un poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
autobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
Pe bune,
Un poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
ca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
eu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
fain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
Ah, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
Aranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
francisc, ați spus în trei rânduri ceea ce un comentator/comentariu prolix ar fi spus în trei pagini. Ați sintetizat în 46 de cuvinte (le-am numărat!) ceea ce poemul spune în 150. Asta zic și eu intuiție critică. Vă mulțumesc! Mircea Florin Sandru
Încă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
Vladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
va multumesc pentru comentariile si opiniile exprimate
pentru textul : încă o zi deun poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
pentru textul : Aristo gol pușca deŞi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deŞtii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru textul : cerşind milă păduchilor deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deiată
un fluture
mi se așază în palmă
înfricoșat
nu e loc de întors
în jocul ăsta
beau cupa
atingând clapele
doar fluturii
pot să audă
melodia noastră
până când
îi tremură aripile
renasc în el
pentru textul : Iată defără opreliști
tentația florilor
setea adâncă
de cer
autobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
pentru textul : one bullet 'till morning dePe bune,
pentru textul : amărui deUn poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
pentru textul : recul. 1. deca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
eu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși depoemul promite prin atmosfera indusă. sugerez autoarei mai multă atenţie la detalii/exprimare. vezi aici "ca cei mici".
pentru textul : nopți albe deuite mie acesta mi s-a parut mai degraba loial filozofiei din spatele ideii de haiku
pentru textul : Haiku deAdriana, fiecare autor face asa cum prefera. Este pagina lui.
pentru textul : felie crocantă deLucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
pentru textul : la vest de mine însămi defain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
pentru textul : dăruire demersi frumos pentru semn. în cap l-am văzut mai lung, dar atât am fost stare să scriu. mă bucur totuși că l-ai citit
pentru textul : soulmates decu plăcere.
Ah, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
pentru textul : Multiplu de unu deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home dehialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deSpre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
pentru textul : oceans house mirror deAranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
pentru textul : palimpsest de toamnă deO simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
pentru textul : de ce să nu știu defrancisc, ați spus în trei rânduri ceea ce un comentator/comentariu prolix ar fi spus în trei pagini. Ați sintetizat în 46 de cuvinte (le-am numărat!) ceea ce poemul spune în 150. Asta zic și eu intuiție critică. Vă mulțumesc! Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deE prima dată când încerc acest gen. Nu e ușor deloc.
1.
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
cărarea dintre vecini
din nou deszăpezită
2.
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
în umbra văgăunei
nu ajunge niciun strop
PS. Mai așteptăm variante și de la cei ce au scris, și de la ceilalți :)
pentru textul : Renga deÎncă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dedin câte știu eu este REDACTOR.
pentru textul : O poveste postmodernistă debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deVladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
pentru textul : Amantă spirituală dedomnule Gongu, mă gândesc că, totuși, poezia asta ar merita un titlu mai expresiv. și mai generos. :)
pentru textul : de ce? dePagini