Virgil îţi mulţumesc.
Lisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
Frumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
Andu
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
trei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
De obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
Bună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
Ce să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
Mariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
cel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
parerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
Alina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
Dumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
intilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
Raluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
s-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțam! confuzia ta, Ioana, chiar mă onorează...
pentru textul : al doilea psalm mondial deam să iau în considerare observațiile tale.
nu stiu la ce imi atragi atentia. nu am intentionat o poezie cu rima si ritm. iar despre macabru, nici asta nu am intentionat. deci...
pentru textul : oase de femeie frumoasă deVirgil îţi mulţumesc.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deLisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
Frumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
pentru textul : cînd s-a întors soarele deAndu
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris detrei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
pentru textul : moartea și praștia deDe obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
pentru textul : jane doe demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II deBună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
pentru textul : shambala deCe să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
pentru textul : Fugă de'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
Mariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
pentru textul : Adoriana minus zece decum e mai bine, să scrii ”frumos” sau nu? Și în definitiv care este definiția frumosului? Oricum, am înțeles unde bați și e posibil să ai dreptate.
Toate cele bune! Revenirea ta a însuflețit atmosfera pe site.
pentru textul : necro inc. decel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deAdriana, am testat și nu vad absolut nicio problema.
pentru textul : numărătoare inversă de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deAm citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
pentru textul : Csungy, tu știai? deda, o idee foarte faina
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deparerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
pentru textul : Șoapte lângă o rază demai ales luna plină...:) dar și așa...
pentru textul : suntem ciudați deAlina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
pentru textul : pridvorbe deDumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deintilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deRăbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
pentru textul : Etica deîn oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate detrecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren deDa. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deA.A.A., încearcă dom'le ceva mai slăbuț, că avem nevoie de 'mneata! :) ...acum să vezi penițe!!! ;) Respect, Cris
pentru textul : E clipa aceea... deRaluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi des-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deInițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste dePagini