"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
Ce frumos te contrazice acest poem! :)
Am recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
Regulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
Mulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
Am putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
povestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
Eugen sunt încântată de vizită, mulţumesc frumos pentru părere, bucură că ai rezonat mesajul meu din poem.
mi-a plăcut şi varianta ta, la final poate că aş renunţa la "toate", cu liniştea îmi vine mai greu.
merci mult.
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pe Hermeneia este interzisă vulgaritatea însă în cazul intervenției tale ar trebui interzis urinatul pe gardul unei discuții doar pentru că buchisești din Regulament.
Știu, e mai complicat, însă Hermeneia nu e site de rezervare de bilete on-line, e site de literatură, iar libertatea de exprimare e garantată atât timp cât nu jignești persoana. Nu fi paznic la mânăstire Adriane, Hermeneia nu e așa ceva, niciunul dintre noi pe aici nu e ușă de biserică, sau poate tu?
Prietenește
am senzatia ca te distrezi pe acest site. acesta e un alt text idiot. nu cred ca tii neaparat sa vin cu argumente. poti avea incredere. ai putea macar sa schimbi incadrarea textelor.
Am venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
S-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Virgil, geneza a fost expresia "de parcă ai avea ce-mi trebuiește". Am explicat că este o licență ortografică. Nu sună românește? Nu sună clar? Crede-mă pe cuvânt că percep diferența respectivă și înțeleg logica lui "deși e".E un handicap să fii un student bun la Litere și să stâlcești limba română prin găselnițe. Și e o greșeală să polemizezi cu un discipol ce își exprimă clar și argumentat pe text din prima ce îi place și ce nu! Intervenția ta chiar o așteptam. Atât mi-a trebuit!:)) Sincer, credeam că o să te referi la textul postat și nu la o polemică banală. Dar probabil că ți-a plăcut mai mult comentariul meu decât textul. p.s. ce mai fac Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin? Mi-e dor de ei și se zvonește prin burg că le ești apropiat. Te întreb amical! Te rog nu mă subestima, după cum nici eu nu o fac cu tine! Toți avem de învățat, rămâne să alegem de la cine. Eu am ales site-ul pentru că sunt comentarii pe text. Asta mă ajută pe mine, probabil! Dacă vrei putem deschide un subiect despre gramatica structurală.:)) (trebuia să glumesc la sfârșit)!
there are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Un text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
sapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
intai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deeu am "vibrat" (ca sa folosesc metafora Adrianei) la cea de a doua. Desi cred ca as fi facut o inversare cu prima strofa. Astfel ca ar deveni:
luna albastră -
măr de aur dat în pârg
- întunecare
osia nopții
peste case de humă
aproape toamnă
Nu stiu daca sint "rune" pentru mine. ... un inceput de pastel, da...
pentru textul : Rune deCe frumos te contrazice acest poem! :)
pentru textul : lumina dinaintea vederii deAm recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deRegulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
pentru textul : Împuținare deesti binevenita.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deMulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
pentru textul : Haiku deAm putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
povestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
pentru textul : ce am scris "atunci" deEugen sunt încântată de vizită, mulţumesc frumos pentru părere, bucură că ai rezonat mesajul meu din poem.
pentru textul : învăţ să mor fără tine demi-a plăcut şi varianta ta, la final poate că aş renunţa la "toate", cu liniştea îmi vine mai greu.
merci mult.
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? deDe data asta cred c-o să ajung şi eu. Având în vedere că sunt de-aici, din Târg, dacă pot ajuta cu ceva...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă den-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deeu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei depe Hermeneia este interzisă vulgaritatea însă în cazul intervenției tale ar trebui interzis urinatul pe gardul unei discuții doar pentru că buchisești din Regulament.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deȘtiu, e mai complicat, însă Hermeneia nu e site de rezervare de bilete on-line, e site de literatură, iar libertatea de exprimare e garantată atât timp cât nu jignești persoana. Nu fi paznic la mânăstire Adriane, Hermeneia nu e așa ceva, niciunul dintre noi pe aici nu e ușă de biserică, sau poate tu?
Prietenește
am senzatia ca te distrezi pe acest site. acesta e un alt text idiot. nu cred ca tii neaparat sa vin cu argumente. poti avea incredere. ai putea macar sa schimbi incadrarea textelor.
pentru textul : și cînd mi-e somn deAm venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deS-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Virgil, geneza a fost expresia "de parcă ai avea ce-mi trebuiește". Am explicat că este o licență ortografică. Nu sună românește? Nu sună clar? Crede-mă pe cuvânt că percep diferența respectivă și înțeleg logica lui "deși e".E un handicap să fii un student bun la Litere și să stâlcești limba română prin găselnițe. Și e o greșeală să polemizezi cu un discipol ce își exprimă clar și argumentat pe text din prima ce îi place și ce nu! Intervenția ta chiar o așteptam. Atât mi-a trebuit!:)) Sincer, credeam că o să te referi la textul postat și nu la o polemică banală. Dar probabil că ți-a plăcut mai mult comentariul meu decât textul. p.s. ce mai fac Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin? Mi-e dor de ei și se zvonește prin burg că le ești apropiat. Te întreb amical! Te rog nu mă subestima, după cum nici eu nu o fac cu tine! Toți avem de învățat, rămâne să alegem de la cine. Eu am ales site-ul pentru că sunt comentarii pe text. Asta mă ajută pe mine, probabil! Dacă vrei putem deschide un subiect despre gramatica structurală.:)) (trebuia să glumesc la sfârșit)!
pentru textul : Ca sunetul în fluier de:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu dethere are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Lovely to read you!:p
pentru textul : The end of the blue period deC
ultima strofa mi se pare in plus
pentru textul : șahiadele deUn text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? desapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
pentru textul : Talpă stricată deregret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița deeu remarc:
pentru textul : inventar de„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
asta e versul:
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deintai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
pentru textul : boabe de timp deÎn primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
pentru textul : dubito dePagini