in amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
Ioana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
O imagine puternică. Mi-a dat de gândit. Eu nu am văzut niciodată licurici şi am auzit că unii pretind că în zilele noastre sunt mai puţini ca pe vremuri. Mulţumesc pentru această fulgerătoare reflexie.
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
Un ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
am citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.
e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
Proza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
Virgil tie ti-e foame si nu ai mai primit flori de mult..
[daca ma gindesc bine si mie si nici eu] :p
ok, ma fac serioasa si iti spun: m-am jucat putin cu tehnica (periculos lucru!), dar nu suficient si se vede cu ochiul liber..daca as fi perfecta (ca poeta) as sughita prea mult noaptea...
so, in texte ma stradui sa gasesc un compromis (mesaj, tehnica, originalitate, stil, sughit) ie capra varza lup riu? nu stiu daca e buna comparatia asta..
multumesc pentru penită. a trecut ceva timp de cand n-am mai scris insă două evenimente majore au punctat acest răstimp: mi-am sustinut teza de doctorat si am publicat primul meu volum de poezie, intitulat ,, Pe umbra mea o cheamă Joline''. un an nou incrustat cu gânduri bune!
Madim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
...dacă ai știi cât regret, uneori, că postez la un prim impuls, la o primă decizie luată în grabă! dar nu, ceea ce am scris aici e... pură premeditare:) mulțumesc Lea! titlul face referire la un prozator drag mie, de unde se va deduce ce o fi cu abjecția, pentru că, oarecum, cu dragostea e clar:) te mai aștept, la fel de curajoasă! cât despre înmormântări... un anumit tupeu de proastă calitate trebuie decedat:)! cu drag și lene, paul
Cred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
Ce sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
Îmi place textul, care se construiește armonios dintr-o viziune oarecum apocaliptică, născându-se, "înălțându-se din pântec", înspre simțirea finală, diafană, ce suspendă sensul între amintire și sublimare a suferinței, a unei încercări, ori a unei mari emoții acceptată cu înțelegerea unor rosturi fundamentale. Textul stă pe câteva imagini, alambicate în construcție dar de mare efect poetic, care dau greutate fiecărui vers.
Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
pentru textul : scaranoastradebloc demultumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deevident, fiecare cu "imaginea" lui (sau ei) despre "războinicia iubirii", nu? eu prefer spahiii...
pentru textul : cambodian oud demulţumesc pentru observaţii
...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
pentru textul : a christmas tale devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deIoana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
pentru textul : Recapitulare deO imagine puternică. Mi-a dat de gândit. Eu nu am văzut niciodată licurici şi am auzit că unii pretind că în zilele noastre sunt mai puţini ca pe vremuri. Mulţumesc pentru această fulgerătoare reflexie.
pentru textul : Ştafetă. deBună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deMultumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deAud și văd, Călin, intenționat am scris balerin, nu baletist. Fiindcă la 14 ani citeam Bacovia și îmi doream să devin baletistă. :)
pentru textul : cheile deUn ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
pentru textul : sînt un nasture deam citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.
pentru textul : să am în grijă o lacrimă dee bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
pentru textul : cerul interzis decristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
pentru textul : pietrele umbrei deNicholas Dinu , am corectat.Multumesc.E mult mai bine acum.
pentru textul : tablou cu berze deProza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
pentru textul : Respiro deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
Virgil tie ti-e foame si nu ai mai primit flori de mult..
[daca ma gindesc bine si mie si nici eu] :p
ok, ma fac serioasa si iti spun: m-am jucat putin cu tehnica (periculos lucru!), dar nu suficient si se vede cu ochiul liber..daca as fi perfecta (ca poeta) as sughita prea mult noaptea...
so, in texte ma stradui sa gasesc un compromis (mesaj, tehnica, originalitate, stil, sughit) ie capra varza lup riu? nu stiu daca e buna comparatia asta..
multumesc!
pentru textul : Oasis de* mesajul
pentru textul : trio demultumesc pentru penită. a trecut ceva timp de cand n-am mai scris insă două evenimente majore au punctat acest răstimp: mi-am sustinut teza de doctorat si am publicat primul meu volum de poezie, intitulat ,, Pe umbra mea o cheamă Joline''. un an nou incrustat cu gânduri bune!
pentru textul : colindul cămășii albastre deMadim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
pentru textul : Într-o gară de sticlă deIn lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
pentru textul : coborârea în Carte de...dacă ai știi cât regret, uneori, că postez la un prim impuls, la o primă decizie luată în grabă! dar nu, ceea ce am scris aici e... pură premeditare:) mulțumesc Lea! titlul face referire la un prozator drag mie, de unde se va deduce ce o fi cu abjecția, pentru că, oarecum, cu dragostea e clar:) te mai aștept, la fel de curajoasă! cât despre înmormântări... un anumit tupeu de proastă calitate trebuie decedat:)! cu drag și lene, paul
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deCred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
pentru textul : YM deCe sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
pentru textul : coborîrea din tablou deÎmi place textul, care se construiește armonios dintr-o viziune oarecum apocaliptică, născându-se, "înălțându-se din pântec", înspre simțirea finală, diafană, ce suspendă sensul între amintire și sublimare a suferinței, a unei încercări, ori a unei mari emoții acceptată cu înțelegerea unor rosturi fundamentale. Textul stă pe câteva imagini, alambicate în construcție dar de mare efect poetic, care dau greutate fiecărui vers.
pentru textul : înălțarea din pântec deÎncă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAmuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d dePagini