Stimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
Alina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
mi-a placut foarte tare. un text proaspat. aproape tineresc. te face sa zambesti, sa-ti spui ca o sa fie bine, sa ai chef sa bei un pahar cu lapte. chiar seamana cu o melodie indie.
superb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
primele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
asta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.
Curaj, intrați! Am crezut că mă așteaptă un text cu furci și topoare, și când colo... M-ai făcut să râd în seara asta când nu știu dacă se termină ziua sau începe... Un text bun, de citit pe nerăsuflate! Excelent: "dacă ești bărbat sau dacă nu cumva noaptea te-a metamorfozat în femeie sau poate și mai rău în bărbat"
Multe greșeli de editare. Ex: propria vocea, urma cu accent, planurilor tremporale, a fel de fireesc, șablonuluir , marmoră, acuarii, ceâkrei.
În plus, aș adăuga ca și scriere corectă utilizarea unui 'â' și a și nu i, în interiorul cuvintelor.
- ca, și mai ales, cît un fîlfîit de fluture - regândește virgulele
Mi se pare un text greoi. Abordează multe teme și aruncă cititorul în prea mult simbolism. Are expresii pretențioase care nu sună bine, este pe alocuri vag iar dialogul lasă de dorit nefiind natural uneori. Povestea este originală dar scrierea o face greu de urmărit. V-aș sfătui să regândiți un pic abordarea. Mi-au plăcut decorul 'grădinii', un fantastic interesant.
Spunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
După pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
pentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
body are inregistrari, pentru inveselirea neamului. am cautat si textul alinei sa ii zic vreo doua, dar, daca tot sunt aici... alina, toata aprecierea pentru tot ce faci. virtualia nu ar exista fara tine. imi place si afisul. va tin pumnii, copii!
Eu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
abia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
am rămas în urmă cu visatul eșuată ca o navă totul trebuie să fie real să merg pe scări: sunt scări/ cobor la naiba nu am timp să mă gândesc la simboluri să trec prin cartier și să fiu atentă la glezne/ ziduri cenușii trotuar fărâmițat/ ce-mi pasă cineva ar scoate metafore sensuri oriunde intru am senzația de corp străin deasupra mea năvălește o materie densă care are o singură calitate: apasă acum sunt doar într-un local și pare liniștit cu mese ca niște ținte stau la una din ele desenez un chip pe stradă nu e nimeni doar proiecțiile din trecut ambalate în gips risipite ca pe o tablă de șah umbre decupate cu care să construiesc o nouă zi aruncate la întâmplare un local în care tipii nu-și spun nimic lângă fereastra verde un om pe care se așază praful privește odată cu mine pe masă: flori de plastic și zeul lor mort
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Să inducă oare posibilitatea continuării poemului în interiorul fiecărui cititor. Doar mă întreb.
pentru textul : yin și yang deStimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
pentru textul : Drumul poeților deAlina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
pentru textul : shambala degreoi text încîlcit redundant. strident cu preţiozităţi inutile.
pentru textul : lullaby pentru candelabre de"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul denu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie demi-a placut foarte tare. un text proaspat. aproape tineresc. te face sa zambesti, sa-ti spui ca o sa fie bine, sa ai chef sa bei un pahar cu lapte. chiar seamana cu o melodie indie.
dau o penita est-europeana.
pentru textul : indie desuperb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
pentru textul : despre ea, niciodată deprimele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deasta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
pentru textul : jurnaliana dedoar o părere. Eugen.
Curaj, intrați! Am crezut că mă așteaptă un text cu furci și topoare, și când colo... M-ai făcut să râd în seara asta când nu știu dacă se termină ziua sau începe... Un text bun, de citit pe nerăsuflate! Excelent: "dacă ești bărbat sau dacă nu cumva noaptea te-a metamorfozat în femeie sau poate și mai rău în bărbat"
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deAm corectat. Cezar
pentru textul : frigul dedaca devine elitista vroiam sa spun..imi fug tastele de sub mana..
pentru textul : hermeneia 2.0 deMulte greșeli de editare. Ex: propria vocea, urma cu accent, planurilor tremporale, a fel de fireesc, șablonuluir , marmoră, acuarii, ceâkrei.
În plus, aș adăuga ca și scriere corectă utilizarea unui 'â' și a și nu i, în interiorul cuvintelor.
- ca, și mai ales, cît un fîlfîit de fluture - regândește virgulele
Mi se pare un text greoi. Abordează multe teme și aruncă cititorul în prea mult simbolism. Are expresii pretențioase care nu sună bine, este pe alocuri vag iar dialogul lasă de dorit nefiind natural uneori. Povestea este originală dar scrierea o face greu de urmărit. V-aș sfătui să regândiți un pic abordarea. Mi-au plăcut decorul 'grădinii', un fantastic interesant.
Vă rog, corectați textul.
pentru textul : Colecționarul deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found deşi pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Alunecarea prin umbră deSpunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
pentru textul : too late for an iron life dee păcat ca textul ăsta să stea în șantier!
țiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii cred că e țiuitul aparatului.
pentru textul : ieşită din context deMultumesc Am corectat Cristi
pentru textul : Sonet 148 de"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deDupă pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
pentru textul : mi-e frică să dorm depentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
pentru textul : și soarele ca un mire debody are inregistrari, pentru inveselirea neamului. am cautat si textul alinei sa ii zic vreo doua, dar, daca tot sunt aici... alina, toata aprecierea pentru tot ce faci. virtualia nu ar exista fara tine. imi place si afisul. va tin pumnii, copii!
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deMarina, iti multumesc de citire si pentru semn. multa stima
pentru textul : Aburi deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deEu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!
pentru textul : Umbra. dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă deabia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
pentru textul : kore2 deam rămas în urmă cu visatul eșuată ca o navă totul trebuie să fie real să merg pe scări: sunt scări/ cobor la naiba nu am timp să mă gândesc la simboluri să trec prin cartier și să fiu atentă la glezne/ ziduri cenușii trotuar fărâmițat/ ce-mi pasă cineva ar scoate metafore sensuri oriunde intru am senzația de corp străin deasupra mea năvălește o materie densă care are o singură calitate: apasă acum sunt doar într-un local și pare liniștit cu mese ca niște ținte stau la una din ele desenez un chip pe stradă nu e nimeni doar proiecțiile din trecut ambalate în gips risipite ca pe o tablă de șah umbre decupate cu care să construiesc o nouă zi aruncate la întâmplare un local în care tipii nu-și spun nimic lângă fereastra verde un om pe care se așază praful privește odată cu mine pe masă: flori de plastic și zeul lor mort
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 dePagini