ma incurca putin localizarea auctoriala din strofa 2 (visul?) dar imi place poemul, per total, experienta oniricului constientizat si dedublarea. ti-a iesit (as renunta la "noaptea o leg de piciorul patului să nu fugă" care e inutil si devine naiv, in context). congrat.
O excelentă exprimare a unei dureri, a unor dureri. Titlul potenţează mesajul, îl aduce în faţa celui responsabil de toate. Nu vreau să spun mai mult decât a spus autoarea. Tuşele trasate sunt clare, tremurate pe alocuri, foarte expresive. Îndeamnă la empatie. Ultimul fragment încheie admirabil, dacă pot să spun aşa în contextul suferinţei. Eu vreau să îţi încurajez acest stil. Ai putere de introspecţie, eşti selectivă şi ai resurse literare de exprimare. Te felicit!
nu stiu daca este vorba de manierism. mai degraba de simplificarea discursului si spalarea lui de figurile de stil. am mizat pe acuratetea constructiei. mi-ar fi placut sa observi subtitlurile de la fiecare text. ele definesc tipul de target, in principiu. multumesc pentru lectura si opinii, emilian.
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
Aranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
am prins pe fuga citeva minute; foarte faina ideea, n-am mai auzit de ceva de genu pe alte situri (totusi virtualia era predestinata prin nume pentru asta,nu?)
Dorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
te parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
salut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
Cred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
Elena, cred ca, in poezie, un inceput dup sablonul "eu vreau...pentru ca" nu este cel mai fericit. daca-mi dai voie, am o varianta: traiesc in dragostea ta cum delfinii in mare valurile ma urca in candela cerului acolo incep sa exist tipat sarat apoi, as evita astfel de alaturari: "Apele abis ale ale tăcerilor tale". ori: "și ca să să -i fie"
remarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
"apoi vine pariul.
vă spun, sunt aruncat în corp
cu toți leii pe care i-am crescut la sân" - chiar dacă are iz sorescian, mi-a plăcut partea asta. Şi finalul, desigur.
Un text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
pentru premiul de popularitate obţinut cu acest text, Nuţa, i-am acordat şi eu votul meu! el se apropie foarte mult de lector prin tema aleasă. mie una mi-a plăcut mult relaţia pe care ai stabilit-o între început şi versul final, cu paşii clari şi echilibraţi din corpul poemului. da, poemul acesta se simte!
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
Ecaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ma incurca putin localizarea auctoriala din strofa 2 (visul?) dar imi place poemul, per total, experienta oniricului constientizat si dedublarea. ti-a iesit (as renunta la "noaptea o leg de piciorul patului să nu fugă" care e inutil si devine naiv, in context). congrat.
pentru textul : unde nimeni nu mă cunoaşte deO excelentă exprimare a unei dureri, a unor dureri. Titlul potenţează mesajul, îl aduce în faţa celui responsabil de toate. Nu vreau să spun mai mult decât a spus autoarea. Tuşele trasate sunt clare, tremurate pe alocuri, foarte expresive. Îndeamnă la empatie. Ultimul fragment încheie admirabil, dacă pot să spun aşa în contextul suferinţei. Eu vreau să îţi încurajez acest stil. Ai putere de introspecţie, eşti selectivă şi ai resurse literare de exprimare. Te felicit!
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deerată "a-mi fi"
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe denu stiu daca este vorba de manierism. mai degraba de simplificarea discursului si spalarea lui de figurile de stil. am mizat pe acuratetea constructiei. mi-ar fi placut sa observi subtitlurile de la fiecare text. ele definesc tipul de target, in principiu. multumesc pentru lectura si opinii, emilian.
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia degreoi text încîlcit redundant. strident cu preţiozităţi inutile.
pentru textul : lullaby pentru candelabre decatalina, multumesc. sunt onorat. felicit pe cei care au dat atentia cuvenita unei astfel de initiative si gestului tau generos.
pentru textul : pe sub flori mă legănai dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai deAranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
pentru textul : poveste cu nuferi detu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
pentru textul : uneori|singurătate deHanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deam prins pe fuga citeva minute; foarte faina ideea, n-am mai auzit de ceva de genu pe alte situri (totusi virtualia era predestinata prin nume pentru asta,nu?)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deDorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
pentru textul : nu pot deZilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
pentru textul : Naţiune şi populaţie dePrin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
am aflat multe desptre tine din acest poem. e un fel de fotografie a celui ce locuiește la malul mării. un poem imagine.
pentru textul : știi, doar dimineața... dete parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
pentru textul : terorism individual* demi-a fost un pic teamă de acest final. Dacă însă este apreciat de tine şi de Adriana m-am liniştit.
Cu prietenie
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deda, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
pentru textul : de inima ta m-am desprins demulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
salut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 deCred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
pentru textul : In-between deElena, cred ca, in poezie, un inceput dup sablonul "eu vreau...pentru ca" nu este cel mai fericit. daca-mi dai voie, am o varianta: traiesc in dragostea ta cum delfinii in mare valurile ma urca in candela cerului acolo incep sa exist tipat sarat apoi, as evita astfel de alaturari: "Apele abis ale ale tăcerilor tale". ori: "și ca să să -i fie"
pentru textul : Ecolocație dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... deremarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
pentru textul : panama city de"apoi vine pariul.
pentru textul : iubito, pariază pe ultimul sebi devă spun, sunt aruncat în corp
cu toți leii pe care i-am crescut la sân" - chiar dacă are iz sorescian, mi-a plăcut partea asta. Şi finalul, desigur.
Un text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
pentru textul : Epifanigramă (2) devoi reveni, cât de repede pot, cu explicaţii pentru fiecare poză. :)
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru depentru premiul de popularitate obţinut cu acest text, Nuţa, i-am acordat şi eu votul meu! el se apropie foarte mult de lector prin tema aleasă. mie una mi-a plăcut mult relaţia pe care ai stabilit-o între început şi versul final, cu paşii clari şi echilibraţi din corpul poemului. da, poemul acesta se simte!
pentru textul : povestea ultimei tristeţi dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare deEcaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
pentru textul : strâmtori demulţumesc pentru opinii. am făcut mai multe modificări acum cînd am putut să citesc textul oarecum detaşat
pentru textul : summer love dealma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
pentru textul : povestea ultimei tristeţi dePagini