remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
dragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
imi place mult scriitura poemului. mai in joaca, mai in serios, ti-a iesit un tecst vioi, amuzant. coloratia linvistica e perfect sustinuta si descreteste. imi aduce aminte de miron radu paraschivescu de la noi, dar asta pentru ca o alta comparatie nu prea am in minte. in orice caz, un tecst suplu.
Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
dar mai incolo, cand voi fi mai detasata. deocamdata partile cu infarctul si planul si ce-o mai fi nu simt ca extraexpliciteaza textul ci ca doar ca dau un hint spre ce am vrut sa zic. oricum ar fi, suntem oameni si suntem subiectivi, indiferent de esti la 21 sau 40. chiar, oare varsta sa conteze asa mult in viziunea critica? hmm...
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
cu sigurnață reușită. pentru motivele înșirate mai sus. și chiar pentru titlu. m-au izbit, în special,:
”soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt”
are forță, originalitate, denotă talent, dar și exercițiu. jos cu pălăria!
Uneori mai bine, alteori mai puțin bine, cam asta este legea universală a firii noastre.
Aste e referitor la text.
În rest, regret că Emilian nu mai zice nimic prin niciun subsol și mă feresc să cred că asta se datorește faptului că nu consideră demn de el acest efort.
Însă eu sunt dezamăgită că acest atât de talentat autor a renunțat la a îndruma pe oricine. Dacă nu merităm comentariile Dvs stimate domn Emil Pal, de ce totuși publicați aici? Doar așa, ca să ne luminați din când în când cu grația Dvs? Mai ales că nici grația Dvs nu e mereu la fel de grațioasă, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel...
Margas
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
Text amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
Alma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
Constructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
ovYus, îmi pare de o firească normalitate, ca atunci când nu îți place un grup în care vrei să hămăi și constați că "limbajul" tău nu este înțeles, să o iei pe coclauri, adică să te retragi. îmi pare de o crudă stupiditate ca atunci când nu îți place un text, precum acesta, să îl comentezi cum te ajută capul, citând din Dex sau mai știu eu cum, dar să nu îl batjocorești recomandându-l. și acest "îmi pare" este rostit cu durerea că unii emițând sintagme ca: "nici dracu nu te poate vindeca" își lipesc cu scuipat stindardul de creștin pe o frunte îngustă, limitată, ce crede că acest banner este de purtat în asemenea luări de poziție și atitudini. probabil sunt în capul lor martiri. neavând bunăvoința lui Virgil, te pun în recycle bin alături de nicodem, până, dacă și când vă maturizați.
nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
O.K. Francisc. Hai sa discutam "fenomenologic". Si, inclusiv, hermeneutic (folosindu-ne de logica lui Hermes cum zice Noica). Putem miza, printre altele, si pe "transpersonalitatea" lui Stanislav Grof, de exemplu (bazata pe experientele in situatii terminale). SEi asta numai in cadrul contextului nostru cultural. Ca daca ne ducem si prin alte parti (e.g. spre logica buddhista) nu stiu daca mai terminam vre-odata. Deci hai, la inceput sa fixam, punandu-ne de acord, nu un univers al discursului (neaparat univoc), ci "natura" unui astfel de univers. Si apoi putem continua. Si este normal sa incercam sa facem acest lucru, spunand cateva cuvinte despre "natura" respectiva pe care am cazut, eventual, de acord s-o adoptam, atata timp cat dorim ca discutia noastra sa fie publica, in sensul de a o intelege cat mai multi participanti la discutii si nu numai doi (sau, la limita, unul singur care discuta cu el insusi; apropo, am auzit - prin cercurile prin care ma mai invartesc si eu de distractie) o definitie cu pretentii a "eu-lui"; i ca ar fi "dialogul sufletului cu el nsusi"; ceea ce i-a lasat pe multi cu gura cascata de admiratie. In final, mi-as permite sa vin cu o propunere "constructiva" (zic eu, nu dau cu parul). Mai bine decat sa discutam "despre" poezie si "filosofie" (si multe altele) cum este astazi, din pacate, la "foarte" moda, mai bine, fiecare dintre noi, sa incercam sa "facem" (adica sa experimentam interior dupa posibilitatile si priceperea fiecaruia si in transmiterea rezultatelor acestor experiente) poezie si/sau filosofie si sa-i lasam pe altii sa "guste" (sau nu) textele pe care noi le propunem, prin "perceperea" lor "directa" (printr-o "punere in paranteza...." ca tot am dicutat de fenomenologie; adica tot fenomenologic).
Am partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
pentru textul : Am fost poet odată dedragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
pentru textul : crochiu în oglindă deimi place mult scriitura poemului. mai in joaca, mai in serios, ti-a iesit un tecst vioi, amuzant. coloratia linvistica e perfect sustinuta si descreteste. imi aduce aminte de miron radu paraschivescu de la noi, dar asta pentru ca o alta comparatie nu prea am in minte. in orice caz, un tecst suplu.
pentru textul : Mademoiselle Paradis, l` amour du maur Ali Abu defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deMi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
pentru textul : ajun de Paşte deLa ce bun poeții pe vreme de secetă, nu? Ce-ar fi să răspundem aici într-un rând? Adelina asta ne invită să facem.
pentru textul : Utopie dedar mai incolo, cand voi fi mai detasata. deocamdata partile cu infarctul si planul si ce-o mai fi nu simt ca extraexpliciteaza textul ci ca doar ca dau un hint spre ce am vrut sa zic. oricum ar fi, suntem oameni si suntem subiectivi, indiferent de esti la 21 sau 40. chiar, oare varsta sa conteze asa mult in viziunea critica? hmm...
pentru textul : vodkă și scoici debine, dacă tu zici...
pentru textul : despre iubire deeu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
intrebare: aliteratiile din versurile 5-6 si 10 sunt intentionate?
pentru textul : Descoperirea depoem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
pentru textul : încoronarea regelui deversificatie slaba, scolareasca. creatie ce nu se ridica la nivelul celorlalte, tonuri de pastisa.
pentru textul : E prea târziu de"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Am citit,
pentru textul : nepăsarea deBot Eugen
cu sigurnață reușită. pentru motivele înșirate mai sus. și chiar pentru titlu. m-au izbit, în special,:
”soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt”
are forță, originalitate, denotă talent, dar și exercițiu. jos cu pălăria!
pentru textul : oniromahie deUneori mai bine, alteori mai puțin bine, cam asta este legea universală a firii noastre.
pentru textul : ceva strălucitor deAste e referitor la text.
În rest, regret că Emilian nu mai zice nimic prin niciun subsol și mă feresc să cred că asta se datorește faptului că nu consideră demn de el acest efort.
Însă eu sunt dezamăgită că acest atât de talentat autor a renunțat la a îndruma pe oricine. Dacă nu merităm comentariile Dvs stimate domn Emil Pal, de ce totuși publicați aici? Doar așa, ca să ne luminați din când în când cu grația Dvs? Mai ales că nici grația Dvs nu e mereu la fel de grațioasă, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel...
Margas
Da, am citit. Multumesc! Am sa revin cu haiku bune erika
pentru textul : Apus deMarina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
pentru textul : delirum hristum deText amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
pentru textul : amănunte deAlma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deConstructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
pentru textul : orele noastre deîn atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
pentru textul : primul pas despre care deovYus, îmi pare de o firească normalitate, ca atunci când nu îți place un grup în care vrei să hămăi și constați că "limbajul" tău nu este înțeles, să o iei pe coclauri, adică să te retragi. îmi pare de o crudă stupiditate ca atunci când nu îți place un text, precum acesta, să îl comentezi cum te ajută capul, citând din Dex sau mai știu eu cum, dar să nu îl batjocorești recomandându-l. și acest "îmi pare" este rostit cu durerea că unii emițând sintagme ca: "nici dracu nu te poate vindeca" își lipesc cu scuipat stindardul de creștin pe o frunte îngustă, limitată, ce crede că acest banner este de purtat în asemenea luări de poziție și atitudini. probabil sunt în capul lor martiri. neavând bunăvoința lui Virgil, te pun în recycle bin alături de nicodem, până, dacă și când vă maturizați.
pentru textul : ce frumusețe rară denu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deŞi mie mi-au plăcut unele fragmente aici, dar cel mai mult am apreciat sugestia. Se pare că ati făcut un progres din acest pdv, d-le Dinu.
"între felii pun litera h de la haine
haina e o fereastră între aer şi nud/
ca o
furtună în ceainic femeia pe care o
lipeşti de buzele tale şi pleoapele tac"
Cred că "sala" ar putea lipsi din "sala de maternitate", adică
"în maternitate
pentru textul : in extremis deun cuvânt se naşte..." etc.
uite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!
pentru textul : noapte cu plată deO.K. Francisc. Hai sa discutam "fenomenologic". Si, inclusiv, hermeneutic (folosindu-ne de logica lui Hermes cum zice Noica). Putem miza, printre altele, si pe "transpersonalitatea" lui Stanislav Grof, de exemplu (bazata pe experientele in situatii terminale). SEi asta numai in cadrul contextului nostru cultural. Ca daca ne ducem si prin alte parti (e.g. spre logica buddhista) nu stiu daca mai terminam vre-odata. Deci hai, la inceput sa fixam, punandu-ne de acord, nu un univers al discursului (neaparat univoc), ci "natura" unui astfel de univers. Si apoi putem continua. Si este normal sa incercam sa facem acest lucru, spunand cateva cuvinte despre "natura" respectiva pe care am cazut, eventual, de acord s-o adoptam, atata timp cat dorim ca discutia noastra sa fie publica, in sensul de a o intelege cat mai multi participanti la discutii si nu numai doi (sau, la limita, unul singur care discuta cu el insusi; apropo, am auzit - prin cercurile prin care ma mai invartesc si eu de distractie) o definitie cu pretentii a "eu-lui"; i ca ar fi "dialogul sufletului cu el nsusi"; ceea ce i-a lasat pe multi cu gura cascata de admiratie. In final, mi-as permite sa vin cu o propunere "constructiva" (zic eu, nu dau cu parul). Mai bine decat sa discutam "despre" poezie si "filosofie" (si multe altele) cum este astazi, din pacate, la "foarte" moda, mai bine, fiecare dintre noi, sa incercam sa "facem" (adica sa experimentam interior dupa posibilitatile si priceperea fiecaruia si in transmiterea rezultatelor acestor experiente) poezie si/sau filosofie si sa-i lasam pe altii sa "guste" (sau nu) textele pe care noi le propunem, prin "perceperea" lor "directa" (printr-o "punere in paranteza...." ca tot am dicutat de fenomenologie; adica tot fenomenologic).
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deAm partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
Cu acelaşi respect,
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deCristina, Matei, Liviu-Ioan,
Mulţumesc pentru aprecieri.
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMerçi beaucoup, Nicole. « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » a été en Roumanie aussi en 2002: tornade sur Făcăieni.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects dePagini