dar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
Desi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
V-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
dragul meu Virgil te rog sa privesti obiectiv nuantele exprimate in acest context: am avut comentarii de la Ioana si Beniamin strict referitoare la sensurile limbii franceze din text si am inteles perfect spitritul celor spuse, (limba franceza invatata inca din clasa a Va cel putin de mine). Aceste comentarii nu m-au jignit, dimpotriva. Problema capata o cu totul alta conotatie cand Andu Moldovan afirma "Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... " o conotatie chiar peiorativa. Asta vis-a-vis de romanii care, PLECATI SAU NU, cunosc si engleza, franceza, italiana, ebraica, spaniola, portugheza si altele...Daca cineva nu stie, nu-i nici o rusine, dar nu trebuie sa jigneasca pe nimeni. Te rog sa nu faci greseala sa cazi intr-o capcana.
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
maria, uite cum am citit eu acest text: Pentru totdeauna astazi (titlu) Dumnezeu s-a asternut in el el a facut cerul si drumul spre cer apoi a dat numele tau dragostei dragostea a ridicat pleoapa lui Dumnezeu si a pasit pe pamant I s-a spus pentru totdeauna astazi si apoi fiecare din noi a intors spatele
Ialin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
Buna ziua. Nu trebuie sa va cereti iertare. Orice opinie, atata timp cat este sincera si justificata, poate ajuta oricui. Limba romana are numeroase posibilitati de exprimare. Depinde cum simte fiecare un text, depinde cum se muleaza cuvintele pe propriul sau suflet. Mult succes!
dacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
Madim, poemul tau e viata ca intr-o carte in care "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte, fiecare om are pagina lui si prima închinare" Se reliefeaza framantarea vietii unui om in care lupta pentru mai bine (intr-un sediu al cugetarii) e redata frumos prin versurile tale. cu drag, erika
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
Eu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
excelent. mai rar citesc așa ceva pe hermeneia. și mai aștept. nu îmi este clar dacă textul este proaspăt scris sau face parte dintr-o lucrare mai amplă dar este captivant ca un concert de pian. pînă la capăt. neîndoios o scriitură în care se simte atît talentul dar și o anumită experiență. poate chiar și o îndelungată aplecare spre lecturi.
Scuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
Lea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
”eu nu mă încui niciodată. camera mea e pentru toţi oamenii.
chiar pentru prietenii prietenilor pe care nici nu-i cunosc. îmi dau gluga
jos de pe cap şi dau mâna cu ei. îngerul detaliilor poate să spună”.
acesta e pasajul care mi-a atras atenția la prima lectură. la cea de a doua senzația a persistat, deci mi-am zis că nu o fi o întâmplare. o spovedanie vioaie, un text bun cu tușe care prind cititorul.
Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
Rar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
mie imi ridica tensiunea, precum linistea inaintea unei furtuni definitive. este inceputul unui sfarsit, acumulare fara apogeu. cel putin asa se alcatuieste in sinele meu intelesul poemului tau. paradoxala contructie: imprastiat adunat. super-atmosfera. "mușcîndu-ne pleoapele" e banal. poti inlocui.
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
pentru textul : Scrum V deDesi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
pentru textul : mate blues deV-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
pentru textul : hermeneia 2.0 dedragul meu Virgil te rog sa privesti obiectiv nuantele exprimate in acest context: am avut comentarii de la Ioana si Beniamin strict referitoare la sensurile limbii franceze din text si am inteles perfect spitritul celor spuse, (limba franceza invatata inca din clasa a Va cel putin de mine). Aceste comentarii nu m-au jignit, dimpotriva. Problema capata o cu totul alta conotatie cand Andu Moldovan afirma "Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... " o conotatie chiar peiorativa. Asta vis-a-vis de romanii care, PLECATI SAU NU, cunosc si engleza, franceza, italiana, ebraica, spaniola, portugheza si altele...Daca cineva nu stie, nu-i nici o rusine, dar nu trebuie sa jigneasca pe nimeni. Te rog sa nu faci greseala sa cazi intr-o capcana.
pentru textul : adieu deÎmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
O mie de răni cu o singură gură.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas demaria, uite cum am citit eu acest text: Pentru totdeauna astazi (titlu) Dumnezeu s-a asternut in el el a facut cerul si drumul spre cer apoi a dat numele tau dragostei dragostea a ridicat pleoapa lui Dumnezeu si a pasit pe pamant I s-a spus pentru totdeauna astazi si apoi fiecare din noi a intors spatele
pentru textul : Noi...un om ca un cer deIalin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deVă mulţumesc tuturor! Aş fi vrut să vin la Iaşi, dar mă ţine la Brăila o serbare a colindelor, la fiul meu cel mic. Altă dată, sper ...
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deBuna ziua. Nu trebuie sa va cereti iertare. Orice opinie, atata timp cat este sincera si justificata, poate ajuta oricui. Limba romana are numeroase posibilitati de exprimare. Depinde cum simte fiecare un text, depinde cum se muleaza cuvintele pe propriul sau suflet. Mult succes!
pentru textul : Canibalism liric dedacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare deMadim, poemul tau e viata ca intr-o carte in care "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte, fiecare om are pagina lui si prima închinare" Se reliefeaza framantarea vietii unui om in care lupta pentru mai bine (intr-un sediu al cugetarii) e redata frumos prin versurile tale. cu drag, erika
pentru textul : În mii de puncte deE altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
pentru textul : spring time cassandra deEu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
excelent. mai rar citesc așa ceva pe hermeneia. și mai aștept. nu îmi este clar dacă textul este proaspăt scris sau face parte dintr-o lucrare mai amplă dar este captivant ca un concert de pian. pînă la capăt. neîndoios o scriitură în care se simte atît talentul dar și o anumită experiență. poate chiar și o îndelungată aplecare spre lecturi.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deScuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
pentru textul : auto - market deLea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
iar eu care mă refeream la un cuvînt în limba engleză
pentru textul : eine kleine musik de"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deSa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
pentru textul : despre poezie de”eu nu mă încui niciodată. camera mea e pentru toţi oamenii.
chiar pentru prietenii prietenilor pe care nici nu-i cunosc. îmi dau gluga
jos de pe cap şi dau mâna cu ei. îngerul detaliilor poate să spună”.
acesta e pasajul care mi-a atras atenția la prima lectură. la cea de a doua senzația a persistat, deci mi-am zis că nu o fi o întâmplare. o spovedanie vioaie, un text bun cu tușe care prind cititorul.
pentru textul : spovedanie detitlul*.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deFrancisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
pentru textul : Impresii deimplicația este că textul trebuie să ajungă deocamdată în șantier
pentru textul : Cenaclul uitat deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deRar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
Toate cele bune.
pentru textul : Uneori... deiata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
pentru textul : Golgotă deNu știu ce-aș mai putea spune, Alma, decât că sper că i-ar fi plăcut și lui... și că-ți mulțumesc mult pentru că ai lăsat semn tocmai aici.
pentru textul : Lecții de desen pentru alungat singurătatea deE simpatioc, dar "amuşină" e pur şi simplu pretenţie.
pentru textul : vânătoare demie imi ridica tensiunea, precum linistea inaintea unei furtuni definitive. este inceputul unui sfarsit, acumulare fara apogeu. cel putin asa se alcatuieste in sinele meu intelesul poemului tau. paradoxala contructie: imprastiat adunat. super-atmosfera. "mușcîndu-ne pleoapele" e banal. poti inlocui.
pentru textul : rădăcini de mangrove deMultam de acest poem. Citindu-l - am avut impresia ca stau singur cuc in univers, ceea ce-mi doresc de multa vreme. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Poem cu umbre dealexandru
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
pentru textul : La distanță de-un om depoemului acestuia ii trebuie o dezvoltare un final pe masura. aici ai doar incipitul. minunat, intr-adevar, dar atat. ultima strofa este din alt film.
pentru textul : poveste cu păsări și pești dePagini