Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Din ce in ce mai utile comentariile. Când se argumentează, când se dau sugestii, înseamnă acceptare; restul ..."vorbe de vorbit". Unii n-au activitate:). Escalada a rămas o amintire, Andu. Ți-am citit trei poeme. Nu pot spune nimic deocamdată. Le voi reciti. Cu Profetul nu mă pun, că sunt la mila lui;) Lăsând gluma la o parte, chiar am nevoie de sugestii, altfel nu eram aici. Vă mulțumesc amândurora.
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
Expresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
primul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru asa ceva este proza/ jurnal/ note/ dar nu poezie/ si poate ar fi mai bine sa scrii impresii de pe ruta "Iasi Dorohoi via Trusesti"/ ai parea mai autentica/ numai bine!
O prezentare foarte bine realizata ce denota mult talent si sensibilitate din partea autorului... cu referire la tema am inceput sa rezonez mai putin... de curand au fost ucisi in raiduri israeliene in jur de 150 de palestinieni in Gaza iar acestia nu o sa aiba drept amintire peste timp decat nisipul.
Cristina, Hermeneia nu are o viziune new age și nu avut nici o părere cu privire la ce ai scris tu. Oricît ai încerca tu să vînturi calomnia asta. Stau și mă întreb dacă tu chiar simți așa o anumită satisfacție să te scufunzi în acest rol de drama queen. Mă întreb de unde îți vine ideea asta că un întreg website își pune mintea cu tine și a conceput o adevărată conspirație împotriva ta. Tu chiar nu îți dai seama că toate reacțiile astea emoționale sînt ridicole? Tu chiar nu citești ceea ce scrii? Îmi pari o persoană inteligentă. Chiar nu îți dai seama cînd gafezi? La urma urmei măsura supremă a inteligenței nici nu este capacitatea de a nu greși ci abilitatea de a realiza cînd o faci și a te corecta. Textul tău de ieri a fost ridicol. Putea să fie dedicat lui Păunescu sau unui chelner de la Capșa, tot ridicol era. Reacțiile nu au avut nici o legătură cu Păunescu și este absurd să insinuezi asta. Nici textul de mai sus nu a avut și nu are nici o legătură cu Păunescu. Așa cum scrie în subtitlu, a fost inspirat de textul tău. Să înțeleg că nu mai avem voie să parodizăm pe Hermeneia pentru că unele suflete au sensibilitatea dată la maxim? De aceea nici nu văd de ce menționezi decesul lui Păunescu aici. În orice caz ca om și ca scriitor sau activist ideologic are un trecut destul de controversat. Așa că nu te aștepta ca toată lumea să fie în delir cînd aude de el. Moartea unui om însă este un lucru trist.
În ce privește ștergerea contului pe Hermeneia am să îți răspund așa cum am promis prin email și vom discuta acolo. Nu înțeleg de ce simți nevoia asta de a face circ din orice.
Dar că tot ai pomenit de Păunescu și ai asociat acest text cu moartea lui, să știi că nu mă deranjează. Ci dimpotrivă, nu văd nimic în el de care să îmi fie jenă. Cred că se potrivește ocaziei. Vorba lui Pittiș, „sfîrșitul nu-i aici...”, acesta este doar un prolog.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
"M-a impresionat la Adriana, când ne-am auzit prima dată, vocea... era plină de un optimism feminin, o voce proaspătă, care mi-a rămas cumva plăcut și admirativ pe timpan." asta a fost și impresia mea, Paul. mă bucură reacția ta.
altfel, aș vrea să-ți spun că te apreciez dar vezi o prietenă îmi spunea ieri- cred că între tine și Paul e ceva! așa că mai bine tac, dar tu știi.
Sunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
Ram, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
corectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
doar un text excepţional poate avea atâţia susţinători înfocaţi şi cârcotaşi cârcotitori. e normal ca textele care au ceva de spus să stârnească reacţii. mă simt nevoit să ofer o peniţă pentru a contrabalansa. şi o fac menţionând fragmentul următor:
"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda
îmi vine să urlu
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți
nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac
e ceva înăuntru ce mă ține în viață
nu-mi pot da seama dar simt cum mișună
de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure
și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș" unde jocul trecerilor de la realitate la comparaţii şi înapoi are un firesc al curgerii apelor.poezia pur şi simplu năuceşte.
domnule "epigon" emilian, felicitări!
Beniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film deMulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deNu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Din ce in ce mai utile comentariile. Când se argumentează, când se dau sugestii, înseamnă acceptare; restul ..."vorbe de vorbit". Unii n-au activitate:). Escalada a rămas o amintire, Andu. Ți-am citit trei poeme. Nu pot spune nimic deocamdată. Le voi reciti. Cu Profetul nu mă pun, că sunt la mila lui;) Lăsând gluma la o parte, chiar am nevoie de sugestii, altfel nu eram aici. Vă mulțumesc amândurora.
pentru textul : Suntem primul născut deN-ai nimerit-o. Ai fost intr-o stare de gratie care ti-a permis lucrul asta. Stii si tu: in poezie nu se merge la nimereala.
pentru textul : Fericire deTextul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
pentru textul : moment deExpresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
pentru textul : Revers dete referi la moartea ta, Andule?
pentru textul : copiii florilor depoate fi îmbunătăţită
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mulţumesc, nu ştiu dacă face sens explicaţia.
pentru textul : temeri grizate deAlma, am corectat si am modificat. Multumesc de atentionare. :) Da, a patra dimensiune ar putea fi ideea de timp.
pentru textul : labirinturi existentiale deprimul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deOvidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului depentru asa ceva este proza/ jurnal/ note/ dar nu poezie/ si poate ar fi mai bine sa scrii impresii de pe ruta "Iasi Dorohoi via Trusesti"/ ai parea mai autentica/ numai bine!
pentru textul : Ruines de Rome deO prezentare foarte bine realizata ce denota mult talent si sensibilitate din partea autorului... cu referire la tema am inceput sa rezonez mai putin... de curand au fost ucisi in raiduri israeliene in jur de 150 de palestinieni in Gaza iar acestia nu o sa aiba drept amintire peste timp decat nisipul.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deCristina, Hermeneia nu are o viziune new age și nu avut nici o părere cu privire la ce ai scris tu. Oricît ai încerca tu să vînturi calomnia asta. Stau și mă întreb dacă tu chiar simți așa o anumită satisfacție să te scufunzi în acest rol de drama queen. Mă întreb de unde îți vine ideea asta că un întreg website își pune mintea cu tine și a conceput o adevărată conspirație împotriva ta. Tu chiar nu îți dai seama că toate reacțiile astea emoționale sînt ridicole? Tu chiar nu citești ceea ce scrii? Îmi pari o persoană inteligentă. Chiar nu îți dai seama cînd gafezi? La urma urmei măsura supremă a inteligenței nici nu este capacitatea de a nu greși ci abilitatea de a realiza cînd o faci și a te corecta. Textul tău de ieri a fost ridicol. Putea să fie dedicat lui Păunescu sau unui chelner de la Capșa, tot ridicol era. Reacțiile nu au avut nici o legătură cu Păunescu și este absurd să insinuezi asta. Nici textul de mai sus nu a avut și nu are nici o legătură cu Păunescu. Așa cum scrie în subtitlu, a fost inspirat de textul tău. Să înțeleg că nu mai avem voie să parodizăm pe Hermeneia pentru că unele suflete au sensibilitatea dată la maxim? De aceea nici nu văd de ce menționezi decesul lui Păunescu aici. În orice caz ca om și ca scriitor sau activist ideologic are un trecut destul de controversat. Așa că nu te aștepta ca toată lumea să fie în delir cînd aude de el. Moartea unui om însă este un lucru trist.
pentru textul : antidedicaţie deÎn ce privește ștergerea contului pe Hermeneia am să îți răspund așa cum am promis prin email și vom discuta acolo. Nu înțeleg de ce simți nevoia asta de a face circ din orice.
Dar că tot ai pomenit de Păunescu și ai asociat acest text cu moartea lui, să știi că nu mă deranjează. Ci dimpotrivă, nu văd nimic în el de care să îmi fie jenă. Cred că se potrivește ocaziei. Vorba lui Pittiș, „sfîrșitul nu-i aici...”, acesta este doar un prolog.
err: şi al comportamentului - şi după comportament
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. de"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
pentru textul : aşteptarea după Simion de"M-a impresionat la Adriana, când ne-am auzit prima dată, vocea... era plină de un optimism feminin, o voce proaspătă, care mi-a rămas cumva plăcut și admirativ pe timpan." asta a fost și impresia mea, Paul. mă bucură reacția ta.
altfel, aș vrea să-ți spun că te apreciez dar vezi o prietenă îmi spunea ieri- cred că între tine și Paul e ceva! așa că mai bine tac, dar tu știi.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deSunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
pentru textul : domino deAm citit, mi-a plăcut somnul și poezie. cu drag Mai trec Djamal
pentru textul : urâții deRam, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
pentru textul : poduri suspendate deChiar ieri mă gândeam la tine și la poemul tău de aici http://hermeneia.com/content/poezie/ascunzisuri_la_vedere
Îmi rămăsese atât de clar în memorie imaginea din ultima strofă :)
Și poemul de azi are multe de spus. Voi reveni asupra lui.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei de(vezi ,curcubee” - curcubeie; virgulă înainte de „dar” și înainte de „mă”)
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital decorectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
pentru textul : Răvașe către întuneric denu e cam prea inghesuit, cam prea deschis si cam fara vlaga?! pe tine te intreb de ce este experiment?
pentru textul : radiere decezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
pentru textul : iarna deMultumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
pentru textul : lucrurile asa cum sunt decitește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
pentru textul : avangarda iernii deîți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
Esti binevenit! Ne vedem sambata viitoare la Pogor!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu dedoar un text excepţional poate avea atâţia susţinători înfocaţi şi cârcotaşi cârcotitori. e normal ca textele care au ceva de spus să stârnească reacţii. mă simt nevoit să ofer o peniţă pentru a contrabalansa. şi o fac menţionând fragmentul următor:
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) de"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda
îmi vine să urlu
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți
nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac
e ceva înăuntru ce mă ține în viață
nu-mi pot da seama dar simt cum mișună
de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure
și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș" unde jocul trecerilor de la realitate la comparaţii şi înapoi are un firesc al curgerii apelor.poezia pur şi simplu năuceşte.
domnule "epigon" emilian, felicitări!
Beniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?
pentru textul : adieu dePagini