paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
o seară plăcută şi ţie.
Cum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
Margas
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
acum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
N-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
Personal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
nu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
cred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
Poemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
Paule, n-am inteles mai nimic din raspunsul tau si iti spun de ce, tu aduni merele cu perele si apoi cu prunele e adevarat sunt fructe dar... citatul tau vine dintr-o discutie avuta cu persoana Virgil Titarenco, adresarea mea era directa, personala acolo, unui patron. Site-ul e cu totul altceva, e ca la firme cu persoane fizice actionari (nu stiu daca stii chestia asta) iar eu nu generalizez. In schimb cred ca tu faci o confuzie pubera (asta nu e atac, zic asta in caz ca ti s-ar parea din cine stie ce unghi citesti tu ce spun eu peste 20 de ani ca in dumas) intre om si creatia sa. Andu
Admir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
Aveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
Multumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
am să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
Îmi place acest stil laconic de expresie, aproape ambiguu, dar fără a cădea în echivoc. Formula de început e de-a dreptul cuceritoare, extrasenzorială, dar imaginile se materializează treptat, interacţionează vizual şi tactil cu cititorul, oferindu-i acestuia experierea efectelor unei "interferenţe", păstrând însă secretul naturii acesteia. Se spune tot ce este esenţial, dar nu reuşeşti să cunoşti decât în parte.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
Dinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
mulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deo seară plăcută şi ţie.
Cum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMargas
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride deacum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
pentru textul : Athosul desa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
pentru textul : eu zvînc demi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deN-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
pentru textul : Scrisoare dePersonal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
this is more like a blog entry but still fun. i enjoy your writings
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deAvem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
pentru textul : atât de vie deIdeea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
pentru textul : Miel la Proțap demultumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
pentru textul : sunt doar o atârnare decred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
Poemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte dePaule, n-am inteles mai nimic din raspunsul tau si iti spun de ce, tu aduni merele cu perele si apoi cu prunele e adevarat sunt fructe dar... citatul tau vine dintr-o discutie avuta cu persoana Virgil Titarenco, adresarea mea era directa, personala acolo, unui patron. Site-ul e cu totul altceva, e ca la firme cu persoane fizice actionari (nu stiu daca stii chestia asta) iar eu nu generalizez. In schimb cred ca tu faci o confuzie pubera (asta nu e atac, zic asta in caz ca ti s-ar parea din cine stie ce unghi citesti tu ce spun eu peste 20 de ani ca in dumas) intre om si creatia sa. Andu
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deAdmir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
pentru textul : Nicolae Manolescu – Foiletonul critic și eseul speculativ ca istorie literară deAveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
ce să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly deFoarte frumos text; o poezie de fapt, după formă, plină de un conţinut profund şi o metaforică sugestivă cu nuanţe filozofice. Mi-a plăcut.
pentru textul : uneori deMultumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
pentru textul : Grădina japoneză deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona deam să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deMi-a fost drag să apar lângă oameni pe care îi respect, apreciez și admir. Pentru aceasta și nu numai, MULȚUMESC, Alina!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deÎmi place acest stil laconic de expresie, aproape ambiguu, dar fără a cădea în echivoc. Formula de început e de-a dreptul cuceritoare, extrasenzorială, dar imaginile se materializează treptat, interacţionează vizual şi tactil cu cititorul, oferindu-i acestuia experierea efectelor unei "interferenţe", păstrând însă secretul naturii acesteia. Se spune tot ce este esenţial, dar nu reuşeşti să cunoşti decât în parte.
pentru textul : Interferenţă deai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Ionuţ, scuze.
pentru textul : Canibalism liric deUn poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
pentru textul : Sonata nocturna deDinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
pentru textul : ultimul zvâc defelicitări, Raluca, și succes deplin în continuare!
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" demulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
pentru textul : Mișcare deda, multumesc. cred ca aceea era
pentru textul : Suflet albastru deevident este perfectibil. intotdeauna am nevoie de idei si solutii
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
pentru textul : PRINTUL FERICIRII dePagini