Muțumesc, Alma. Inițial am ales un alb-perle. Însă am simțit că estetic și revelator este acest oranj complementar, să dea ceva solar imaginii. "Plutesc rotund" acum, de la un virtual la altul.

cred ca imaginea ar putea fi putin "tratata" cu niste efecte intr-un program gen adobe. nu cred ca trebuie sa renunti la imagine. poezia e deosebita. ai niste metafore speciale "pereții camerei fac un salt prelung înspre ziuă" sau "mă cațăr pe ele culegîndu-le fructele hămesit le înghit le aud cum se prăbușesc spărgîndu-se în mine în golul care desparte gîndurile" putin redundant mi se pare " revistă a uniformității tavanului timpului"; trei genitive...

Sapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)

Andu, mie titlul mi se pare reusit, chiar as fi vrut in cazul in care as fi publicat un volum, titlul sa fie acesta. Eh, gusturi... Virgil, multumesc mult de apreciere.

vai Aranca! ce atitudine! obiectiva si plina de obiectivism la adresa poemului. conforma regulamentului.

te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări

"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...

Scuze pt. mulțimea greșelilor din com-ul precedent. Sunt prea multe ca sa le mai pot corecta.

domnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.

Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.

... este cel mai potrivit să privim prin lucruri și îi admir pe cei care deși lipsiți, ca noi toți de altfel, de timp, reușesc să o facă elegant. mulțumesc de emaptia deloc futilă a ta, Marina. cu gânduri bune, paul

Andu 'Highlights' citite cu 'my self-sufficient' eye de ...'doar femeie': "Corina, imi pare rau, scuza-ma te rog inca o data... Noi doi (de data asta eu si cu tine), nu ne cunoastem aproape deloc. Tu locuiesti departe de mine si calatoresti mult... Nu avem nimic de pierdut, Cel mai tare pacat pe lumea asta: Corina." when you put it like that...

timpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:

11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?

1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)

10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.

13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.

18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*

un frumos omagiu, Gorun!

Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana

:)) l-a adus fluxul pe prima pagina.