wow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
mă apucă așa o lehamite cînd vad șantaje. pentru că acum nu mai inteleg ce se petrece si ce ar trebui sa fac. evident textul e prost. poate nu neaparat de santier dar are portiuni chiar agramate. dar problema este alta. ce facem aici? luam decizii pentru ca isi ridica cineva fustele in cap si santajeaza? adica ce punem in balanta? plecarea margai versus mediocritatea unui text? Asa ca marga poate sa faca ce vrea. Asa cum am mai spus, fiecare sta sau pleaca de aici de buna voie. Dar ii atrag atentia ca santajul e un obicei urit la o femeie. O degradeaza. Cel putin asta e parerea mea. O femeie puternica nu santajeaza niciodata. Ma rog, iata ca am inceput sa ma irosesc in moralisme. Deci Marga face ce vrea. Iar textul ramine asa cum este. Gafa lui Naan Lea o va costa pe ea. Pentru ca probabil nu multa lume va aprecia penitele ei de acum incolo. Asta daca nu va risca sa piarda dreptul de a le acorda. Arivederci.
Katya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
Petru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
devin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
Un text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
Vă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
Cristina, nu le ia nimeni fracturiștilor pâinea de la gură. Fiecare are dreptul și posibilitatea să aleagă. Pe de altă parte, există și fracturiști care scriu foarte bine. Deci, eu zic să nu generalizăm. În altă ordine de idei, pentru mine e suficient că mesajul acestui text a ajuns la tine nealterat. Și nu, nu mi-au plăcut/nici nu-mi plac sintagmele acelea, dar pentru sila pe care am vrut s-o exprim în legătură cu... mi se par foarte potrivite. Seară bună, Eugen.
E un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
singura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
In seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
Poezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
Domnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
razna, maestre, razna bine de tot! apa plata bucatele si garnitura de ghiocei... asta e un mic semn de razna la care m-am referit. da, na, important e sa te simti bine:) zile faine!
Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
cred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"când te-ai învăţat să ţi între degete penelul/să fugi în veşnicie cu el..." nu poţi să fi decât un glas deosebit. Ioan.
pentru textul : nu e simplu să fii pasăre dewow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
pentru textul : text cu oameni care mă surprind dete salbaticesti si te apropii de natura. sau ar trebui sa spun "de starea naturala" si eu am un suflet pletos, barbos si despuiat
pentru textul : orhan demă apucă așa o lehamite cînd vad șantaje. pentru că acum nu mai inteleg ce se petrece si ce ar trebui sa fac. evident textul e prost. poate nu neaparat de santier dar are portiuni chiar agramate. dar problema este alta. ce facem aici? luam decizii pentru ca isi ridica cineva fustele in cap si santajeaza? adica ce punem in balanta? plecarea margai versus mediocritatea unui text? Asa ca marga poate sa faca ce vrea. Asa cum am mai spus, fiecare sta sau pleaca de aici de buna voie. Dar ii atrag atentia ca santajul e un obicei urit la o femeie. O degradeaza. Cel putin asta e parerea mea. O femeie puternica nu santajeaza niciodata. Ma rog, iata ca am inceput sa ma irosesc in moralisme. Deci Marga face ce vrea. Iar textul ramine asa cum este. Gafa lui Naan Lea o va costa pe ea. Pentru ca probabil nu multa lume va aprecia penitele ei de acum incolo. Asta daca nu va risca sa piarda dreptul de a le acorda. Arivederci.
pentru textul : Rânduri fumegânde deNuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Mai caută. Sau nu.
pentru textul : Poem cu capul în nori deKatya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
pentru textul : inutile detocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
pentru textul : nihil sine deo dePetru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
pentru textul : al treilea război personal dedevin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deUn text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
ialin
pentru textul : fără amalia dedomnu' cOzAn pentru pentru... :) ) va sade bine
pentru textul : Baletistul 2.0 de...se poate afirma încă din vechime că oamenii judecă și evaluează. nu știu dacă o fac și concomitent. eu zic că ești amabilă, Marina! atent, paul
pentru textul : girovag al maculelor de... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deAm evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deVă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
privirea bunicului
la fel de-ncețoșată
Ps. Mâine seară voi reuni toate variantele într-o singură postare. Dacă mai sunt variante, le aștept aici azi și mâine.
pentru textul : Renga deSubtitlul e partea cea mai bună, e minunat! Dar poemul e prea încărcat, înghesuit în imagini, iar sfârșitul banal. Merită lucrat.
pentru textul : laleaua neagră deCristina, nu le ia nimeni fracturiștilor pâinea de la gură. Fiecare are dreptul și posibilitatea să aleagă. Pe de altă parte, există și fracturiști care scriu foarte bine. Deci, eu zic să nu generalizăm. În altă ordine de idei, pentru mine e suficient că mesajul acestui text a ajuns la tine nealterat. Și nu, nu mi-au plăcut/nici nu-mi plac sintagmele acelea, dar pentru sila pe care am vrut s-o exprim în legătură cu... mi se par foarte potrivite. Seară bună, Eugen.
pentru textul : Unui mare poetastru demi-a placut si acest text, in special ac tendinta a ta spre concizie si filosofare. insa, nu mi suna bine penultima strofa
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână decum pot aplica aici italicul, boldul, etc...? cu alte cuvinte, vreau sa pun html
pentru textul : My Baby Ballade deE un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
pentru textul : deuteronomia desingura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
pentru textul : come as you are deIn seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dePoezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
pentru textul : Nu le pasă… deDomnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
pentru textul : Bunicul și Europa derazna, maestre, razna bine de tot! apa plata bucatele si garnitura de ghiocei... asta e un mic semn de razna la care m-am referit. da, na, important e sa te simti bine:) zile faine!
pentru textul : Când scriu deAdrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
pentru textul : Salina din compotieră deE mai elegant şi, cel mai important, mai prietenos. Deocamdată, nu am observat erori...
pentru textul : hermeneia 3.0-b decred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deDa. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui dePagini