Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Are o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
da. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
oricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
lumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
Nu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
Doar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
Început doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
Eu cred că Vladimir a înscris un cerc în prima strofă, de fapt o simetrie inversă, dacă îi pot spune așa – libertatea/deschiderea închisă, sau imposibilitatea/inutilitatea ei în lipsa limitelor (nu discut natura lor, este evidentă, cred), din primele 2 versuri vs. închiderea deschisă, ,,sfârșit deschis în oglindă”. Aceeași capcană, același no escape al poeziei autorului. Probabil și eu am fost excesiv de coerentă :)… Strofa a doua păstrează aceeași tehnică, extinsă atât la nivel imagistic, cât și ideatic. Este interesantă, aș spune conclusiv, un mic paradox în sine, ușor de vizualizat și acceptat în consecință, însă tocmai prin fascinația imaginii provoacă nevoia înțelegerii, iar în momentul ăsta, cel puțin pentru mine, devine mai greu de asimilat. Strofa a treia am apreciat-o îndeosebi, însă sunt reticentă în fața de comparației finale. O găsesc forțată și chiar lipsită de veridicitate, deși se înscrie în termenii oarecum gingași, dacă nu catartici din registrul folosit în construcție (să mai remarc o dată starea totalmente opusă reușită tocmai pe baza registrului de care vorbeam? : ). Sigur că este un crescendo în poezie, nici nu cred că s-a vrut o ambiguitate în privința asta, parcă e și o tentă de psalm, culminând cu un soi de ,,evrika”, sau cu o aflare-naștere. După care nu poate urma decât prăbușirea. Finalul îmi este cumva cunoscut, bineînțeles ca aparținându-ți, dar asta nu are importanță:). De apreciat cum, deși cel puțin ca și tehnică și chiar ca locuri și expresii poezia ta nu mai surprinde, ca stare, complexitate a ideii și atmosferă rămâne puternică, izbitoare chiar, mulând volens-nolens trăirile cititorului.
'la afaceri' se desculță?? 'excepțiile confirmă regula'- evita sa folosesti expersii-clisee.. fara sa ai un sens in spatele lor care sa evadeze din banal... in rest... se poate mai mult, in mod sigur, sunt ideiin poem, care dezvoltate separat si mai atent, mai ne'grabit.. pot deveni poezii. asa, pare o chestie pe care ai scris'o ca tot voiai sa scrii... salutari Adriana
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
poezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
Va rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
Andule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Are o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : careless whisper deNicoleta Grădinaru, mulțumesc pentru sugestii. Te mai aștept
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deda. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deoricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
lumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
pentru textul : Singur deA se vedea raspunsul in textul "Pasarea Vimp".
pentru textul : Aforeme (I) deeu cred ca tu esti vladimir. n-are-a face ca i te adresezi ca si cand:) tot pe la melc am ramas si eu sa ma hodinesc si sa rumeg poemul matale.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir debine cezar. am reconfigurat. acum poti introduce mai putine si poti reedita. multumesc
pentru textul : toamnă deEu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
pentru textul : de regăsire deNu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
pentru textul : avon cosmetics deCa să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
pentru textul : vinovați deDoar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
nu l-am cunoscut, nici nu l-am citit pe Virgil Diaconu dar mi se pare că dânsului i s-au deschis cumva ochii, cum şi mie de altfel.
pentru textul : Partidul florii de cireş deCailean - multumesc de sugestie, o pastrez! mi-ai adus un pic din pacea acelei clipe...
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deÎnceput doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
pentru textul : Concediul deEu cred că Vladimir a înscris un cerc în prima strofă, de fapt o simetrie inversă, dacă îi pot spune așa – libertatea/deschiderea închisă, sau imposibilitatea/inutilitatea ei în lipsa limitelor (nu discut natura lor, este evidentă, cred), din primele 2 versuri vs. închiderea deschisă, ,,sfârșit deschis în oglindă”. Aceeași capcană, același no escape al poeziei autorului. Probabil și eu am fost excesiv de coerentă :)… Strofa a doua păstrează aceeași tehnică, extinsă atât la nivel imagistic, cât și ideatic. Este interesantă, aș spune conclusiv, un mic paradox în sine, ușor de vizualizat și acceptat în consecință, însă tocmai prin fascinația imaginii provoacă nevoia înțelegerii, iar în momentul ăsta, cel puțin pentru mine, devine mai greu de asimilat. Strofa a treia am apreciat-o îndeosebi, însă sunt reticentă în fața de comparației finale. O găsesc forțată și chiar lipsită de veridicitate, deși se înscrie în termenii oarecum gingași, dacă nu catartici din registrul folosit în construcție (să mai remarc o dată starea totalmente opusă reușită tocmai pe baza registrului de care vorbeam? : ). Sigur că este un crescendo în poezie, nici nu cred că s-a vrut o ambiguitate în privința asta, parcă e și o tentă de psalm, culminând cu un soi de ,,evrika”, sau cu o aflare-naștere. După care nu poate urma decât prăbușirea. Finalul îmi este cumva cunoscut, bineînțeles ca aparținându-ți, dar asta nu are importanță:). De apreciat cum, deși cel puțin ca și tehnică și chiar ca locuri și expresii poezia ta nu mai surprinde, ca stare, complexitate a ideii și atmosferă rămâne puternică, izbitoare chiar, mulând volens-nolens trăirile cititorului.
pentru textul : pulsar de'la afaceri' se desculță?? 'excepțiile confirmă regula'- evita sa folosesti expersii-clisee.. fara sa ai un sens in spatele lor care sa evadeze din banal... in rest... se poate mai mult, in mod sigur, sunt ideiin poem, care dezvoltate separat si mai atent, mai ne'grabit.. pot deveni poezii. asa, pare o chestie pe care ai scris'o ca tot voiai sa scrii... salutari Adriana
pentru textul : cotidian deA doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris dePentru că e Marea Peniţiadă, revin si eu la locul crimei :).
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă dePentru trecere şi părere, mulţumesc, Andu!
pentru textul : Caz (ne)clasat dece imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul desi mie imi plac cerealili si reclamili inteligente. din cauza asta mă tai des cu dublul tais al cuvintelor. (placut)
pentru textul : 2 a.m. deCred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii depoezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
pentru textul : casa de pe colină dePregătesc. :)
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deVa rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
pentru textul : poemul cornet de semințe deAndule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
pentru textul : Haiku dearanca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome deregret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Pagini