”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
Pentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
Ce vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
sunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
dar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
cred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
"e simplu
să vorbești
să faci ceva
lucrurile acelea se vor întâmpla oricum
frumusețea se află peste tot
și la un cactus în deșert
aș bea apa lui
îmbrăcând armura grațioasă a țepilor
aș înflori când gândul tău m-ar zămisli
prin jungla urbană"
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
Țuțea spunea că: „singurii oameni inteligenţi sînt pesimiştii, optimiştii sînt cam plăvani”, bobadil. așa că te las pe tine să tragi concluziile de rigoare.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Scuze că intervin poate aiurea, dar ce înseamnă 'depresant'? Pentru că din cauza acestui cuvânt nu prind mesajul comentariului anterior al autorului acestui text pe care l-am parodiat pentru că am crezut și cred că merită.
Margas
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
Virgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deLa ce bun poeții pe vreme de secetă, nu? Ce-ar fi să răspundem aici într-un rând? Adelina asta ne invită să facem.
pentru textul : Utopie deSilvia, mă bucur că ţi-a plăcut. mai ales finalul. mulţumesc pentru urări.
pentru textul : am nevoie de o inimă nouă deștiu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
Nu există poezie prea scurtă.
pentru textul : verificări deUneori, cea mai bună poezie e punctul.
Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
pentru textul : e-REM dePentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deCe vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus desunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
pentru textul : sic-tir gloria mundi dedar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Corect este Alzheimer, nu Altzeimer, cum ai scris în text.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Ar trebui altă încadrare: lingua - bilingv
pentru textul : Anna Karenina decred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
pentru textul : hermeneia 2.0 deprima parte este un poem in proza. mi s-ar parea interesant sa le combini in doua constructii diferite.
pentru textul : despre poem, pe ţărmul atlantidei deIn afara de:
"e simplu
să vorbești
să faci ceva
lucrurile acelea se vor întâmpla oricum
frumusețea se află peste tot
și la un cactus în deșert
aș bea apa lui
îmbrăcând armura grațioasă a țepilor
aș înflori când gândul tău m-ar zămisli
prin jungla urbană"
restul este (sau aproape este) discursivitate
pentru textul : onirogramă deOriginalul in franceza: l-am postat, multumesc pentru sugestie, Alma
pentru textul : Primero escribo la última palabra del poema de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deAm uitat: să-ţi pregăteşti un fragmenţel să citeşti.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deNeata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
pentru textul : auto - market deda, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deȚuțea spunea că: „singurii oameni inteligenţi sînt pesimiştii, optimiştii sînt cam plăvani”, bobadil. așa că te las pe tine să tragi concluziile de rigoare.
pentru textul : despre poezie deeu zic sa fiti obiectivi in ce priveste analiza textelor propuse. e pacat sa va dati singuri cu ciocanul peste degete.
pentru textul : REM decristina,
merg pe mana ta aici. poate ca intr-adevar, e prea "lumeasca" remarca cu pricina
pentru textul : În loc să dorm, scriu deSky, e frumos să spui că poezia va salva lumea.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Dar cu pași mici, numai cu pași mici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deDacă, referitor la "extraordinar", luăm în seamă doar sensurile pe care le vrem, da, e oximoron. Altfel, nu.
pentru textul : decor deasa e, domnule, noi, astia din consiliu, am comis un abuz. ni-l asumam. barbateste si gospodareste.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deScuze că intervin poate aiurea, dar ce înseamnă 'depresant'? Pentru că din cauza acestui cuvânt nu prind mesajul comentariului anterior al autorului acestui text pe care l-am parodiat pentru că am crezut și cred că merită.
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deMargas
Viorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
pentru textul : aşteptarea după Simion deVirgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deChiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
pentru textul : dombi dePagini