Alma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
"într-o zi
la marginea mării
am închis ochii
o clipă"
cred ca aici "o clipa" este ne la locul ei in comparatie cu actiunea de durata a ceea ce urmeaza cu pasarea si inchiderea ei in piept. mai degraba as vedea-o inserata aici:
"atît de mult încît dacă închid ochii
(o clipa)
aproape aud marea desfăcîndu-și aripile"
cred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
multam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
"Cea spus la început [...]"!!!
Mai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
Stimate domnule Virgil Titarenco
Sunt convinsă că ştiţi la fel de bine ca şi mine câte râuri de cerneală adevărată sau virtuală au curs pe această temă, adică o poetică definiţie a poeziei în sine
Această tentativă a Dvs. mi se pare nereuşită şi uşor copilărească şi aş dori să argumentez desigur
Reuşita mesajului poetic nu constă în 'explicaţii'plus variante ale aceluiaşi eşec de a transmite cititorului o emoţie, de a-l transpune într-o lume mai bună sau mai altfel decât cea în care trăieşte
Mijloacele Dvs. poetice Domnule Titarenco nu sunt doar învechite, dar sunt şi foarte sumare şi credeţi-mă că sunt o cititoare de-a Dvs., inclusiv volumul Mirabile Dictu îl am în bibliotecă... acela pare, cel puţin deocamdată, un moment de inspiraţie care se încăpăţânează să revină în cuvintele Dvs.
Uzaţi mult prea mult de elemente sintactice de legătură obositoare, văd asta în mai toate poemele Dvs recente care abundă de 'ca o' ca şi cu' sau enervantul 'de fapt' asta ca să nu amintesc de 'ar trebui'-ul care are deja boala lui alzeheimer în poezia modernă sau un clişeu mare cât pentagonul 'atunci mă întreb ce altceva este poezia decât o azvârlire de cuvinte nenorocite peste bord' peste care bord domnule Titarenco? Peste care bord?
Marga
Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
îți vorbesc din perspectiva unui romancier, adică și el domn, să vorbim puțin, și să scriem romane, că oricum femeile sunt cu pretenții, nu știi niciodată ce alte romane țes ele în căpșorul bucălat. eu zic să îl scrii cu o femeie, e mai șic. numai ce te faci cu cheful de a mânui personajul principal? poate pierzi și romanul, și femeia, și atunci să vezi...
felicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
da probabil ca ai texte mult mai reusite - stilistic vorbind - decat acesta, dar cu acesta am rezonat, ca sa zic asa, pana in varful unghiilor. cand te gasesti scris-descris de o alta mana, te incearca un sentiment ciudat...:) P.S.: as lasa o penita dar stiu ca acest comm in intregime subiectiv n-ar justifica-o suficient.
Omul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
L-am citit la persoana I şi îmi ,,prieşte". M-am oprit după versul ,,restul decor". Mi-am luat răgazul unei reflecţii. Parcă aş vrea să renunţ la versurile care urmează, parcă nu. Vin toate ca o cascadă. Poate doar versul ,,parole chitanțe", fiindcă iese un pic din ,,decor", din sfera metaforelor din celelalte versuri. Depinde câtă semnificaţie are pentru autor, şi cred că are că altfel nu ar fi fost scris. L-aş pune înaintea versului ,,la implicații la dobînzi".
am incercat sa vad in ce masura reusesc sa redau vietii in general si inutilitatea eternei amanari, in mod special. O sa ma mai gandesc la sugestia dumneavoastra pentru care va multumesc,
Atitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
om mare cu urme vizibile, hmm , astept iarna:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deAlma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
pentru textul : concert fără orchestră și pian desau poate vorbeai de altcineva, scuze,,,
pentru textul : pietrele umbrei de"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
dau oleacă spre bătrâneţe, hialin, ţandăra nu sare prea departe de buturugă, e bine ştiut. am făcut corectura de care zici, mulţumesc.
pentru textul : temeri grizate depai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
pentru textul : primul monolog de"într-o zi
la marginea mării
am închis ochii
o clipă"
cred ca aici "o clipa" este ne la locul ei in comparatie cu actiunea de durata a ceea ce urmeaza cu pasarea si inchiderea ei in piept. mai degraba as vedea-o inserata aici:
"atît de mult încît dacă închid ochii
pentru textul : singurătate de(o clipa)
aproape aud marea desfăcîndu-și aripile"
cred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
pentru textul : Ultimul ascunziş demultam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
pentru textul : iubire în stil modern de"Cea spus la început [...]"!!!
pentru textul : Ganduri deMai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
pentru textul : Canibalism liric deObiectivalia
Stimate domnule Virgil Titarenco
pentru textul : abjectivalia deSunt convinsă că ştiţi la fel de bine ca şi mine câte râuri de cerneală adevărată sau virtuală au curs pe această temă, adică o poetică definiţie a poeziei în sine
Această tentativă a Dvs. mi se pare nereuşită şi uşor copilărească şi aş dori să argumentez desigur
Reuşita mesajului poetic nu constă în 'explicaţii'plus variante ale aceluiaşi eşec de a transmite cititorului o emoţie, de a-l transpune într-o lume mai bună sau mai altfel decât cea în care trăieşte
Mijloacele Dvs. poetice Domnule Titarenco nu sunt doar învechite, dar sunt şi foarte sumare şi credeţi-mă că sunt o cititoare de-a Dvs., inclusiv volumul Mirabile Dictu îl am în bibliotecă... acela pare, cel puţin deocamdată, un moment de inspiraţie care se încăpăţânează să revină în cuvintele Dvs.
Uzaţi mult prea mult de elemente sintactice de legătură obositoare, văd asta în mai toate poemele Dvs recente care abundă de 'ca o' ca şi cu' sau enervantul 'de fapt' asta ca să nu amintesc de 'ar trebui'-ul care are deja boala lui alzeheimer în poezia modernă sau un clişeu mare cât pentagonul 'atunci mă întreb ce altceva este poezia decât o azvârlire de cuvinte nenorocite peste bord' peste care bord domnule Titarenco? Peste care bord?
Marga
hialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deLucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
pentru textul : Spartan despre patria mea defelicitari. inclin să cred că încadrarea corectă era la Experiment/videoliterar
pentru textul : night & street &... lyrics deîți vorbesc din perspectiva unui romancier, adică și el domn, să vorbim puțin, și să scriem romane, că oricum femeile sunt cu pretenții, nu știi niciodată ce alte romane țes ele în căpșorul bucălat. eu zic să îl scrii cu o femeie, e mai șic. numai ce te faci cu cheful de a mânui personajul principal? poate pierzi și romanul, și femeia, și atunci să vezi...
pentru textul : Radu, hai să scriem un roman! defelicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
pentru textul : cîntece pentru Jusa deda probabil ca ai texte mult mai reusite - stilistic vorbind - decat acesta, dar cu acesta am rezonat, ca sa zic asa, pana in varful unghiilor. cand te gasesti scris-descris de o alta mana, te incearca un sentiment ciudat...:) P.S.: as lasa o penita dar stiu ca acest comm in intregime subiectiv n-ar justifica-o suficient.
pentru textul : da probabil deerată - indicațiile
pentru textul : Cuvinte în repetiție de„cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”
pentru textul : îngeri sub cărămizi deacolo, la botle, n-ar trebui sa fie bottle?
pentru textul : noctis deTu să ieşi la margine
şi să strigi - și cât de simplu ar fi fost undeva mai la mijloc...
nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi - ilogic de simplu, ori, pur și simplu ilogic?!
Jeremiah 32:27 ,,Iatã, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricãrei fãpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?``
pentru textul : La margine (Profetul) deOmul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
pentru textul : ritualuri de cartier I deDahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango deL-am citit la persoana I şi îmi ,,prieşte". M-am oprit după versul ,,restul decor". Mi-am luat răgazul unei reflecţii. Parcă aş vrea să renunţ la versurile care urmează, parcă nu. Vin toate ca o cascadă. Poate doar versul ,,parole chitanțe", fiindcă iese un pic din ,,decor", din sfera metaforelor din celelalte versuri. Depinde câtă semnificaţie are pentru autor, şi cred că are că altfel nu ar fi fost scris. L-aş pune înaintea versului ,,la implicații la dobînzi".
pentru textul : clinical life deam incercat sa vad in ce masura reusesc sa redau vietii in general si inutilitatea eternei amanari, in mod special. O sa ma mai gandesc la sugestia dumneavoastra pentru care va multumesc,
pentru textul : Inutil deMulțumesc Ralouk, ești o scumpi și tu știi asta. Pupici!
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deAtitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
pentru textul : Ceruri deneah... o lăbărțești și bagatelizezi... o fi și ăsta un stil:)
pentru textul : ultimele zile deMaia, mersi.
pentru textul : some rule rules some rules dePagini