îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
am avut urmatoarea viziune apoi Pegasul negru se făcea că eram in lanul cu maci și adormeam la tv mă uitam cum eram năpădit de furnici furnicile se uitau în spatele meu tu veneai îmbracata in rochie alba în spatele meu simteam umbra ta urcand hurducandu-se incolacindu-se apoi, mult timp furnicile-au asteptat sa ne pierdem unul in spatele altuia după lună pe bicicleta cu roți de argint sa ma trezesti daca nu ti placu
Text slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
ciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
Dimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
Asa e, intuitia e corecta, ultima strofa mi s-a parut necizelata, m-am temut sa mai prelucrez de teama de a nu cadea in artificial. E remarcabil cand oameni care nu te cunosc, merg exact pe urma gandului tau.
De aceea mi-a facut multa placere prima parte a comentariului, mi-a dat curaj. Multumesc.
Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
Personaje bine conturate. Dialog alert. Final neasteptat. Tocmai asta ma deranjaza oarecum: da impresia de cautare de dragul efectului final. Una peste alta merita "penitele" anterioare. Asa ca vin si eu cu una.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
M-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
eu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
pentru textul : interludiu|mîinile demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life deam avut urmatoarea viziune apoi Pegasul negru se făcea că eram in lanul cu maci și adormeam la tv mă uitam cum eram năpădit de furnici furnicile se uitau în spatele meu tu veneai îmbracata in rochie alba în spatele meu simteam umbra ta urcand hurducandu-se incolacindu-se apoi, mult timp furnicile-au asteptat sa ne pierdem unul in spatele altuia după lună pe bicicleta cu roți de argint sa ma trezesti daca nu ti placu
pentru textul : o noapte între universuri deo să vă transmit reacţia personajelor după ce vor viziona acest clip. mulţumim.
pentru textul : şah şi mat deText slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
pentru textul : 12'' dem-am intors sa verific daca acum, la rece, il receptez la fel ca noaptea trecuta. da. si sa propun un "mai" in versul asta: "din focul ce nu va fi".
pentru textul : amputarea literei d deDimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
pentru textul : Hipertimie deAsa e, intuitia e corecta, ultima strofa mi s-a parut necizelata, m-am temut sa mai prelucrez de teama de a nu cadea in artificial. E remarcabil cand oameni care nu te cunosc, merg exact pe urma gandului tau.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deDe aceea mi-a facut multa placere prima parte a comentariului, mi-a dat curaj. Multumesc.
Extras din Regulament, despre texte:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
La poem - corect așază
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deIți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, deerată: comentariu greşit.
Toate bune, tuturor membrilor "Hermeneia"!
pentru textul : călătorie spre itaca dese putea cuminti si mai mult imaginea ta, dar fie si asa.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante de...delicată ca întotdeauna. ai ceva pur și frumos care mă atrage de fiecare dată să te citesc. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Japan Rose, Sunset deEla, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
pentru textul : fiara de lut deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul denu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
pentru textul : nu uitați maioneza deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie deRevin, ca ai un i mancat, de la cuminti.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deam eliminat portiunea aceea. aveai dreptate
pentru textul : dimineți kafkiene I dePersonaje bine conturate. Dialog alert. Final neasteptat. Tocmai asta ma deranjaza oarecum: da impresia de cautare de dragul efectului final. Una peste alta merita "penitele" anterioare. Asa ca vin si eu cu una.
pentru textul : Spoiler depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem dedimpotrivă, eu cred că acest text se poate transforma în două texte sau poate deveni chiar început de nuvelă.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deAdriana, ai observat ca n-ai mai postat de 10 ZILE o poazie? parca-ti statea mai bine în postura aceasta:)))
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deM-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra de”în rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri”
- cel mai mult îmi place cum ele, umbrele, sunt condamnate la un întuneric diferit. tăiat în două... :)
alex
pentru textul : capcana deeu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează de- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
Scuze pentru apariția repetată a comentariului. A fost din cauza unor probleme cu internetul. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Madlenă 2 dePagini