textul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
repetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
Mi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
rational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
Primo, nu mă mai miră că un distins membru usrr (un r în plus) poate să scrie așa, de la obraz 'ați citit INTEGRAL TOT ce am scris eu'... probabil că bietul comentator care a îndrăznit să-i spună lui Paul să renunțe la chestiile astea expirate nu reușise performanța de a citi INTEGRAL chiar TOT ce a scris yesterdaypoet... citise și el INTEGRAL doar PARȚIAL că nu l-a mai dus naturelu' să integreze total și s-a pus pe derivat parțial că așa-i viața.
Secundo, poemul ăsta Paule pute a sertare de fată bătrână îndesate cu albume pline de flori presate printre pagini. N-are nerv, nu are stil, ca să nu mai vorbim de copy-cat-urile stănesciene 'mâini absurde'... nocturnele lui chopin?? come on!
Boring, absolutely boring.
Adriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
Ideea unui zeu static, purtat intr-o neverosimila gematrie, de limba cuvantatoare dinspre iadul scrasnit al maselelor catre aparenta libertate a cuvantului rostit mi se pare putin exagerata... chiar crezi ca sta in puterea noastra?
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
I like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
ca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
la experiment de la bun început, trebuia aruncat şi la şantier? Sincer Mariana, şi eu aş arunca toate haikurile tale nu la şantier, le-aş trimite la morgă. Şiş domnule, dacă şi moderatorii au ajuns chirurgi (ca să nu zic măcelari) pe situl ăsta...
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
totul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
katya kelaro ne-a obisnuit cu o abilitate destul de rara. aceea de a-si pune in texte unele expresii remarcabile. tocmai de aceea... remarc "iubim atunci când vrem să împărțim iadul sau raiul". interesanta si trecerea de la blajinul "în brațele tale m-am simțit ca în uterul mamei" la mai putin blindul "ai privit vreodată un leu trecând prin cercul de foc de la circ? vreau să te mușc de umăr asemeni".
E-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
imi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
ma simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ca de obicei, ideea e de marca:) poate as spune altfel primul vers. poate nu, ca nu am incercat:) mi-a placut. multam!
pentru textul : de albastru de adânc de muze detextul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
pentru textul : din cartea proverbelor derepetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
Nu mă pricep să comentez în domeniu, deci mă limitez la: foarte tare!
pentru textul : gorunul cunoaşterii deMi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
Cu stimă
pentru textul : fahrenheit game derational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
pentru textul : e v a dePrimo, nu mă mai miră că un distins membru usrr (un r în plus) poate să scrie așa, de la obraz 'ați citit INTEGRAL TOT ce am scris eu'... probabil că bietul comentator care a îndrăznit să-i spună lui Paul să renunțe la chestiile astea expirate nu reușise performanța de a citi INTEGRAL chiar TOT ce a scris yesterdaypoet... citise și el INTEGRAL doar PARȚIAL că nu l-a mai dus naturelu' să integreze total și s-a pus pe derivat parțial că așa-i viața.
pentru textul : trailer pentru balconul meu deSecundo, poemul ăsta Paule pute a sertare de fată bătrână îndesate cu albume pline de flori presate printre pagini. N-are nerv, nu are stil, ca să nu mai vorbim de copy-cat-urile stănesciene 'mâini absurde'... nocturnele lui chopin?? come on!
Boring, absolutely boring.
Adriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
Cu sinceritate şi bune intenţii.
pentru textul : urme și umbre deam incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate deIdeea unui zeu static, purtat intr-o neverosimila gematrie, de limba cuvantatoare dinspre iadul scrasnit al maselelor catre aparenta libertate a cuvantului rostit mi se pare putin exagerata... chiar crezi ca sta in puterea noastra?
pentru textul : Pași de Cuvânt deîmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
pentru textul : Hristos s-a sinucis desuperb sonet! ai putea sa pui la subtitlu (sonet)? caracterul bold din titlu identic cu cel din (sonet) afecteaza putin imaginea.
pentru textul : Îmblânzirea licornului demultumesc mult pentru sustinere si pentru cititul pe acelasi portativ ! :)
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor deI like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
pentru textul : baobabul de... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real demi-au placut si mie unele versuri si, de asemenea, finalul, insa nu si lamentatiile de genul "mi-e frica de femeile.." sau "mi se face foame dar tac".
pentru textul : puterea mea e în tine deca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
pentru textul : grand touring dela experiment de la bun început, trebuia aruncat şi la şantier? Sincer Mariana, şi eu aş arunca toate haikurile tale nu la şantier, le-aş trimite la morgă. Şiş domnule, dacă şi moderatorii au ajuns chirurgi (ca să nu zic măcelari) pe situl ăsta...
pentru textul : joacă de rime de" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deo poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
pentru textul : dimineți gri detotul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare dekatya kelaro ne-a obisnuit cu o abilitate destul de rara. aceea de a-si pune in texte unele expresii remarcabile. tocmai de aceea... remarc "iubim atunci când vrem să împărțim iadul sau raiul". interesanta si trecerea de la blajinul "în brațele tale m-am simțit ca în uterul mamei" la mai putin blindul "ai privit vreodată un leu trecând prin cercul de foc de la circ? vreau să te mușc de umăr asemeni".
pentru textul : poem pentru umărul stâng deAdrian, ai remarcat bine, aceasta era ideea. de rece.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deE-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
pentru textul : Karma alunecă printre noi deai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deerată de bun simţ cu scuze: Mă bucur că l-am cunoscut (şi fizic) - Mă bucur că l-am cunoscut în realitate.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deimi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
pentru textul : Haiku deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului detextul începe bine, se continuă mediocru și se sfîrșește lamentabil. păcat...
pentru textul : o singură cameră fără ferestre dema simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
pentru textul : vârtelnița de aur deCezara, o noua lolita?
pentru textul : Despre Cezara dePagini