nu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
Dragă Matei, vino și tu cu niște argumente, acolo...altfel, commuri de genul ăsta sfârșesc prin a arunca o lumină gri nu asupra textului comentat, ci asupra comentatorului; și atârnă un semn de întrebare (zdrăngănitor precum tinicheaua de după Dacia proaspeților însurăței), și în ce privește lecturile pe care le-a parcurs respectivul. deci...cum preferi?
Alina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
autobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Virgile, nu o lua asa, ca suna a sovinism, zau... Literatura adevarata a existat in cele mai mizere conditii (inclusiv in Romania) si sper ca va exista in continuare chiar si in amarata de America unde cade toata economia ca un domino. De fapt, daca intorci foaia, intrebarea este de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut? De ce nu il inchizi vere? Ca faci macar economie de curent si devii ecologist, ca tot s-au scumpit toate in State de zici ca nu-i adevarat. Deci ar fi bine sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa recunoastem ceea ce de fapt este motorul pozitiv al prezentei noastre aici, anume creativitatea literara. Insa pentru a stimula aceasta creativitate, eu zic ca trebuie sa fii mai flexibil din pozitia de patron, patron inflexibil fiind si eu de felul meu la firma mea :-) Daca vrei, fa-ma roman nesimtit, fa-ma tigan sau manelar, eu am sa te fac bozgor, american altoit, mancator de hamburgeri... nu ajungem nicaieri. E o aiureala. Cred ca textele postate aici trebuie sa se impuna prin valoare literara si basta. Iar Maria Sa Regulamentul ar trebui sa fie mult mai simplu, fara atacuri la pesoana si fara limbaj care sa instige la violenta de orice fel mai ales inter-rasiala, interconfesionala. Iar de exemplu chestia cu cuvintele vulgare e de-a dreptul hilara, daca cineva scrie "pula" intr-un poem, ii este respins. Hai sa fim seriosi. Ar trebui analizat contextul literar in cae e folosit termenul inante de a fi respins. Mai vorbim, nu? Andu
multumesc. mie imi este foarte greu sa scriu sau sa traduc in limba engleza. ne este limba mea desi o vorbesc zilnic uneori poate mai mult decit limba romana. dar imi este greu. nu o simt in plex, nu o simt in saliva. dar trebuie sa o fac. sint prea multi cei care m-au rugat sa o fac. voi vedea ce va iesi. oricum, va multumesc pentru apreciere si incurajare.
Ioane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
Dar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
emiemi, n-ai avut rabdare sa citesti poemul sau l-ai citit mahmur! stiu exact ceea ce sunt alea euritmii, si pot fi si "euritmii convulsive". euritmiile pot fi de toate felurile, de la emiemi, pana la pale, chiar si mahmure. acolo nu sunt "fulgi de zapada", ci sunt "fulgi de speranta" si nu e "acperind clepsidral" ci e "acoperind clepsidra !". Sau n-am dreptul sa pun semnele de punctuatie cum cred eu de cuviinta ? Parerea ta despre poemul acesta ma doare drept in țoi. Ai ramas plouat, brother, de la ultima ta virtualie. Sa ai un an nou, prosper si lucid !
incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
Şi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
remarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
Ce moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
Reţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
e chiar fain ce e scris aici. mie mi-a plăcut. de fapt, îmi place și acum. nu emoția, ci mirarea omului întreg pe care unii, alții, fără mult efort îl percep pe bucăți. e o poezie simplă și atât.
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
da Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei" - ce judecată tranşantă la persoane a doua nu e?
"ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios" - dacă tu numeşti "băscălie" versul "ca viermii să nu ţină zi de post", se poate să ai o zi teribilă.
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
unde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am uitat să remarc frumuseţea oximoronului ,,lucind mat" :)
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului demi-a plăcut, e un text mai feminin decât m-aş fi aşteptat să citesc pe la tine. Aşadar, un condei surprinzător. Mai citim. :)
pentru textul : happy end dePaul, e reconfortant să fii, măcar la un anume nivel, înţeles. Nu ştiu de ce, dar eu am citit o virgulă în sintagma aia scăpată-n cap :).
Chiar dacă nu textul meu a fost scopul no 1, mă bucură trecerea ta, Adriana.
pentru textul : Cub rubick deuite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!
pentru textul : noapte cu plată denu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deDragă Matei, vino și tu cu niște argumente, acolo...altfel, commuri de genul ăsta sfârșesc prin a arunca o lumină gri nu asupra textului comentat, ci asupra comentatorului; și atârnă un semn de întrebare (zdrăngănitor precum tinicheaua de după Dacia proaspeților însurăței), și în ce privește lecturile pe care le-a parcurs respectivul. deci...cum preferi?
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deAlina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deautobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
ideea de spațiu desfășurată în timp: "pînă la dimineață", încântă.
pentru textul : antiplatonice IV deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deVirgile, nu o lua asa, ca suna a sovinism, zau... Literatura adevarata a existat in cele mai mizere conditii (inclusiv in Romania) si sper ca va exista in continuare chiar si in amarata de America unde cade toata economia ca un domino. De fapt, daca intorci foaia, intrebarea este de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut? De ce nu il inchizi vere? Ca faci macar economie de curent si devii ecologist, ca tot s-au scumpit toate in State de zici ca nu-i adevarat. Deci ar fi bine sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa recunoastem ceea ce de fapt este motorul pozitiv al prezentei noastre aici, anume creativitatea literara. Insa pentru a stimula aceasta creativitate, eu zic ca trebuie sa fii mai flexibil din pozitia de patron, patron inflexibil fiind si eu de felul meu la firma mea :-) Daca vrei, fa-ma roman nesimtit, fa-ma tigan sau manelar, eu am sa te fac bozgor, american altoit, mancator de hamburgeri... nu ajungem nicaieri. E o aiureala. Cred ca textele postate aici trebuie sa se impuna prin valoare literara si basta. Iar Maria Sa Regulamentul ar trebui sa fie mult mai simplu, fara atacuri la pesoana si fara limbaj care sa instige la violenta de orice fel mai ales inter-rasiala, interconfesionala. Iar de exemplu chestia cu cuvintele vulgare e de-a dreptul hilara, daca cineva scrie "pula" intr-un poem, ii este respins. Hai sa fim seriosi. Ar trebui analizat contextul literar in cae e folosit termenul inante de a fi respins. Mai vorbim, nu? Andu
pentru textul : Doină demultumesc. mie imi este foarte greu sa scriu sau sa traduc in limba engleza. ne este limba mea desi o vorbesc zilnic uneori poate mai mult decit limba romana. dar imi este greu. nu o simt in plex, nu o simt in saliva. dar trebuie sa o fac. sint prea multi cei care m-au rugat sa o fac. voi vedea ce va iesi. oricum, va multumesc pentru apreciere si incurajare.
pentru textul : yerba maté I ▒ deIoane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
pentru textul : mister în trenul de noapte deDar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
emiemi, n-ai avut rabdare sa citesti poemul sau l-ai citit mahmur! stiu exact ceea ce sunt alea euritmii, si pot fi si "euritmii convulsive". euritmiile pot fi de toate felurile, de la emiemi, pana la pale, chiar si mahmure. acolo nu sunt "fulgi de zapada", ci sunt "fulgi de speranta" si nu e "acperind clepsidral" ci e "acoperind clepsidra !". Sau n-am dreptul sa pun semnele de punctuatie cum cred eu de cuviinta ? Parerea ta despre poemul acesta ma doare drept in țoi. Ai ramas plouat, brother, de la ultima ta virtualie. Sa ai un an nou, prosper si lucid !
pentru textul : prag între ani deincep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
pentru textul : Eu dediactitice şi apoi mai vedem.
pentru textul : Dezamăgirea deCând am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deŞi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
pentru textul : elephant&castel deAm citit cu atenţie, dar, la revenire, am uitat ce am citit :).
pentru textul : hermeneia 3.0-b deremarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
pentru textul : Dezaurire deCe moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
pentru textul : Frânturi. Răgaz. Clipe deReţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
e chiar fain ce e scris aici. mie mi-a plăcut. de fapt, îmi place și acum. nu emoția, ci mirarea omului întreg pe care unii, alții, fără mult efort îl percep pe bucăți. e o poezie simplă și atât.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deÎmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
pentru textul : Joc deUn prozo-poem sensibil, bucolico-intelectual, cu adânci retro-incursiuni. Fain!
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deda Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
pentru textul : răsărit de"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță decerusem ajutorul pentru editarea profilului, dar intre timp am vazut cum se face..scuzati!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - de"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei" - ce judecată tranşantă la persoane a doua nu e?
"ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios" - dacă tu numeşti "băscălie" versul "ca viermii să nu ţină zi de post", se poate să ai o zi teribilă.
pentru textul : Zzet demulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deunde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
pentru textul : Vera – iubita mea cu buze de aloe deInteresant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare dePagini