da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
Se vede că nu m-ai înţeles. Nu am nimic cu tine, din contră te stimez şi îţi apreciez munca pe care o faci în favoarea tuturor. Altcineva m-a jignit într-o manieră ruşinoasă şi acest lucru nu pot să-l iert. Nu o să dau numele din respectul pe care vi l-am purtat şi-l voi purta mereu tuturor, inclusiv...
Reacţia mea a fost drept urmare a deciziei pe care ma luat-o, o explicaţie a retragerii mele.
O frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
...eu afirm: scriitorii sunt liberi a-și semna textele cum vor ei , chiar majusculele fiind neglijate de către unii. Eu cunosc această lume ca fiind departe de șabloane[oare nu a devenit un șablon chestiunea cu prenumele înaintea numelui? (la urma urmei, ce-mi pasă mie, scriitor de valoare, cum semnează semenul meu?!!)]... asta ca un exordiu al comentariului meu pe text. pentru: apoi despletindu-te tu și cu mine,/ în aceeași blândă stupoare...sunt ovalul din cosmosul tău,/ aceeași sonoră pornire/ ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt... Îmi desfac imaginea-n palmă, cât și pentru ideea prefigurată dintru începutul poeziei... continuată mai apoi subtil... Sunt aici așezând geometriile in emisfere: sus culorile, jos sunetele,... cuvintele mele de bine și de lumină. Și cum spui tu: "sus culorile":), acestea au fost sunetele.
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
poemul e interesant asa, alcatuit din puzzle-ul unui dictionar explicativ sau aleatoriu, ar putea functona fiecare pasaj independent ca o serie de variatiuni pe aceeasi tema. Subliniez (si eu) ca fiind deosebite versurile: "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine" si cit de adevarat este: "ține minte nu te vindeci ne vindecăm": mai ales de noi insine. P.S. Johnny Hallyday nu Jony Halliday. De acord, o cafea cu Johnny Hollyday dar sa si cinte "Que je t'aime" (http://www.musicme.com/artist.php?cdfocus=0731451247323&aff=199999&gclid...)
1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
Deşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
Cu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
Virgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
ce ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
Ei, da! Acest poem incepe cu doua strofe in forta, urmate de una ironica (de fapt intreaga poema are o nota ironica f bine implementata), si se termina cu o imagine deosebit de frumoasa a diminetii. Sunt patru tablouri foarte bine integrate intr-un poem valoros. Evidentiez.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
mulțumesc, am corectatat verbul.
la pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
pai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
pentru textul : Delir deSe vede că nu m-ai înţeles. Nu am nimic cu tine, din contră te stimez şi îţi apreciez munca pe care o faci în favoarea tuturor. Altcineva m-a jignit într-o manieră ruşinoasă şi acest lucru nu pot să-l iert. Nu o să dau numele din respectul pe care vi l-am purtat şi-l voi purta mereu tuturor, inclusiv...
Reacţia mea a fost drept urmare a deciziei pe care ma luat-o, o explicaţie a retragerii mele.
Mulţumiri tuturor! Salutări de bine!
pentru textul : Il rispetto deO frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
pentru textul : Există în decembrie o seară demulțumesc vasile, pentru lectură și aprecieri. te mai aștept. katya
pentru textul : lumina din samovar deMi-a plăcut ultima unitate. Destul de mult. De asta, eu aş tăia întăritorul "căci asta eram animale".
"știi răsuflarea era exact ca o nocturnă
nu știam de unde vine lumina
și ne înțepam degetele ne făceam animale de cruce" - excelent!
Neajunsuri:
"să răzui" - să răzuiesc
"doar compuși chimici metaforic vorbind" - artificiul ăsta nu prea are ce căuta în poezie.
"și ziceam ăsta e sângele meu
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deăsta e sss ………………… da — sângele meu. – – face parte dintr-un curs de
inteligență emoțională" - neîngrijit şi inestetic.
...eu afirm: scriitorii sunt liberi a-și semna textele cum vor ei , chiar majusculele fiind neglijate de către unii. Eu cunosc această lume ca fiind departe de șabloane[oare nu a devenit un șablon chestiunea cu prenumele înaintea numelui? (la urma urmei, ce-mi pasă mie, scriitor de valoare, cum semnează semenul meu?!!)]... asta ca un exordiu al comentariului meu pe text. pentru: apoi despletindu-te tu și cu mine,/ în aceeași blândă stupoare...sunt ovalul din cosmosul tău,/ aceeași sonoră pornire/ ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt... Îmi desfac imaginea-n palmă, cât și pentru ideea prefigurată dintru începutul poeziei... continuată mai apoi subtil... Sunt aici așezând geometriile in emisfere: sus culorile, jos sunetele,... cuvintele mele de bine și de lumină. Și cum spui tu: "sus culorile":), acestea au fost sunetele.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important demulțam fain de lectură și aplecare pe text, petre!
pentru textul : liquor store blues deEla, imi place metamorfoza.:) exercitiul ludic. si spatiile deschise. si piranha.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deda, ce bine ca a scos Cristina la lumina gusterul...:)
pentru textul : prezentul simplu dee unul din textele unde as fi lasat o penita, dar atunci nu aveam; o fac acum.
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
pentru textul : a hundred schools of thought deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo demi-a placut imaginea bobului in care incap drafturi peste drafturi.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez depoemul e interesant asa, alcatuit din puzzle-ul unui dictionar explicativ sau aleatoriu, ar putea functona fiecare pasaj independent ca o serie de variatiuni pe aceeasi tema. Subliniez (si eu) ca fiind deosebite versurile: "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine" si cit de adevarat este: "ține minte nu te vindeci ne vindecăm": mai ales de noi insine. P.S. Johnny Hallyday nu Jony Halliday. De acord, o cafea cu Johnny Hollyday dar sa si cinte "Que je t'aime" (http://www.musicme.com/artist.php?cdfocus=0731451247323&aff=199999&gclid...)
pentru textul : schizoid de profesie de1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deDeşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deCu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
poate e un obicei stravechi...
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deVirgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
(N. Crevedia)
pentru textul : fiecare cu treaba lui desi mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
pentru textul : Jeg deFrancisc, merci. E lucrat textul, la nivel estetic, îmi permit să spun așa. Mulțumesc unui membru al site-ului Hermeneia pentru îndrumarea grafică.
pentru textul : în sepia lumii deo să văd ce mai poate fi curăţat.
pentru textul : copilul demulţumesc pentru oprire.
hei. acum vad asta. nu stiam unde-s inacceptabilele astea. cat despre postarea b... am crezut ca n-am apasat cum trebe pe boton. nu sweat. oricum
pentru textul : mama, guarda le farfale! dece ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMulțumesc, am în vedere. Acel "nu știu de ce" e întotdeauna cel mai greu de definit. Dar și când iese...
pentru textul : Nu mă voi mai întoarce deEi, da! Acest poem incepe cu doua strofe in forta, urmate de una ironica (de fapt intreaga poema are o nota ironica f bine implementata), si se termina cu o imagine deosebit de frumoasa a diminetii. Sunt patru tablouri foarte bine integrate intr-un poem valoros. Evidentiez.
pentru textul : the final countdown deDespre Vladimir Streinu nu ştiam atât de multe, doar că a fost prieten cu Şerban Cioculescu şi că a scris versuri. Mulţumesc pentru informaţii.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly demulțumesc, am corectatat verbul.
pentru textul : despre fructul cunoașterii dela pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
inca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu depai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
pentru textul : nu despre penibil dePagini