Este adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
Acestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
Uite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
te-am mințit, george, era a mea. toată. după prima strofă m-am consultat cu animala și-am ajuns la concluzia ca prea ne speriem cititorii rătăciți prin afurisitul ăst de colț. așa a venit acel "ura lui" de care tu zici că-i în plus acolo, tocmai pentru a deveni credibil pleoștitul de el. cînd a x-șpea oară mi-am impus să nu mai scriu, vii cu penița asta și ne zbori fulgii. nu mă supăr dac-o iei 'napoi, doar mă iartă c-am mințit. (și-apoi, vezi tu, așa schimbat titlul din mea în lui e cu dublu înțeles, induce în "oroare" într-un fel)
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
Încă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
ai dreptate, Adriana.la o citire mai atentă am văzut că se rostogolește șoaptă pe șoaptă fără iar:)
dar tu ai să mă ierți, pentru sunt mai repezită de fel:o zi bună!
in primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
eu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
ce pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
La poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
uneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
Poate ar trebui să desparți prima strofă în două ca să nu se citească dintr-o suflare, cam lungă și deci obositoare. Îmi plac imaginile "undeva într-un ochi spart/ un păianjen își face veacul înfometat", "lumină pâlpâie și lasă umbre în patul meu/ catedrală unde privighetorile nu pot cânta" și finalul. Aș fi vrut să spun "frumos poem, Laurențiu" dar nu mai sunt sigură cui mă adresez de fapt având sub ochi femininul din versul #15.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru Florinel.
Ai dreptate – am utat «rezerva», pe Matia! Îţi mulţumesc.
pentru textul : Fanii lui Cristos deEste adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
pentru textul : femeia poet desigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
pentru textul : Ai venit deAcestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
pentru textul : starea hermeneia deMatei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
Uite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
pentru textul : cuvintele ne pîndim detextul e bun, chiar foarte bun dar am rezerve fata de final care mi se pare oarecum prea existentialist-predictibil.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deEu sunt o fire înțelegătoare, Emilian. :) Mulțumesc de feedback.
pentru textul : În sepia deprima frază din comentariul tău mi-a amintit de finalui romanului lui Eco, „Numele Trandafirului”...
iar descre ce urmează... hm! până și Stântul Petru este acuzat de către unii alții de plagiat! ar fi plagiat din Evanghelii...
pentru textul : Abraam, regele, a spus: de
pentru textul : Dumnezeu dete-am mințit, george, era a mea. toată. după prima strofă m-am consultat cu animala și-am ajuns la concluzia ca prea ne speriem cititorii rătăciți prin afurisitul ăst de colț. așa a venit acel "ura lui" de care tu zici că-i în plus acolo, tocmai pentru a deveni credibil pleoștitul de el. cînd a x-șpea oară mi-am impus să nu mai scriu, vii cu penița asta și ne zbori fulgii. nu mă supăr dac-o iei 'napoi, doar mă iartă c-am mințit. (și-apoi, vezi tu, așa schimbat titlul din mea în lui e cu dublu înțeles, induce în "oroare" într-un fel)
pentru textul : ura lui desunt asa rotunde cuvintele tale, nu zagrie, nu tes discrepante, ca o muzica lina curg, frumos!
pentru textul : reverie fără lăutar deVirgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎncă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
ai dreptate, Adriana.la o citire mai atentă am văzut că se rostogolește șoaptă pe șoaptă fără iar:)
pentru textul : postludiu dedar tu ai să mă ierți, pentru sunt mai repezită de fel:o zi bună!
vorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum dein primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean deDorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia deSe pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deMarynna, am modificat conform sugestiei tale. Îți mulțumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Un pom uscat s-a învelit în floare deFrumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină deeu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir dece pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
designul acesta mi se pare o alegere mult mai buna fata de precedentul
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîmi place prima parte, mi-aș fi dorit un final mai puternic și am ceva cu "frigul mut al singurătății". poemul este un psalm reușit!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deei, La Mulți Ani pentru dubla sărbătoare, n-aș fi spus nimic dacă nu m-ar fi zgâriat acul acelei mici cacofonii. ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae demulțumesc pentru înțelegere.
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast de...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
pentru textul : Dincolo deLa poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
Vă mulţumesc pentru lectură şi pentru intervenţie!
pentru textul : poemele mele deNu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
pentru textul : ceainicul deuneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
pentru textul : cerc închis demi se pare ciudata aceasta prezentare, poate si pentru ca eu am vazut de multa vreme filmul si am citit cartea, si nu numai asta, si celelalte. un link despre Philip K. Dick nu ar strica si pentru ceilalti. http://en.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick#Do_Androids_Dream_of_Electri...
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? dePoate ar trebui să desparți prima strofă în două ca să nu se citească dintr-o suflare, cam lungă și deci obositoare. Îmi plac imaginile "undeva într-un ochi spart/ un păianjen își face veacul înfometat", "lumină pâlpâie și lasă umbre în patul meu/ catedrală unde privighetorile nu pot cânta" și finalul. Aș fi vrut să spun "frumos poem, Laurențiu" dar nu mai sunt sigură cui mă adresez de fapt având sub ochi femininul din versul #15.
pentru textul : arabescurile dorului dePagini