Pustiu de inimă, într-o așteptare, ca și cum pașii se aud invers, în-depărtare. Finalul m-a răscolit prin simplitatea cu care vorbești despre un dincolo, ca și cum am putea primi uneori acolo epistole sau semne despre neființa noastră. Mă trimite cu gândul la "Vorbește cu ea", filmul. O singură precizare: ai 3 versuri succesive care încep cu "în", ceea ce tehnica poetică ar "amenda". Crezi că poți modela ici-colo? "Te-aș întreba ce mai știi despre..."
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
sofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Ioan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
textul a fost scris prin 2004, nu mai stiu exact de unde am "imprumutat" traducerea - cert e ca ideea poeziei a plecat de la un pliant publicitar "Forever" in care se descriau binefacerile "aloe-vera" sau "aloe-barbadensis" - cred ca acest pliant continea si fragmentul din Cantarea Cantarilor, ca suport, este corect "voi sti", ai dreptate - voi modifica si "ostiola", cum am scris deja, pe langa osmoza erotico-vindecatoare cu sensuri multiple, tenta parodica isi are rolul ei, deloc de neglijat, multumesc
am citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
Gebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
"se deschid lacăte numai la ore fixe închidem inventarul culorilor nu mai e loc pentru vorbe de fum" Asta spune, cu un fel de rabdare stoica - autoarea. Merita sa aiba lumea incredere intr-un astfel de inceput poetic. Pentru aceasta minuscula iesire din anonimat - o penita. Dancus
aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
gânduri bune vouă!
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
deci Matei, cred că este clar că datorezi să îți ceri scuze lui Victor. ceva însă îmi spune că nu ai caracterul necesar pentru aceasta. evident însă că nicodem te va înțelege are un caracter (sau mai exact o lipsă de... ) la fel ca tine. parcă era cîndva o vorbă că cine se aseamănă se adună...
stiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
Da, sunt de acord, şi eu vreau să mai schimb poate începutul. În rest este aşa cum este, nu prea mai pot să îl schimb. Nu este cu mesaj indecis. Eu personal consider că poezia nu e musai să fie poezie cu "mesaj". Cam toată poezia bună nu e cu mesaj, de aceea resping mereu criticile aduse poeziilor mele legat de mesaj :) Desigur fiecare are opinia lui personală.
e dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
pentru textul : mai rar demerita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Pustiu de inimă, într-o așteptare, ca și cum pașii se aud invers, în-depărtare. Finalul m-a răscolit prin simplitatea cu care vorbești despre un dincolo, ca și cum am putea primi uneori acolo epistole sau semne despre neființa noastră. Mă trimite cu gândul la "Vorbește cu ea", filmul. O singură precizare: ai 3 versuri succesive care încep cu "în", ceea ce tehnica poetică ar "amenda". Crezi că poți modela ici-colo? "Te-aș întreba ce mai știi despre..."
pentru textul : Întrebarea deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deOK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele desofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
pentru textul : Axis Mundi desună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
pentru textul : faute de mieux deRemarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
pentru textul : oamenii de care ne este rușine de"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deIoan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini detextul a fost scris prin 2004, nu mai stiu exact de unde am "imprumutat" traducerea - cert e ca ideea poeziei a plecat de la un pliant publicitar "Forever" in care se descriau binefacerile "aloe-vera" sau "aloe-barbadensis" - cred ca acest pliant continea si fragmentul din Cantarea Cantarilor, ca suport, este corect "voi sti", ai dreptate - voi modifica si "ostiola", cum am scris deja, pe langa osmoza erotico-vindecatoare cu sensuri multiple, tenta parodica isi are rolul ei, deloc de neglijat, multumesc
pentru textul : Vera – iubita mea cu buze de aloe demultumesc Dsoara Marina pentru recomandari. voi incerca sa le urmez si chiar cred ca imi vor fi de folos. cu acelasi respect.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deam citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
pentru textul : mensura dePaul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
pentru textul : introfanie de toamnă I deSincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
Gebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deConsider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă demerci sancho, dar n-am inteles cum se scrie cu italice. titlu rectificat.
pentru textul : strâmtori de"se deschid lacăte numai la ore fixe închidem inventarul culorilor nu mai e loc pentru vorbe de fum" Asta spune, cu un fel de rabdare stoica - autoarea. Merita sa aiba lumea incredere intr-un astfel de inceput poetic. Pentru aceasta minuscula iesire din anonimat - o penita. Dancus
pentru textul : O deltă aparentă deaveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
pentru textul : ultimele zile degânduri bune vouă!
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
pentru textul : praf de scris în timp de- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?
pentru textul : podul suspinelor deP.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine dedeci Matei, cred că este clar că datorezi să îți ceri scuze lui Victor. ceva însă îmi spune că nu ai caracterul necesar pentru aceasta. evident însă că nicodem te va înțelege are un caracter (sau mai exact o lipsă de... ) la fel ca tine. parcă era cîndva o vorbă că cine se aseamănă se adună...
pentru textul : starea hermeneia deo sa te invit cu siguranta după ce tai capra vecinului,sa nu -ti deranjeze privirea ,coarnele rasucite.
pentru textul : Trăiește capra vecinului destiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
pentru textul : portarul de la spital deDa, sunt de acord, şi eu vreau să mai schimb poate începutul. În rest este aşa cum este, nu prea mai pot să îl schimb. Nu este cu mesaj indecis. Eu personal consider că poezia nu e musai să fie poezie cu "mesaj". Cam toată poezia bună nu e cu mesaj, de aceea resping mereu criticile aduse poeziilor mele legat de mesaj :) Desigur fiecare are opinia lui personală.
pentru textul : somnul de frumuseţe dee dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
pentru textul : i. l. r. devoi aduga subcategoria "alte limbi", cu posibilitatea de a preciza limba in subtitlu. Si veti putea reincadra textul
pentru textul : Circul Chardam descuze, mi-a scapat sa corectez si aici typosul ala. dar unde vezi lipsa diacritice? ec
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deazura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 dePagini