de sugestii, imi prind bine, am modificat cate ceva ... poemul e lucrabil, sunt prea multe treceri de la un plan la altul care nu curg destul de bine, o sa-l revad si o sa-l mai slefuiesc... zi buna! :)
orașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
felicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
e o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
got it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
și fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
ma privesc pentru o estetica a site-ului, nimic mai mult. si cred ca priveste pe oricine de pe site din acelasi punct de vedere. dar initiati concursuri de traducere sau ceva de genul asta, da, asta ar interesa si mai mult. de ce? pentru ca pur si simplu ar fi dragut. plus ca unii dintre noi au poeme care ar putea fi publicate imediat (nu doar pe site, dar si) in reviste faine din strainatate. doar sa le traduca cineva.
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
Tot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
Vladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
Există o dată pe an un ritual deplin al mesei, unde, " brocarte așternute cu sfințire, cauta Lumina din falduri albe, printr-o divină împărtășire, născând toate gândurile și drumurile ce se vor măsura prin cuget"... E nașterea Domnului, acum, pentru ca de-atunci și până-i lume, Omul a dobândit credință și iubire deplină într-un Dumnezeu. Îl vom cinsti și noi prin aromele de colaci și de vin în care ne sunt muiate sufletele.. Sarbatori fericite! Adrian
Acvariul pustiu:
Roza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
l-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
Domnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
- o atmosferă sahariană deosebită bine lucrată ca ritm, versuri, figuri de stil; parcă simt simunul dintre barcane (o clipă m-am gândit la celebrul roman "Dune" al lui Frank Herbert) un typo: "fixeaza" - o legătură neplăcută:"și era timpul aorist" - e de ajuns să mai privești o dată "în ochii cobrei", în căutarea constelației unei gigante roșii, ca textul să fie surprinzător de bun.
Toate-s vechi și nouă toate, despre ce mai putem vorbi care să ne mai surprindă, uite un subiect bătătorit, abordat cu nonșalanță și succes aici, exact ca de un "actor bătrân", de Paul. Este o poezie reușită, cu ironie nemascată dar și cu un sarcasm regizoral subtil, un joc oarecum cu mințile noastre: film în film în film. Îmi pare că aceasta este un text lucrat, și, cred eu, și unul la care ții. Poate mă înșel, dar dacă este așa, atunci eu într-adevăr observ cu plăcere un altfel de maturitate a compoziției, o altă abordare. Și atunci nu am decât o critică: titlul. În afară de anticiparea concluziei, mai nimic. Oare aici să fie singurul loc unde te-ai grăbit sau pur și simplu un abandon în urma căutărilor? Oricum ar fi, eu cred că ai oricând timp să revii și să găsești ceva mai potrivit. Da, ar mai fi și virgula din "îmi dau să mănânc, pizza și ultimele noutăți luminoase", la care am ceva dubii. În general nu se pune virgulă între predicat și complement direct, dar mă gândesc că ea schimbă de fapt complet, dar nu știu dacă a fost involuntară sau nu intervenția ta...
apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dincolo de ferestre, animând întâmplările
(contopite) da-uri și nu-uri: clepsidre fără putința răsturnării...
Sunt oamenii, aici, în atelierul ăsta vechi.
Am învățat demontarea cifrelor în linii,
și stivuirea lor în albul de pe tâmple.
Îmbinarea gândurilor, în vorbe,
însoțite ades și prea puțin, de zâmbet,
undeva într-o neînțeleasă limbă.
Zilnica obișnuință ne e închinarea înaintea literei...
pentru textul : omogenitate dede sugestii, imi prind bine, am modificat cate ceva ... poemul e lucrabil, sunt prea multe treceri de la un plan la altul care nu curg destul de bine, o sa-l revad si o sa-l mai slefuiesc... zi buna! :)
pentru textul : reverie fără lăutar deorașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
pentru textul : if you go away deTrist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
pentru textul : kansas in june deReciteşte. Gramatica... Abia abia putem vorbi de stil.
pentru textul : Pe muchie de cuţit deEvident! Pai se putea - la mine - fara asa ceva? Doamne fereste! Multam.
pentru textul : Poesie defelicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
pentru textul : Algoritm Literar nr.5 dee o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
pentru textul : and time goes on degot it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
pentru textul : mie nu-mi pare rău deși fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
pentru textul : o tristețe neterminată deAm întâlnit aici serenitate și frumusețe. Un poem ca o răsuflare de căprioară.
pentru textul : grîu și maci dece bine ca ai revenit! despre ce mi/ai scris, iti spun ca nici nu ma asteptam la altceva.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deAdriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
pentru textul : madlenă deDa. O evolutie in ceea ce priveste scriul tau. Asta mi-a placut pe de-antregul.
pentru textul : Poem dema privesc pentru o estetica a site-ului, nimic mai mult. si cred ca priveste pe oricine de pe site din acelasi punct de vedere. dar initiati concursuri de traducere sau ceva de genul asta, da, asta ar interesa si mai mult. de ce? pentru ca pur si simplu ar fi dragut. plus ca unii dintre noi au poeme care ar putea fi publicate imediat (nu doar pe site, dar si) in reviste faine din strainatate. doar sa le traduca cineva.
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deTot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
pentru textul : crucile deVladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deExistă o dată pe an un ritual deplin al mesei, unde, " brocarte așternute cu sfințire, cauta Lumina din falduri albe, printr-o divină împărtășire, născând toate gândurile și drumurile ce se vor măsura prin cuget"... E nașterea Domnului, acum, pentru ca de-atunci și până-i lume, Omul a dobândit credință și iubire deplină într-un Dumnezeu. Îl vom cinsti și noi prin aromele de colaci și de vin în care ne sunt muiate sufletele.. Sarbatori fericite! Adrian
pentru textul : Există în decembrie o seară deAcvariul pustiu:
pentru textul : acvariul pustiu deRoza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
pentru textul : adieu del-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : mama iubire de... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
pentru textul : semne dep.s. tinand discutia printre cei inca normali la cap, tu stii ca eu oricand mi-as da viata pentru poezie:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deIalin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deDomnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
pentru textul : Euridice de- o atmosferă sahariană deosebită bine lucrată ca ritm, versuri, figuri de stil; parcă simt simunul dintre barcane (o clipă m-am gândit la celebrul roman "Dune" al lui Frank Herbert) un typo: "fixeaza" - o legătură neplăcută:"și era timpul aorist" - e de ajuns să mai privești o dată "în ochii cobrei", în căutarea constelației unei gigante roșii, ca textul să fie surprinzător de bun.
pentru textul : am privit în ochii cobrei deToate-s vechi și nouă toate, despre ce mai putem vorbi care să ne mai surprindă, uite un subiect bătătorit, abordat cu nonșalanță și succes aici, exact ca de un "actor bătrân", de Paul. Este o poezie reușită, cu ironie nemascată dar și cu un sarcasm regizoral subtil, un joc oarecum cu mințile noastre: film în film în film. Îmi pare că aceasta este un text lucrat, și, cred eu, și unul la care ții. Poate mă înșel, dar dacă este așa, atunci eu într-adevăr observ cu plăcere un altfel de maturitate a compoziției, o altă abordare. Și atunci nu am decât o critică: titlul. În afară de anticiparea concluziei, mai nimic. Oare aici să fie singurul loc unde te-ai grăbit sau pur și simplu un abandon în urma căutărilor? Oricum ar fi, eu cred că ai oricând timp să revii și să găsești ceva mai potrivit. Da, ar mai fi și virgula din "îmi dau să mănânc, pizza și ultimele noutăți luminoase", la care am ceva dubii. În general nu se pune virgulă între predicat și complement direct, dar mă gândesc că ea schimbă de fapt complet, dar nu știu dacă a fost involuntară sau nu intervenția ta...
pentru textul : e doar un... deVirgil, mulțumesc mult! Cred că ar trebui să scriem toți câte ceva despre acele vremuri. Virgil, tu ce făceai pe 17 decembrie 1989?
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deapreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
pentru textul : One of us dePagini