e straniu să vezi cum gîndește un bărbat
despre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
Slab.Slab! Slab!! "Te simt aproape... Simt emotia in stomac Si un val prabusindu-se peste mine." ce bine ca ne-ai adus si noua la cunoastinta! "Te simt aproape... Te-am respirat inlauntrul fiintei mele, Dar acum simt ca ma sufoc!"...................si eu! "Ma simt... Te-am respirat... Te-am simtit..." cata simtire, Doamne! si cata fiziologie!
da, bună dimineața, gata, niciodată nu e destul, uite că s-a nimerit poezia aceasta pe starea mea din acastă ( cețoasă, aici, diminineață), și după ce am recitit textul mi-a venit să mă afund în cel mai îndepărtat cotlon din garajul meu. plec la drum, totuși, cu portbagajul deschis și îl aud cu zdrăngăne...
Eu cred că problema e la d-voastră, d-le Dinu. Cred că încurcaţi biblia cu literatura, cenaclul cu biserica, credinţa-fanion cu forma de superioritate şi poezia cu cutia milei.
Nu suntem corul bisericii, ca să cădem în rotule sub mantia d-voastră, când vă faceţi milă de ne înduraţi cu câte o cântare. Aici se face literatură. Sau se încearcă. Asta judecăm, pentru asta suntem judecaţi... Fie că purtăm în mână ţigări, narghilele, busuioace, crucioaie sau alte acatiste.
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
Text construit în manieră suprarealistă, cu tot ce decurge din faptul că este ghidat de intenţie, iar nu produs de dicteu. Asemănări şi cu poezia albatrosistă, bunăoară a lui Geo Dumitrescu din "Libertatea de a trage cu puşca" (mai puţin substanţial, însă). Când se adună mai multe texte în acest stil, apare problema repetabilităţii, se vede matriţa...
Altminteri, "blana de sconcs", nu "de sconc"!
”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
Interesanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Nu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
Marina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
Aranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
Nicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
matei, nu stiu daca ti-am spus dar mie imi place psudonimul asta de dihanie. se potriveste cu verbul a urla si cu adjectivul wild Alina, stilul meu? care este stilul meu? dar asta ar insemna sa reluam o veche si interminabila discutie.
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
este de-a dreptul fascinant, sunt atras de atmosfera textelor tale ca un junkie... se vede că ai scris și proză înainte...
poemul degajă o tristețe senină și o atmosferă de intrare într-un tablou admirat, în care există o naturalețe căreia cu greu îi poți rezista:
filmul în care
ei doi
merg
pierduți
pe o stradă lungă pustie și ea se sprijină de el
privește în jos, apoi iarăși la el
și părul ajunge pe obrazul lui
ea nu are cancer nu o doare nimic
dragostea lor e ca un mercedes de mii de dolari
târându-se prin deșert...
versuri frumoase care vin din alt anotimp, din altă realitate și se întâlnesc aici pentru un rewind cu ochii închiși cercetâd blândețea ca pe un obiect fin, lăcuit și plăcut mirositor al unei alte vremi...
excelent gândit finalul.
atunci când ninge văd flori uriașe în loc de oameni
adorm lângă o sobă
unde focul arde benign
iar filmul rulează în noapte cu ochii roșii
fără
nici cel mai mic
fășîit
ce pot să zic? tac, citesc și recitesc... și admir!
Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e straniu să vezi cum gîndește un bărbat
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dedespre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
Slab.Slab! Slab!! "Te simt aproape... Simt emotia in stomac Si un val prabusindu-se peste mine." ce bine ca ne-ai adus si noua la cunoastinta! "Te simt aproape... Te-am respirat inlauntrul fiintei mele, Dar acum simt ca ma sufoc!"...................si eu! "Ma simt... Te-am respirat... Te-am simtit..." cata simtire, Doamne! si cata fiziologie!
pentru textul : Simt deda, bună dimineața, gata, niciodată nu e destul, uite că s-a nimerit poezia aceasta pe starea mea din acastă ( cețoasă, aici, diminineață), și după ce am recitit textul mi-a venit să mă afund în cel mai îndepărtat cotlon din garajul meu. plec la drum, totuși, cu portbagajul deschis și îl aud cu zdrăngăne...
pentru textul : instinct deEu cred că problema e la d-voastră, d-le Dinu. Cred că încurcaţi biblia cu literatura, cenaclul cu biserica, credinţa-fanion cu forma de superioritate şi poezia cu cutia milei.
Nu suntem corul bisericii, ca să cădem în rotule sub mantia d-voastră, când vă faceţi milă de ne înduraţi cu câte o cântare. Aici se face literatură. Sau se încearcă. Asta judecăm, pentru asta suntem judecaţi... Fie că purtăm în mână ţigări, narghilele, busuioace, crucioaie sau alte acatiste.
Doamne-ajută!
pentru textul : răscruce deparodie...LA CE? schimbati incadrerea, va rog.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile de...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
pentru textul : cred că așa se întâmplă deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei deAm găsit o listă oficială, cu toate premiile. Şi mai există un "hermenian" premiat - e vorba de:
Premiul special al Bibliotecii „I. H. Rădulescu” – Maricica Frumosu (Criuleni Republica Moldova).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deFelicitări!
de acord, mai ales daca taceai si tu
pentru textul : Auzul Vederii denu voiam sa aburesc Virgil, incercam doar sa definesc un cuvant... se pare ca n-am reusit, sunt o introvertita recunosc:)
pentru textul : dor depai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
pentru textul : angoase&fisuri deText construit în manieră suprarealistă, cu tot ce decurge din faptul că este ghidat de intenţie, iar nu produs de dicteu. Asemănări şi cu poezia albatrosistă, bunăoară a lui Geo Dumitrescu din "Libertatea de a trage cu puşca" (mai puţin substanţial, însă). Când se adună mai multe texte în acest stil, apare problema repetabilităţii, se vede matriţa...
pentru textul : Paturi Suprapuse deAltminteri, "blana de sconcs", nu "de sconc"!
”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
alex
pentru textul : La distanță de-un om dein prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deInteresanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
pentru textul : poezia mea de azi deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II deHi Dorin,
pentru textul : călcîiul lui hermes deai văzut o copulaţie perfectă între emoţii şi gînduri? e oare chiar atît de des întîlnită?
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur dechiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...
mulțumesc pentru comm.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată dealma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice
pentru textul : imaginar deNu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
pentru textul : zilele universitatii deMarina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
pentru textul : peruvian dream deAranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
pentru textul : imagine cu scrib egiptean deNicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
pentru textul : un mecanism al iluziei de"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
pentru textul : Binaritate & PoMo dematei, nu stiu daca ti-am spus dar mie imi place psudonimul asta de dihanie. se potriveste cu verbul a urla si cu adjectivul wild Alina, stilul meu? care este stilul meu? dar asta ar insemna sa reluam o veche si interminabila discutie.
pentru textul : wild deAm reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
pentru textul : Intensitate deeste de-a dreptul fascinant, sunt atras de atmosfera textelor tale ca un junkie... se vede că ai scris și proză înainte...
poemul degajă o tristețe senină și o atmosferă de intrare într-un tablou admirat, în care există o naturalețe căreia cu greu îi poți rezista:
filmul în care
ei doi
merg
pierduți
pe o stradă lungă pustie și ea se sprijină de el
privește în jos, apoi iarăși la el
și părul ajunge pe obrazul lui
ea nu are cancer nu o doare nimic
dragostea lor e ca un mercedes de mii de dolari
târându-se prin deșert...
versuri frumoase care vin din alt anotimp, din altă realitate și se întâlnesc aici pentru un rewind cu ochii închiși cercetâd blândețea ca pe un obiect fin, lăcuit și plăcut mirositor al unei alte vremi...
excelent gândit finalul.
atunci când ninge văd flori uriașe în loc de oameni
adorm lângă o sobă
unde focul arde benign
iar filmul rulează în noapte cu ochii roșii
fără
nici cel mai mic
fășîit
ce pot să zic? tac, citesc și recitesc... și admir!
pentru textul : rewind deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții deam reformulat puţin şi am scăpat de una , pentru...
pentru textul : pulsul amintirii deam să fiu mai atentă , mulţumesc mult.
Pagini