oare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
memoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
o temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
sincer, de multe ori receptarea unui poem e o chestiune de stare... il citim dimineata si il receptam genial il citim seara cand avem o alta dispozitie si nu ni se mai pare la fel, dar daca si dimineata si seara e la fel de bun in opinia noastra atunci chiar e valoros... revenind la text /incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici/ igrasia intr/o biserica e o certitudine sau nu... nu cred ca poate fi numita incertitudine doar poate in cazul in care e vorba de igrasia bisericii din noi.. /și bați în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur și smulgi din piele contururi de buze și zidești propriile buze sub unghii îți rămâne doar muzica refugiu/ fragmentul asta imi place, poate si pt ca ma regasesc in el...pe mine muzica chiar m/a salvat .... nu stiu daca refugiu... textul mi se pare un strigat de revolta, o izbucnire intre manie si lacrima, sincera si e un poem ok... nu stiu de unde vine expresia fino finalis... e un poem in acelasi ton cu ombra mai fu...suportul muzical consistent insa mai acid ca substanta, mai abraziv...
frumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
Virgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
Francisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
buuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
poemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
un text bun, ca de obicei:)mi-a placut mult ¨orasul vazut prin luneta¨, strofa a treia. creezi niste imagini facere-des-facere-facere(ultima strofa). te citesc cu drag, medeea
Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
VLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
Multumesc pentru citire si aprecieri. Fac precizarea ca in urma cu ceva timp am vrut sa-mi desfiintez contul, dar gestionarul acestuia mi-a sugerat doar o "retragere", deci nu este o sanctiune...
Hey, hecatonhir! Mulțumesc de trecere: am vrut să fie mai mult ca o scenă vizuală în derulare rapidă pe un ecran. Așa ca într-un clip cu tema: Beware , she is in here, everywhere! Bună sugestia cu titlul!
pai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
Textul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
Mi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dememoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
pentru textul : memoria imediatã deo temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deÎn prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău desincer, de multe ori receptarea unui poem e o chestiune de stare... il citim dimineata si il receptam genial il citim seara cand avem o alta dispozitie si nu ni se mai pare la fel, dar daca si dimineata si seara e la fel de bun in opinia noastra atunci chiar e valoros... revenind la text /incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici/ igrasia intr/o biserica e o certitudine sau nu... nu cred ca poate fi numita incertitudine doar poate in cazul in care e vorba de igrasia bisericii din noi.. /și bați în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur și smulgi din piele contururi de buze și zidești propriile buze sub unghii îți rămâne doar muzica refugiu/ fragmentul asta imi place, poate si pt ca ma regasesc in el...pe mine muzica chiar m/a salvat .... nu stiu daca refugiu... textul mi se pare un strigat de revolta, o izbucnire intre manie si lacrima, sincera si e un poem ok... nu stiu de unde vine expresia fino finalis... e un poem in acelasi ton cu ombra mai fu...suportul muzical consistent insa mai acid ca substanta, mai abraziv...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum defrumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deVirgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu dein primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
pentru textul : boierismul sau nazismul literar demulţumesc; am mai făcut cîteva modificări.
pentru textul : uneori demerci Adriana, către planeta "maricica", repede, repede,dar eu mă pregăteam de teză, să văd ce fac acolo :)
pentru textul : poem orb deuite ca nu stiu la ce te referi. deci, fa-ma sa inteleg. vrei sa spui ca acest text este un proces verbal? si daca da, de ce?
pentru textul : scaranoastradebloc deFrancisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
pentru textul : Înger de veghe deCred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDa! La asa ceva nu ma gandisem. Multumesc de trecere. Te mai astept, Adriana.
pentru textul : Poem prematur deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
buuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
pentru textul : rugaminte importanta deaş modifica la versurile:
"m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul" - la totul aş zice zdravăn;
"departe de oraş de ţară de planetă" - la planeta as zice (de) casă;
"eclipsa totală a pământului" - a lunii.
dar şi aşa mie mi-a plăcut într-atât cât să dau o peniţă. pentru coşul din cap cu pasărea adormită.
pentru textul : sens interzis depoemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
pentru textul : (hai, vii?) deun text bun, ca de obicei:)mi-a placut mult ¨orasul vazut prin luneta¨, strofa a treia. creezi niste imagini facere-des-facere-facere(ultima strofa). te citesc cu drag, medeea
pentru textul : Heat deAm fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
pentru textul : Fântânarului deLipsește un t din cerificate
pentru textul : iarnă de...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
pentru textul : Totul despre Mine deVLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
pentru textul : am evadat un timp (2) de" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
pentru textul : călătorii spre Topalu deactaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită demersi ialin. tu iti schimbi pseudonimul literar in fiece zi sau este typos? o sa incerc.
pentru textul : strâmtori deMultumesc pentru citire si aprecieri. Fac precizarea ca in urma cu ceva timp am vrut sa-mi desfiintez contul, dar gestionarul acestuia mi-a sugerat doar o "retragere", deci nu este o sanctiune...
pentru textul : Marea cu susu-n jos deHey, hecatonhir! Mulțumesc de trecere: am vrut să fie mai mult ca o scenă vizuală în derulare rapidă pe un ecran. Așa ca într-un clip cu tema: Beware , she is in here, everywhere! Bună sugestia cu titlul!
pentru textul : Frozen depai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
pentru textul : Consumaționism deTextul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
pentru textul : anii aceia deMi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Pagini