lucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
iată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
cailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
nu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
cu cră (cra - legătură la penultima strofă), fără cră, iese - adică textul e unul incisiv, ironic, sclipitor pe la încheieturile jocurilor de cuvinte și nu numai - morala e înainte, la trecerea prin oglinzi, transformarea, modificarea unghiurilor, a viziunii; - grebla, porțelanul chinezesc și cuc/uiul - straniu echipaj:) obiecție: deși în text sunt amintiți "re-pe-tat", fluturii nu sunt menționați în titlu :)
Oana, mulțumesc de părere și citire. Între ”salt” și „jucător de ruletă”există și acea „detașare” menită să aducă un plus de nuanță. Oricum, mie nu mi se pare a fi în plus, la salt mă refer, bineînțeles.
Dragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
Impresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
scrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
textul a fost postat la 5 minute dupa ce a fost scris..nu e o versiune finala, eu intervin dupa o vreme la ele nu imediat si nici daca mi/o sugereaza cineva. Pe de alta parte, aveti dreptate ..prea multe cuvinte de legatura... o sa ma gandesc, oricum multumesc de trecere, lectura si sugestii...
aranca, ai "simtit" bine penarul. e oarecum miezul ioana, eu zic sa te detasezi putin de uneletele cu care analizezi si poate de formule. incearca sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul. desigur tu esti o inginera a poeziei, eu doar omul care aduna fier vechi shalome, ai dreptate cu treapta si am sa schimb
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
stii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
ca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
Poezie întru sensibilitate și zbor, credință și eros. Totul este metaforă, păsările-pietre metamorfozându-se funcție de vectorul zborului...o migrație a pietrelor... (vezi Dinu Flămând "Migrația pietrelor")... Prima strofă îmi amintește de atmosfera din: "Atunci am înțeles, tu erai singură în cenușiul mat al humii eu însămi stam la capul tău ca la celălalt capăt al lumii." (Ileana Mălăncioiu) ca stare profundă a tristeții, însingurării de sine...
draga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
lucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
pentru textul : Invitație deiată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
pentru textul : Poemul suflet decailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deam corectat.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă denu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
pentru textul : clown decu cră (cra - legătură la penultima strofă), fără cră, iese - adică textul e unul incisiv, ironic, sclipitor pe la încheieturile jocurilor de cuvinte și nu numai - morala e înainte, la trecerea prin oglinzi, transformarea, modificarea unghiurilor, a viziunii; - grebla, porțelanul chinezesc și cuc/uiul - straniu echipaj:) obiecție: deși în text sunt amintiți "re-pe-tat", fluturii nu sunt menționați în titlu :)
pentru textul : poveste cu oglinzi, vrăbii, greblă și cră/iese deOana, mulțumesc de părere și citire. Între ”salt” și „jucător de ruletă”există și acea „detașare” menită să aducă un plus de nuanță. Oricum, mie nu mi se pare a fi în plus, la salt mă refer, bineînțeles.
O seară bună,
pentru textul : Neo(I) deEugen.
te citesc cu placere, Daniela.Multumesc cu drag!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” decând aleargă parcă merge și când merge parcă stă, când vorbește parcă tace și când tace bine face...
pentru textul : risipă de nori deDragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
pentru textul : Epilog... deIoana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deImpresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
pentru textul : Hârtia de o sută descrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
pentru textul : revelație dete-am citit, bobadile, dar ... no satisfaction. imi pare bine ca ai incredere in ceea ce scriu.
pentru textul : no satisfaction deDaca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
pentru textul : apa trece, pietrele trec de"cu starea scârţâită la ieşirea din mine" ?!
"nesupunerea nu poate fi deschisă nici de cununia făcută la popă" ?
"trăiesc din ce moartea nu mă apasă pe suflet" ?!
Cred că ţi-am mai spus - încercarea de-a fi neînţeles nu este una dintre mizele poeziei şi nici nu oferă valenţe lirice, aşa cum s-ar putea crede.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului de"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? desi totusi de unde stim noi daca primul Craciun n-a fost mai mult duerere decit bucurie...
pentru textul : überpain deMulte nume cunoscute pe aici.
Felicitări, Laurenţiu, Andrei!
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 detextul a fost postat la 5 minute dupa ce a fost scris..nu e o versiune finala, eu intervin dupa o vreme la ele nu imediat si nici daca mi/o sugereaza cineva. Pe de alta parte, aveti dreptate ..prea multe cuvinte de legatura... o sa ma gandesc, oricum multumesc de trecere, lectura si sugestii...
pentru textul : stop! cardiac dearanca, ai "simtit" bine penarul. e oarecum miezul ioana, eu zic sa te detasezi putin de uneletele cu care analizezi si poate de formule. incearca sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul. desigur tu esti o inginera a poeziei, eu doar omul care aduna fier vechi shalome, ai dreptate cu treapta si am sa schimb
pentru textul : ghemuire deSixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deiti multumesc pt semn, aprecierea ta ma bucura.
cu stima
pentru textul : Mut destii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
pentru textul : cu cărțile pe piept deDorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
pentru textul : dorina deca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
pentru textul : jane doe deorice criminal profesionist:) ai memorie buna, esti periculos :)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă dePoezie întru sensibilitate și zbor, credință și eros. Totul este metaforă, păsările-pietre metamorfozându-se funcție de vectorul zborului...o migrație a pietrelor... (vezi Dinu Flămând "Migrația pietrelor")... Prima strofă îmi amintește de atmosfera din: "Atunci am înțeles, tu erai singură în cenușiul mat al humii eu însămi stam la capul tău ca la celălalt capăt al lumii." (Ileana Mălăncioiu) ca stare profundă a tristeții, însingurării de sine...
pentru textul : Pietrele Annei dedraga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
pentru textul : am văzut-o deBeniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
pentru textul : Săgeți în piept dePagini