prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
Daniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
e dark, noir, negro - is the other side of my moon..:p
ma bucur ca ti-ai luat inima in dinti si l-ai citit, uneori perceptiile altora trezesc lucruri ingropate in noi cu popa cu tot.. insa totul e o chestiune de timp.
Virgil, multumesc pentru citirea constanta :)much appreciated..
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
Merg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
siftimovici, ieri am avut bunăvoința (zic eu) să răspund unui comentariu făcut de tine. În răspunsul meu am fost civilizat și foarte atent să nu fac altceva decît să mă adresez cuvintelor folosite de tine. Nu le-am răstălmăcit și nici nu te-am atacat sau jignit. Apoi am răspuns folosind o comparație între niște fenomene, nu între niște persoane care sub nici o formă nu se pot compara. În opinia mea nu era nevoie decît de un grad minim de inteligență ca să se înțeleagă care erau obiectele comparației mele. Deci, ca să concluzionez, răspunsul meu a implicat maniere și inteligență. Evident am așteptat un anumit grad de reciprocitate. Cred că oricine poate observa că zadarnică mi-a fost speranța. În lipsa acestei reciprocități de maniere și inteligență mă tem că nu mă voi mai simți tentat să continui acest dialog. Ar însemna să mă cobor într-o zonă care nu mă interesează. În plus aș vrea să îți atrag atenția că aici oamenii încearcă să discute și să facă schimburi de natură literar artistică. Atitudinea ta mă face să cred că ești în căutarea unui alt fel de societate.
în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
rockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
foarte frumos, eu cred că e o premieră și sper să reușească. atât pentru Hermeneia-Virtualia cât și pentru putoarea de mine (a se citi caracter prevăzător și deloc altruist cu vremea). felicitări Virgil! felicitări Alina! nu știu de ce, dar m-a apucat așa un entuziasm că tre să pun o peniță. avans:)!
abia aștept! vă doresc succes!
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
îmi este dificil să citesc un text în care în prima strofă scrie că fericirea atîrnă. am o problemă cu alăturarea acestor două cuvinte. apoi în partea a doua toate acele „detalii despre laborator” mi se par cam superflue. pare un text scris cînd autorul era... obosit.
habar n-am ce e zen. da, textul e mai vechi. a stat pierdut pe undeva. n-as zice ca e fundamental diferita de cealalta. e poate un alt fel de ghemuire, mai dinamica, in rostogolire sau intre cutele cearsafului.
personal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
*sugestiile
pentru textul : Eterna reîntoarcere deŞi mulţumiri pentru pastelul Olandez!
pentru textul : Q Fever dePentru mine e ceva nou şi îmi place.
Îl găsesc complex şi interesant.
Citit cu plăcere.
oh...m-am incurcat in italice! in fine, sper ca vei reusi sa ma urmaresti.
pentru textul : Invizibil deprezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
pentru textul : ţel decel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
Daniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
pentru textul : Fabrica de îngeri demultumesc pentru pareri; o sa tin cont de ele, voi reflecta.
pentru textul : Încă nu mă vezi de... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul dee dark, noir, negro - is the other side of my moon..:p
pentru textul : dusk till dawn till dusk dema bucur ca ti-ai luat inima in dinti si l-ai citit, uneori perceptiile altora trezesc lucruri ingropate in noi cu popa cu tot.. insa totul e o chestiune de timp.
Virgil, multumesc pentru citirea constanta :)much appreciated..
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere deE chiar din Sonete 1. Peste unele texte incepe sa se astearna colbul vremurilor.
pentru textul : IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE deMargas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deMerg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
pentru textul : Operație pe cord deschis deIoana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Haiku deExact, dar să știi că ideea vitraliului pleacă de mult mai devreme. De la restaurarea scrisorii pe fereastră. Asta e cel mai interesant.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini deE bine, de data asta inseamna ca nu mai strigam "Lupul !" Ne vedem la Iasi, Bobadil.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deprimavara aceasta se poarta alergiile. cititi poezie! in caz de reactii neplacute, continuati! :D
pentru textul : no memory deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel desiftimovici, ieri am avut bunăvoința (zic eu) să răspund unui comentariu făcut de tine. În răspunsul meu am fost civilizat și foarte atent să nu fac altceva decît să mă adresez cuvintelor folosite de tine. Nu le-am răstălmăcit și nici nu te-am atacat sau jignit. Apoi am răspuns folosind o comparație între niște fenomene, nu între niște persoane care sub nici o formă nu se pot compara. În opinia mea nu era nevoie decît de un grad minim de inteligență ca să se înțeleagă care erau obiectele comparației mele. Deci, ca să concluzionez, răspunsul meu a implicat maniere și inteligență. Evident am așteptat un anumit grad de reciprocitate. Cred că oricine poate observa că zadarnică mi-a fost speranța. În lipsa acestei reciprocități de maniere și inteligență mă tem că nu mă voi mai simți tentat să continui acest dialog. Ar însemna să mă cobor într-o zonă care nu mă interesează. În plus aș vrea să îți atrag atenția că aici oamenii încearcă să discute și să facă schimburi de natură literar artistică. Atitudinea ta mă face să cred că ești în căutarea unui alt fel de societate.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deîn ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
pentru textul : angoase&fisuri derockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
pentru textul : apryl deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri deîncă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deam mai modificat și scos cîte ceva.
pentru textul : scrisori imaginare III deinteresant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
pentru textul : O umbră în plus de...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
pentru textul : "blue touches blue" defoarte frumos, eu cred că e o premieră și sper să reușească. atât pentru Hermeneia-Virtualia cât și pentru putoarea de mine (a se citi caracter prevăzător și deloc altruist cu vremea). felicitări Virgil! felicitări Alina! nu știu de ce, dar m-a apucat așa un entuziasm că tre să pun o peniță. avans:)!
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deabia aștept! vă doresc succes!
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie deîmi este dificil să citesc un text în care în prima strofă scrie că fericirea atîrnă. am o problemă cu alăturarea acestor două cuvinte. apoi în partea a doua toate acele „detalii despre laborator” mi se par cam superflue. pare un text scris cînd autorul era... obosit.
pentru textul : diligo est dehabar n-am ce e zen. da, textul e mai vechi. a stat pierdut pe undeva. n-as zice ca e fundamental diferita de cealalta. e poate un alt fel de ghemuire, mai dinamica, in rostogolire sau intre cutele cearsafului.
pentru textul : ghemuire II depersonal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
pentru textul : Crucea - Haiku dePagini