e important sa specific ca nu este un text activist nervos, chiar daca asa il simteam si asa doream sa-l abordez, dar tot ce am vrut sa spun in el s-a usurat spre final, a decolat usor, oricat de greu ar fi atarnat initial, si si-a luat zborul, precum coama calului in bataia vantului.
...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
Andu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
am nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
Bonjour Ioana, bienvenue dans la section bilingue :) Je te signale quelques corrections : le titre : sortir de la pierre. Le substantif est déterminé en français. dar cine-l mai ține minte? Ici, "mai" signifie "encore" mais qui s'en souvient encore ? les souvenirs renflés d'eau s'ondoient dans l'abîme : ondoient et échouent sur des contrées éloignées : et s'échouent
Bianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
în același loc ”dintre coșmar și extaz”. poate spre surprinderea ta am nu unul dar doua puncte de referință ce să modific la titlu? sau ți se pare ție prea comun violetul?
în ce privește termenul NOVICE, mărturisesc că aș fi putut să folosesc termenul ÎNCEPĂTOR sau UCENIC, sau un alt termen. In ce priveste termenul STAGIAR am rezerve pentru ca el transmite ideea de temporalitate iar aceasta ar fi o conotatie gresita. Pentru ca Hermeneia nu are o politica de stagiatura (precum alte site-uri, asta in ciuda faptului ca unii observ ca nu pricep asta), deci pe Hermeneia notiunea de temporalitate este irelevanta. (Desi intr-un anumit sens noua categorie de NOU VENIT contrazice aceasta, dar ideea categoriei de NOU VENIT a fost si este aceea de a substitui un efort(si un proces) pe care il faceam noi in Consiliu pentru inscriere. La urma urmei NOU VENIT este doar o „etapa administrativa” inainte de a fi clar in ce categorie un membru nou inscris va fi incadrat). Asa cum spune regulamentul, „1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă.”. Cu alte cuvinte categoria de NOVICE nu porneste de la om (pe care de altfel eu nici nu il cunosc) ci este legata de textele pe care le publica si calitatea comentariilor pe care le face. Poate sa ramina NOVICE sau COLABORATOR un an de zile, sau doi, sa poate sa fie de la bun inceput AUTOR. Scopul nostru pe Hermeneia ESTE sa avem AUTORI si eventual COLABORATORI. Nu dorim ce cineva sa fie sau sa ramina NOVICE. Dar nici nu il putem obliga sa isi imbunatateasca calitatea scriiturii. El sau ea sint singurii care pot face ceva pentru aceasta. In acelasi timp mi se pare oarecum incorec sa astepti numai de la altii sa te ajute sa iti imbunatatesti calitatea textelor pe care le publici. Editorii si ceilalti autori care critica ceea ce scrii aici o fac benevol si isi rup din timpul lor ca sa citeasca ce scrii si sa iti ofere o opinie, buna sau rea. Cel mai ciudat mi se pare sa vad NOVICI care nu numai ca recidiveaza in a scrie prost dar sint si ostili comentariilor care nu le aduleaza „opera”. Stiu ca exista si comentarii rautacioase. Eu am primit sute. Am primit sute chiar si cind am inceput sa postez texte pe un alt site acum aproape sase ani. Recunosc ca nu toate iti pica bine la stomac dar cred ca exista o arta a conflictului in dialog si o stiinta a discernamintului intre rautatile care iti fac in ultima instanta bine si cele pe care trebuie sa le ignori. Eu am invatat multe si din multele conflicte pe care le-am avut. Cel putin am invatat arta conflictului si polemicii publice. Si pentru asta trebuie sa multumesc multor indivizi care au scris lucruri putin magulitoare la adresa mea sau a scriiturii mele. Indiferent de „categoria” la care esti esential este ca miine sa scrii mai bine ca ieri. Si cu siguranta vei deveni AUTOR pe Hermeneia. Daca cineva vrea sa folosim termenul de ÎNCEPĂTOR sau UCENIC pe Hermeneia eu sint deschis dar ma indoiesc ca vor fi amatori. Termenul NOVICE mi s-a parut intotdeauna ca pastreaza esenta ideii dar ramine in acelasi timp... elegant. Mai sint doua lucruri la care nu ti-am raspuns. Nu cred ca e bine ca cineva sa stea NOU VENIT mai mult de doua saptamini sau maxim o luna. 1.Pentru ca NOU VENIT nu e un stagiu ci doar o „ecluza administrativa”. 2.Stergerea contului si a textelor publicate va fi posibila. De vreme ce un text poate fi retras din publicare oricind.
Calin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
Sancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
de acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
am senzatia ca nu ai rabdare
Părere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
imi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
In opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
anca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
interesanta raportare la divinitate, nu e prima oara cand o surprind, in textele tale. as numi-o, daca-mi ingadui...sarcasm duios. ori luciditatea clipei in care simti nodul strangandu-se in jurul gatului...
daca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
poezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e important sa specific ca nu este un text activist nervos, chiar daca asa il simteam si asa doream sa-l abordez, dar tot ce am vrut sa spun in el s-a usurat spre final, a decolat usor, oricat de greu ar fi atarnat initial, si si-a luat zborul, precum coama calului in bataia vantului.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deAșa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deAndu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
pentru textul : underground decâteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 de... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
pentru textul : Conjurația tăcerii deam nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
pentru textul : emanație deîntre „cățeii orbi” și bobul de muștar, între ideea plină și nimicul dintr-un pumn strâns. Mulțam și 2013 plin de litere cuminți!
pentru textul : sunt orb deBonjour Ioana, bienvenue dans la section bilingue :) Je te signale quelques corrections : le titre : sortir de la pierre. Le substantif est déterminé en français. dar cine-l mai ține minte? Ici, "mai" signifie "encore" mais qui s'en souvient encore ? les souvenirs renflés d'eau s'ondoient dans l'abîme : ondoient et échouent sur des contrées éloignées : et s'échouent
pentru textul : Contre-jour deBianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : Gând de vecernie deoh, da, aceste nefericite ligamente...:) mereu imi scapa. multumesc pentru atentionare, o sa modific.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deEu stiam de Lygia, adica asa e scris numele ei in "Calea Searpelui". Intr-adevar am vazut scris numele ei si cu g dublu.. Nu stiu...
pentru textul : centrul lumei deCristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze deîn același loc ”dintre coșmar și extaz”. poate spre surprinderea ta am nu unul dar doua puncte de referință ce să modific la titlu? sau ți se pare ție prea comun violetul?
pentru textul : dimineți violet deVirgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
în ce privește termenul NOVICE, mărturisesc că aș fi putut să folosesc termenul ÎNCEPĂTOR sau UCENIC, sau un alt termen. In ce priveste termenul STAGIAR am rezerve pentru ca el transmite ideea de temporalitate iar aceasta ar fi o conotatie gresita. Pentru ca Hermeneia nu are o politica de stagiatura (precum alte site-uri, asta in ciuda faptului ca unii observ ca nu pricep asta), deci pe Hermeneia notiunea de temporalitate este irelevanta. (Desi intr-un anumit sens noua categorie de NOU VENIT contrazice aceasta, dar ideea categoriei de NOU VENIT a fost si este aceea de a substitui un efort(si un proces) pe care il faceam noi in Consiliu pentru inscriere. La urma urmei NOU VENIT este doar o „etapa administrativa” inainte de a fi clar in ce categorie un membru nou inscris va fi incadrat). Asa cum spune regulamentul, „1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă.”. Cu alte cuvinte categoria de NOVICE nu porneste de la om (pe care de altfel eu nici nu il cunosc) ci este legata de textele pe care le publica si calitatea comentariilor pe care le face. Poate sa ramina NOVICE sau COLABORATOR un an de zile, sau doi, sa poate sa fie de la bun inceput AUTOR. Scopul nostru pe Hermeneia ESTE sa avem AUTORI si eventual COLABORATORI. Nu dorim ce cineva sa fie sau sa ramina NOVICE. Dar nici nu il putem obliga sa isi imbunatateasca calitatea scriiturii. El sau ea sint singurii care pot face ceva pentru aceasta. In acelasi timp mi se pare oarecum incorec sa astepti numai de la altii sa te ajute sa iti imbunatatesti calitatea textelor pe care le publici. Editorii si ceilalti autori care critica ceea ce scrii aici o fac benevol si isi rup din timpul lor ca sa citeasca ce scrii si sa iti ofere o opinie, buna sau rea. Cel mai ciudat mi se pare sa vad NOVICI care nu numai ca recidiveaza in a scrie prost dar sint si ostili comentariilor care nu le aduleaza „opera”. Stiu ca exista si comentarii rautacioase. Eu am primit sute. Am primit sute chiar si cind am inceput sa postez texte pe un alt site acum aproape sase ani. Recunosc ca nu toate iti pica bine la stomac dar cred ca exista o arta a conflictului in dialog si o stiinta a discernamintului intre rautatile care iti fac in ultima instanta bine si cele pe care trebuie sa le ignori. Eu am invatat multe si din multele conflicte pe care le-am avut. Cel putin am invatat arta conflictului si polemicii publice. Si pentru asta trebuie sa multumesc multor indivizi care au scris lucruri putin magulitoare la adresa mea sau a scriiturii mele. Indiferent de „categoria” la care esti esential este ca miine sa scrii mai bine ca ieri. Si cu siguranta vei deveni AUTOR pe Hermeneia. Daca cineva vrea sa folosim termenul de ÎNCEPĂTOR sau UCENIC pe Hermeneia eu sint deschis dar ma indoiesc ca vor fi amatori. Termenul NOVICE mi s-a parut intotdeauna ca pastreaza esenta ideii dar ramine in acelasi timp... elegant. Mai sint doua lucruri la care nu ti-am raspuns. Nu cred ca e bine ca cineva sa stea NOU VENIT mai mult de doua saptamini sau maxim o luna. 1.Pentru ca NOU VENIT nu e un stagiu ci doar o „ecluza administrativa”. 2.Stergerea contului si a textelor publicate va fi posibila. De vreme ce un text poate fi retras din publicare oricind.
pentru textul : hermeneia 2.0 deCalin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
pentru textul : scrâşnet deSancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
pentru textul : Noapte bună, copii deam spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dede acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
pentru textul : novocaină printre rânduri deam senzatia ca nu ai rabdare
Părere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
pentru textul : Felinar deAtmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
pentru textul : fiara de lut deimi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
pentru textul : companie deIn opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
pentru textul : crazy party deada ce vrei sa spui prin neseriozitate? apropo, te-am citit si imi place cum scrii. daca scap de lene poate las si niste comuri.
pentru textul : ultraviolete deanca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
pentru textul : confesiune deinteresanta raportare la divinitate, nu e prima oara cand o surprind, in textele tale. as numi-o, daca-mi ingadui...sarcasm duios. ori luciditatea clipei in care simti nodul strangandu-se in jurul gatului...
pentru textul : Scrum XXIV decum aş vedea eu aceste versuri, dacă îmi permiţi:
Totul - pustiul
Melancolia asta
Ce descoperă moartea
Succes!
E bine că începi cu puţin. În timp va creşte. O spun din experienţă.:)
Silvia
pentru textul : toamnă 3 dedaca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
pentru textul : despre zile numai de bine depoezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
Pagini