îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
"când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius"
"românul are șapte vieți dar din păcate un singur ficat" (excelent!!, la fel şi ce urmează - parcă aş scoate "din păcate"; citeşte aşa: românul are șapte vieți dar un singur ficat. Mi se pare şi mai viguros).
etc.
E un text care lasă în urmă zâmbete, dar zâmbete scurte. Fain!
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
Remarc aparenta solitudine a versului ,,pianistul cânta doar pe clapele negre". Pare a fi un element de decor în această empatie în vers faţă de ea, cea care plângea, dar nu e aşa. Eu îl văd ca pe un moment de respiro în care eul liric observă că pianistul emapatizează şi el, cântând ,,pe clapele negre", clape care reprezintă sunete alterate de diezi sau bemoli folosite în game minore, triste. Remarc şi o altă putere de sugestie a ,,clapelor negre" prin epitetul cromatic ,,negre", asociat doliului, suferinţei. Deci, multiple interpretări. Felicitări!
( O singură observaţie ar fi la penultima strofă: nu mi-s clare sintaxa propoziţiei şi a frazei, subiectele, predicatele, prop. regentă şi punctuaţia. E posibil să fie o greşeală de tastare. )
Cu mult drag, Mariana.
Bun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
Daca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
cred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
de cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
acest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
metafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
In primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
un poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
Virgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
atenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
Andu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
pentru textul : văd cireși de smoală deîmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
pentru textul : kodak film decristina. am modificat. multam.
colaceaul acela era tot typo :) ar fi trebuit sa fie "incolacea" acolo.
imi pare bine ca ai gasit ceva sa-ti placa pe la mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul desa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deaceea lumina sau acea lumina? împrimăvărează e un cuvint greoi si trecut. batrinetea virgina a visului? schimba asta. greu greu. nu prea mi-a plăcut.
pentru textul : Odată I deAi aici câteva vârfuri sarcastice, cum ar fi
"când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius"
"românul are șapte vieți dar din păcate un singur ficat" (excelent!!, la fel şi ce urmează - parcă aş scoate "din păcate"; citeşte aşa: românul are șapte vieți dar un singur ficat. Mi se pare şi mai viguros).
etc.
E un text care lasă în urmă zâmbete, dar zâmbete scurte. Fain!
pentru textul : cine are ceva de spus să spună acum dete asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deRemarc aparenta solitudine a versului ,,pianistul cânta doar pe clapele negre". Pare a fi un element de decor în această empatie în vers faţă de ea, cea care plângea, dar nu e aşa. Eu îl văd ca pe un moment de respiro în care eul liric observă că pianistul emapatizează şi el, cântând ,,pe clapele negre", clape care reprezintă sunete alterate de diezi sau bemoli folosite în game minore, triste. Remarc şi o altă putere de sugestie a ,,clapelor negre" prin epitetul cromatic ,,negre", asociat doliului, suferinţei. Deci, multiple interpretări. Felicitări!
pentru textul : Cântecul ei trist de( O singură observaţie ar fi la penultima strofă: nu mi-s clare sintaxa propoziţiei şi a frazei, subiectele, predicatele, prop. regentă şi punctuaţia. E posibil să fie o greşeală de tastare. )
Cu mult drag, Mariana.
eu nu as folosi pentru colaj decit strofa a patra, Marina, si poate, poate, strofa a doua. atit
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 deluciane, subscriu
pentru textul : nu scriu poezie deprimele doua strofe sint valoroase si ar merita o penita de aur. dar in partea a doua textul se pierde pe sine insusi.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deBun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
pentru textul : Canibalism liric dee ok Virgil. știu ce înseamnă să fii solicitat.
pentru textul : icoană hoinară deDaca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
pentru textul : let's get together decred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
pentru textul : 江戸 (Edo) depoemul este ok, cam old fashioned dar ok
pentru textul : Nu doar aripile înalță deultimul vers complet ratat
Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
pentru textul : schizoid de profesie dede cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deacest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
pentru textul : abso(lut) demetafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
In primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc dem-aș bucura să văd și textul în limba română multumesc
pentru textul : Nous faisons l’amour deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde dete citesc cu placere, Daniela.Multumesc cu drag!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deun poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
pentru textul : mater misericordiae deVirgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
pentru textul : mi-e dor deatenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
pentru textul : Altfel dewell, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
Andu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? dePagini