Cred că textul nu are legătură cu imaginea sau nu găsesc eu acea legătură. Cred că textul de la început e un fragment dintr-un proiect mai amplu. Cred că e corect "ca pe niște sori". De altfel, e un text bun. Prea scurt însă pentru a putea dărui cititorului întregul unei poezii.
Mulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
sincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
poezia are o anume putere. o anume gingasie. de reprosat ca merge pe cai batatorite in modul de exprimare. cateva comparatii sunt fortate, cum ar fi suturile de la 11 metri.
aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
scufița roșie este povestea cea mai marcantă din copilăria mea. aveam un disc mic de vinil pe care îl ascultam la picap și îmi amintesc foarte clar că trebuia întors pe la jumătatea poveștii, exact în momentul în care lupul îi spunea scufiței cu glas tremurător și amenințător "ca săăă teee măăănânc mai biiineee"... :-) mai târziu mi-am dat seama că oprirea poveștii după acel moment avea rolul unei grife psihologice de a te face să întorci discul și să asculți povestea până la capăt, deși o știam aproape pe de rost. aici, la fel ca prin alte părți, am rescris amestecând cu alte lucruri. la acea expresie am lucrat ceva... îmi place să altoiesc înjurăturile ca pe niște energii neînțelese.
Cer scuze tuturor cititorilor pentru avalanșa de comentarii care nu au nicio legătură cu acest poem.Dacă ei vor citi cu atenție primele patru comentarii și îl vor psihanaliza pe al cincilea vor înțelege că la mijloc este un război al micilor orgolii în care un editor și un novice hermeneia au intrat fără să știe. Voi răspunde altor comentarii doar dacă fac referire directă la acest poem.
Pentru că, așa cum e acum, e 100% optzecist. Forma orizontală ar salva 80% dintr-o variantă postmodernă. Nu întorc nici un monitor, sper să salvezi titlul, cumva. Dacă nu ai înțeles, pot reveni cu amănunte.
agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.
...este simpatic, dar foarte dureros-ca si copilaria brăzdată de drumuri către doctor, a Anei. Dorinta de a aduce o mângâiere, o mică bucurie, o sclipire de interes pentru acest suflet, cred că , poate scuza stângăcia acestor versuri .Aprecierea este corectă, vă multumesc.
Dragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
am să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
Abia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
hehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
sapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
sentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
elian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
Salut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
este multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
obsesie?! chiar nu ştiu la ce anume te referi. tot ce pot spune este că eu nu mă repet în poezii. şi chiar dacă ar fi aşa, ce este rău în asta?!
versul acela nu mi se pare disonant, nu ştiu cum se poate simţi în felul acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că textul nu are legătură cu imaginea sau nu găsesc eu acea legătură. Cred că textul de la început e un fragment dintr-un proiect mai amplu. Cred că e corect "ca pe niște sori". De altfel, e un text bun. Prea scurt însă pentru a putea dărui cititorului întregul unei poezii.
pentru textul : crucile deMulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
pentru textul : X şi Y desincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
pentru textul : Străină depoezia are o anume putere. o anume gingasie. de reprosat ca merge pe cai batatorite in modul de exprimare. cateva comparatii sunt fortate, cum ar fi suturile de la 11 metri.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă demulțumesc amîndurora. am modificat în versul acela cu „rece”. corectă observația.
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deaici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
pentru textul : niciodată vineri deUmbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi descufița roșie este povestea cea mai marcantă din copilăria mea. aveam un disc mic de vinil pe care îl ascultam la picap și îmi amintesc foarte clar că trebuia întors pe la jumătatea poveștii, exact în momentul în care lupul îi spunea scufiței cu glas tremurător și amenințător "ca săăă teee măăănânc mai biiineee"... :-) mai târziu mi-am dat seama că oprirea poveștii după acel moment avea rolul unei grife psihologice de a te face să întorci discul și să asculți povestea până la capăt, deși o știam aproape pe de rost. aici, la fel ca prin alte părți, am rescris amestecând cu alte lucruri. la acea expresie am lucrat ceva... îmi place să altoiesc înjurăturile ca pe niște energii neînțelese.
pentru textul : scufița roșie deCer scuze tuturor cititorilor pentru avalanșa de comentarii care nu au nicio legătură cu acest poem.Dacă ei vor citi cu atenție primele patru comentarii și îl vor psihanaliza pe al cincilea vor înțelege că la mijloc este un război al micilor orgolii în care un editor și un novice hermeneia au intrat fără să știe. Voi răspunde altor comentarii doar dacă fac referire directă la acest poem.
pentru textul : Descoperirea defoarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora aceasta a fericirii casante...
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc dePentru că, așa cum e acum, e 100% optzecist. Forma orizontală ar salva 80% dintr-o variantă postmodernă. Nu întorc nici un monitor, sper să salvezi titlul, cumva. Dacă nu ai înțeles, pot reveni cu amănunte.
pentru textul : via sepia deagreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.
pentru textul : Rugă de fiecare zi de...este simpatic, dar foarte dureros-ca si copilaria brăzdată de drumuri către doctor, a Anei. Dorinta de a aduce o mângâiere, o mică bucurie, o sclipire de interes pentru acest suflet, cred că , poate scuza stângăcia acestor versuri .Aprecierea este corectă, vă multumesc.
pentru textul : Ana Lugojana deDragul meu Emil, Stiu si pesemne ai aflat si tu mai repede decat mine (la varsta ta trebuie sa arzi etapele, m-am ce-ti face, mai e Giumale?) ca paradoxurile guverneaza o buna bucata din existenta noastra iar fractalii sunt un panaceu al notiunii de incertidune, plus o nota de beatitudine, suficienta, zic eu, pentru a genera acea confuzie aflata la limita dintre noi si restul creatiei. Textul tau mi-a produs insa doua mari nedumeriri. Prima este legata de forma fixa, pe care am vazut ca o folosesti in mai toate poemele, dar pe care ingaduie-mi sa-ti spun ca o iubesti, dar nu o posezi. Ce-a de-a doua e legata de aprecierile primite la adresa acestui text "experiment". Eu cred ca incadrarea ta a fost foarte onesta, acest text este un experiment si ca orice experiment, fiind reusit, nu ar trebui in niciun caz repetat ar zice Murphy. Insa eu as vedea acest text descatusat de haina asta atat de stramta pe care i-ai dat-o, probabil dintr-o repezeala (mi se intampla si mie) sau dintr-o idee preconceputa referitoare la o anumita modalitate de exprimare. Cred ca libertatea ideii ar trebui sa fie lutul... apoi mainile vor da orice contur... chiar si o forma fixa. Parerea mea de fumator, desigur. Andu.
pentru textul : Epilog... deam să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deAbia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
pentru textul : prison game II deVirgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
pentru textul : Camilafca iubirii dehehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
pentru textul : pre post și ne viziune desapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
pentru textul : Talpă stricată deNu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
pentru textul : pierdut desentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
elian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție demulţumesc pentru traducere. E o surpriză plăcută.
pentru textul : geometria sentimentelor (Liviu-Ioan Mureșan) deTu ai ce ai cu mirosurile bune. Sper ca edwardian mint miroase frumos. Ca in rest, dau cu tamaie =)).
pentru textul : diavole unde ești deAm revenit, va multumesc, mai avem o saptamana intreaga pana pe 25 august. De maine (azi) ma pun pe citit, asa cum ii sade bine unuia dintre noi. Andu
pentru textul : Dumnezeu deeu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
pentru textul : unei gardenii deSalut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
pentru textul : Desculț deGorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
pentru textul : mount palomar deDa, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deeste multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deobsesie?! chiar nu ştiu la ce anume te referi. tot ce pot spune este că eu nu mă repet în poezii. şi chiar dacă ar fi aşa, ce este rău în asta?!
versul acela nu mi se pare disonant, nu ştiu cum se poate simţi în felul acesta.
mulţumesc pentru opinie. aştept şi alte reacţii.
pentru textul : de albastru de adânc de muze dePagini