "clasic" - de data asta reusit. Spre deosebire de altele (multicele) ratate. Dar tot bobadilice sunt. Nu i se poate contesta "brendul". Indiferent de calitatea marfii. Totul e sa nu devina rutina. Spre care tinde. Daca-ti spun sa mai schimbi apa in care-ti imbaiezi textele, cu toate ca incerci s-o "sfiniezi" ca sa ramana curata, stiu ca n-o sa te superi. Intre noi harjoana afinitatilor elective, simt ca (inca) functioneaza.
chiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
Se pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
Dragă Virgil, știu că metafora "orgolii albastre" poate fi acceptată, dar părerea mea e că ea este singura sintagmă ce știrbește puțin estetica și frumusețea acestui "schelet" celebru. Fără ea, poate ar fi "moaștele giocondei:)". Spun asta pentru că optzeciștii erau intoxicați de culoarea albastră. Poate găsești un sinonim semantic al "nobleței hiperpersonale". Eu așa cred. cu sympatheia, yester
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Și totuși dacă priviți PoMo așa, sau cel puțin încercați să îl portretizați așa ( ca un fel de para-modernism, ca sa folosesc terminologia sugerată undeva mai sus) de ce trebuie să fie acesta un „defect” sau un fel de „disperată încercare de supraviețuire a modernismului”? La urma urmei nu cred că PoMo s-a opus vreodată empiricismului ci mai degrabă pozitivismului, aroganței omului iluminist care a crezut că totul se poate reduce la o formulă „obiectivă”. Impresia mea a fost întotdeauna că PoMo nu a spus că nu există realitate ci doar că fiecare în ultimă instanță are realitatea lui. Iar aici mi se pare periculos de asemănător cu gnosticismul. În același timp am impresia, și nu vreau să mă lungesc, că există un anumit gen de PoMo „inerent istoric”(sau obiectiv) după cum există și unul „artificial prefabricat”(subiectiv) deși amîndouă își „justifică” existența prin aparenta negare a aceluiaș modernism pozitivist.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dee perfectiune. poezia asta poate ca nu o atinge, dar dupa parerea mea este foarte buna.
pentru textul : cerc dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie deAlina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur deTe regăsesc cu bucurie și prin cele străinătățuri. Îngerul a cărui aripi le desfășori pare să aibă în întregime aripile albastre, un semn al diafanului și chiar al însingurării meditative. Căderea lui e una blândă, prin toate elementele pe care le desfășori în surprinderea acestei planări, de la flori de lotus și stropi de rouă la luceferi și apele ploilor. Un zbor prin spații oarecum luxuriante, cu o finalitate care îl individualizează. Ești un înger.
pentru textul : Înger singur dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deretragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
pentru textul : ghemuire deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu destiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deAlma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
pentru textul : story of a city denu știu ce să spun. în primul rînd nu înțeleg ce legătură este între titlu și text. și mărturisesc că m-am străduit. apoi textul. nu este scris neglijent, ba chiar binișor. dar în afară de ideea inabilității subiectului în ce privește vulnerabilizarea sentimentală nu prea am înțeles nimic. cu siguranță se vrea descrierea unei stări de extremă, de alunecare. dar fără un context mai larg în care să se înscrie și să aibă un rost/rol toată această poeveste pentru mine nu trece de nivelul unui exercițiu de scriere. și atît.
pentru textul : Dor de irişi deflacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deAh, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
pentru textul : Multiplu de unu deai typo la: "afost conceput " interjectia "Ei ași, " "cel mai perfect" este incorect; perfect este un adjectiv fără grad de comparație.
pentru textul : Quasimodo deA.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
pentru textul : Biletul de doi lei de"Who don't understand how to feel / In the deathcar, we're alive" nu de mult a fost un concert wedding & funerals orchestra pe la noi prin Mongolia :) mi-a rămas pe retină imaginea unui Goran Bregovic pescăruș cu aripile întinse pe tot panoul de celuloid amplasat într-un loc unde mai răsuna ecoul unor împușcături boom! boom! boom!, un loc unde am căutat pe cineva drag printre morți nu chiar așa de demult :-( e prea serios poemul acesta, prea adînc și prea trist, prefer filme mai "ușor de digerat"
pentru textul : this is a film demultumesc frumos, Paul!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia decuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
Emile, esti fantastic de amuzant pentru ca te iei atat de in serios desi ai impresia ca nu o faci. ;) e foarte tare. am si eu o intrebare legata de textele tale in general: sunt ok ca masura, ritm, tehnic, dar, de fapt, ce vrei tu sa spui, care e scopul lor? petre
pentru textul : A cappella deBine condus textul, bine ţinut echilibrul între trăire şi cuvinte, între imagine şi discurs.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deEu cred că ziceți bine. M-ați provocat... bine, o să mă apuc de scris. În sfârșit.
pentru textul : Colecționarul de ape de"punte fragila" - final bobadilic "clasic" - de data asta reusit. Spre deosebire de altele (multicele) ratate. Dar tot bobadilice sunt. Nu i se poate contesta "brendul". Indiferent de calitatea marfii. Totul e sa nu devina rutina. Spre care tinde. Daca-ti spun sa mai schimbi apa in care-ti imbaiezi textele, cu toate ca incerci s-o "sfiniezi" ca sa ramana curata, stiu ca n-o sa te superi. Intre noi harjoana afinitatilor elective, simt ca (inca) functioneaza.
pentru textul : Legea 61 dechiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
pentru textul : infatuation de„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Frumos text, dar aceeași problemă.
pentru textul : restitutio in integrum deiată că mă justific şi chiar dacă autorul textului tace aşa frumos, îmi merge la suflet proza turbureană.
pentru textul : oameni şi jucării deMă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
pentru textul : Ziua tăierii deSe pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
pentru textul : Haiku deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deEmil, iti multumesc ca imi intaresti convingerile. Simt asa, un fel de rezonanta intre noi cand citesc ce-mi spui. Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deDragă Virgil, știu că metafora "orgolii albastre" poate fi acceptată, dar părerea mea e că ea este singura sintagmă ce știrbește puțin estetica și frumusețea acestui "schelet" celebru. Fără ea, poate ar fi "moaștele giocondei:)". Spun asta pentru că optzeciștii erau intoxicați de culoarea albastră. Poate găsești un sinonim semantic al "nobleței hiperpersonale". Eu așa cred. cu sympatheia, yester
pentru textul : despre scheletul giocondei dePagini