frumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
...la care mai lucrez din când în când ! mi-am dat vreo trei termene, le-am încălcat pe toate, deci mă fac mic...
mă bucur că, în această ”avanpremieră” sunt cititori care pot contribui, critic, la realizarea ei. un w/e plăcut !
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
Marina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
chiar dacă sunt doar patru variațiuni pe aceeași temă, le-aș fi editat/postat pe rând. există tendința de a pierde esența încărcând/declanșând ideea astfel. prefer un elogiu discret minimalismului. less is more.
hialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
Adrian,
Prima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Stimate nicodem, Daca nu ati stiut va informez pe aceasta cale ca luna (ca satelit natural al pamantului) nu are lumina proprie si pe cale de consecinta daca "s-au stins luminile soarelui" (poetic zis, recunosc) atunci clar s-au stins si "luminile lunii" deci nu mai e nevoie sa precizati aceasta in versul respectiv. Totodata putem anticipa ca odata cu stingerea "luminilor soarelor" se vor fi stins si "luminile pamantului" acesta (pamantul) neputand supravietui mortii soarelui deci faclia aceea din final ar trebui sa fie facuta din antimaterie, cam singura posibilitate de a mai genera energie intr-o ipoteza asa de sumbra ca aceasta. In alta ordine de idei constat ca versul in repetitie "stau la masa de scris" nu este potrivit deoarece Dvs. domnule nicodem nu "stati la masa de scris" ceea ce ne-ar scuti pe toti de a va citi productiile literare sub-mediocre ci Dvs domnule nicodem din nefericire "scrieti" la masa aceea de scris si apoi chiar si "postati" probabil tot de la aceasi infama masa. Ma bucur insa ca nu o cunosc personal pe "masa Dvs de scris", cred ca este un obiect nefericit iar eu sunt sensibil la suferinta, m-ar busi plansul daca mi-ati prezenta masa Dvs de scris, d-le nicodem.
Felicitari din Israel. Pe cand o lansare si aici? Institutul Cultural Roman promoveaza proiecte mult dorite de iubitorii de limba romana. Succes si la buna citire ! Adrian
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))
pentru textul : aici în românia e deja 12 deAdevărul e că, la cum merg toate în ţara asta, textul de mai sus este pe măsură.
pentru textul : De ziua ta iubita noastră ţară defrumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : valeriană de toamnă de...la care mai lucrez din când în când ! mi-am dat vreo trei termene, le-am încălcat pe toate, deci mă fac mic...
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (II) demă bucur că, în această ”avanpremieră” sunt cititori care pot contribui, critic, la realizarea ei. un w/e plăcut !
de ce constituie o problemă afişarea orei?
Eugen
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:55
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
(ăsta e "Antijoc").
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele de:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deOana, fie chiar şi-n altă limbă, termenii vulgari rămân vulgari. Dacă şi când îl schimbi - "atenţie editor". :)
pentru textul : mama, guarda le farfale! deDa, Luana, esența vieții noastre... Mulțumesc.
pentru textul : perdera deMi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape deNu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAvem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
Marina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deva avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
pentru textul : Ines deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deAstăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite dechiar dacă sunt doar patru variațiuni pe aceeași temă, le-aș fi editat/postat pe rând. există tendința de a pierde esența încărcând/declanșând ideea astfel. prefer un elogiu discret minimalismului. less is more.
pentru textul : rara avis. adevărul despre pterodactil dee cam nevoie:) multam de zicere
pentru textul : pro'cţia copilului dehialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deAdrian,
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePrima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
de acord atita timp cit "experimentul" acesta respecta nota de copyright a site-ului, ceea ce e valabil pentru orice text de altfel
pentru textul : ce am scris "atunci" deintr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
Stimate nicodem, Daca nu ati stiut va informez pe aceasta cale ca luna (ca satelit natural al pamantului) nu are lumina proprie si pe cale de consecinta daca "s-au stins luminile soarelui" (poetic zis, recunosc) atunci clar s-au stins si "luminile lunii" deci nu mai e nevoie sa precizati aceasta in versul respectiv. Totodata putem anticipa ca odata cu stingerea "luminilor soarelor" se vor fi stins si "luminile pamantului" acesta (pamantul) neputand supravietui mortii soarelui deci faclia aceea din final ar trebui sa fie facuta din antimaterie, cam singura posibilitate de a mai genera energie intr-o ipoteza asa de sumbra ca aceasta. In alta ordine de idei constat ca versul in repetitie "stau la masa de scris" nu este potrivit deoarece Dvs. domnule nicodem nu "stati la masa de scris" ceea ce ne-ar scuti pe toti de a va citi productiile literare sub-mediocre ci Dvs domnule nicodem din nefericire "scrieti" la masa aceea de scris si apoi chiar si "postati" probabil tot de la aceasi infama masa. Ma bucur insa ca nu o cunosc personal pe "masa Dvs de scris", cred ca este un obiect nefericit iar eu sunt sensibil la suferinta, m-ar busi plansul daca mi-ati prezenta masa Dvs de scris, d-le nicodem.
pentru textul : Scriptorium deFelicitari din Israel. Pe cand o lansare si aici? Institutul Cultural Roman promoveaza proiecte mult dorite de iubitorii de limba romana. Succes si la buna citire ! Adrian
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deDa, aşa e, unele puncte nu-şi au locul, prin urmare le-am dibuit şi ȋnlocuit…
Voi ȋncerca să fiu mai critică cu ceea ce postez, n-aş (mai) vrea să induc acest sentiment de déjà-citit :) …
Mulţumesc pentru timpul petrecut aici. :)
pentru textul : Antipoem deMă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
pentru textul : unei primăveri demulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
pentru textul : ce frumusețe rară deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga, Marga, nu mai bine ai amușina tu o mușcată?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePagini