Are un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
întârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
remarc.
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
Despre textele publicate pe Hermeneia.com 16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:..... 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice. As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului.
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
Doua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
Marina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
promit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
Parerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
Da, din când în când citesc pe pagina ta câte o istorie spusă atât de lin, simplu și neașteptat totodată, cu doza exactă din fiecare ingredient... Poate că, în definitiv, sunt anumite mituri de care nu putem desprinde, iar zborul este unul dintre ele. Un fel de cândva știam să zburăm, acum doar ne aducem aminte ca prin vis... O poezie pe graniță, Virgil. Să nu întrebi care. Eu aș elimina doar "în una din ele" din versul al treilea, ce spui?
Nu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
Versificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
Are un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
dorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
Pentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
Un text de demuazela care are si un celular in mana si face o poza de 2M pixeli (de calitate slaba adica) la un lac cu niste ambarcatiuni pe el si apoi zice, pretinzand ca a fotografiat Mediterana, ca "ochii tai s-au pierdut in noapte" (Holograf). Un poem desuet si complet nereusit. Are totusi o calitate acest text de "limbi straine", poate fi inteles cu minime notiuni de limba franceza. A qui la faute? Aranca, pe bune, tie ti se pare ca "viata mea continua/ atat de dezordonata/ atat de monotona" si "les cils de la mer restent blue" reprezinta vreo emotie poetica autentica, moderna? Eu zic sa-ti faci curatenie prin ograda proprie inainte sa te uiti peste gardurile altora si apoi sa te pui la curent cu poezia actuala, macar cu cea de acum o suta de ani, fara nicio suparare, Bobadil.
Jucăus si dureros pe ici pe colo. Are si o anume candoare. Îmi place. Singura obiecţie e legată virgule.
Remarc:
,,Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane,
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare,
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde"
Idei si imagini frumoase.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Are un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
pentru textul : Amantă spirituală deAleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
pentru textul : stele de lapte deîntârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
pentru textul : iarna întârzie la un film deremarc.
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
pentru textul : impersonala deDespre textele publicate pe Hermeneia.com 16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:..... 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice. As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului.
pentru textul : keep my secret well dede acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dede ce februarie si nu martie?
pentru textul : februarie deThe rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pentru textul : Grandma deDoua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
pentru textul : scrisoare de adio deMarina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
pentru textul : Canibal depromit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
pentru textul : nu pot deParerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
pentru textul : Pandora deDa, din când în când citesc pe pagina ta câte o istorie spusă atât de lin, simplu și neașteptat totodată, cu doza exactă din fiecare ingredient... Poate că, în definitiv, sunt anumite mituri de care nu putem desprinde, iar zborul este unul dintre ele. Un fel de cândva știam să zburăm, acum doar ne aducem aminte ca prin vis... O poezie pe graniță, Virgil. Să nu întrebi care. Eu aș elimina doar "în una din ele" din versul al treilea, ce spui?
pentru textul : învierea păsărilor decare este bun, aş fi spus:
vântul și bătăile inimii
pași ce se îndepărtează
ai un typo la oare pot inventa.
pentru textul : reinventează-mă! deNu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
pentru textul : the terminal deSuprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
pentru textul : Geamantan cu pisică deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deNu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
pentru textul : iertarea după Simion deVersificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
pentru textul : Teenage angst dedomnule, şi cum zici mata...Dar dacă o ziceai înainte de a-ţi comenta eu poemele, erai şi credibil. Aşa...
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare denu stiu de ce dar finalul mi se pare prea brusc
pentru textul : simetrie deAre un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
pentru textul : via sepia dedorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
pentru textul : analiza manifestului boierismului depentru ca am citit un calup de poezii si nu pot sa nu ma oresc la asta. :) da interesant - de o simplitate sugestiva.
si m-am oprit ca sa-mi dau si eu cu parerea aici:
"căderea liberă-n lume -
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,"
eu as zice ca saltu;l ala mortal este in plus, atata vreme cat ideea e sugerata si de versul precedent si de ruleta ruseasca. e doar o sugestie
in rest numai de bine ;)
pentru textul : Neo(I) denu vei ajunge aşa nicăieri.
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
pentru textul : încă o zi perfectă dePentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
pentru textul : risipita deUn text de demuazela care are si un celular in mana si face o poza de 2M pixeli (de calitate slaba adica) la un lac cu niste ambarcatiuni pe el si apoi zice, pretinzand ca a fotografiat Mediterana, ca "ochii tai s-au pierdut in noapte" (Holograf). Un poem desuet si complet nereusit. Are totusi o calitate acest text de "limbi straine", poate fi inteles cu minime notiuni de limba franceza. A qui la faute? Aranca, pe bune, tie ti se pare ca "viata mea continua/ atat de dezordonata/ atat de monotona" si "les cils de la mer restent blue" reprezinta vreo emotie poetica autentica, moderna? Eu zic sa-ti faci curatenie prin ograda proprie inainte sa te uiti peste gardurile altora si apoi sa te pui la curent cu poezia actuala, macar cu cea de acum o suta de ani, fara nicio suparare, Bobadil.
pentru textul : La Méditerranée deJucăus si dureros pe ici pe colo. Are si o anume candoare. Îmi place. Singura obiecţie e legată virgule.
pentru textul : Noapte de Crăciun deRemarc:
,,Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane,
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare,
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde"
Idei si imagini frumoase.
da, mulţumesc, nu ştiu de ce la mine nu mergea. Sincer îmi pare rău pentru deranj, poate nu se va mai întâmpla, la poezii ar fi mai rău.
pentru textul : Prezenţă de spirit dePagini