E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
atunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
poezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
Djamal, nu exista nici o precizare in regulament. in acelasi timp nu exista nici o precizare pentru o mie de alte lucruri. lucruri pe care noi am considerat ca le "acopera" asa numitul "common sense". Dar ca o regula iti spun ca daca un editor sau un moderator al Hermeneia iti atrage atentia asupra unui lucru atunci se pot intimpla doua lucruri: ori omul acela face un abuz si atunci raspunde in fata consiliului Hermeneia, ori tu ai facut ceva ce nu e tocmai bine si atunci trebuie sa il bagi in seama. Repet, convingerea mea este ca pentru majoritatea oamenilor maturi aceste lucruri sint de la sine intelese. Marina, si acum Alina, ti-au facut niste observatii corecte si te-au sfatuit bine. Te asigur ca nu este vorba de un capriciu al nostru ci de aspectul si dinamica site-ului.
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
am impresia ca in fata scrierilor tale , a celor mai multe din ele, raman nauca.asa ca dupa un vis complex, colorat pe care nu il poti povesti cu toate ca iti joaca in minte.Nu vad nicio criptare cu toate ca nu regasesc mesajul in forma liniara si "cumsecade" a logicii. E un cumul de stari, o sinestezie- nu stiu sa le explic stiu sa le percep.
La rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
multumesc Nelu, nu atat pentru penita, desi prin ea m-ai facut sa zambesc (in acelasi timp punandu-i aceasta acra grimasa pe fata lui Virgil), cat mai mult pentru com si faptul ca m-ai vizitat, ca pe-un lepros - daca e sa te iei dupa directorul Hermeneiei, care tine neaparat si pe tine si pe mine sa ne nuieleasca ori de cate ori are ocazia. noi suntem antitalent, niste novici in ale scrisului, in timp ce el, cu ale sale "cuvintele care nu ni le-a spus" e un as, impreuna cu adolescentii lui de copii care sunt autori aici, desi n-au postat inca nimic inca, pe Hermeneia, mari gongi. in fine, multumesc, zic!
Virgile, ce te irita baiatule? ca scriu si vorbesc despre credinta, dragoste, salvare, iad si rai? uite, Dumnezeu mi-a spus ca am o penita de la El, te superi? si mi-a mai spus sa folosesc si Hermeneia pt asta, ca zice ca tu l-ai cam dus la Caiafa si la Ana, auzi tu!
daca nu stiu multi ce e aia o "efa", sa se-apuce sa citeasca Biblia. ce, stiu toti ce e aia un cui prodest, pana nu se apuca sa deschida google-ul? iar temperatura din gura ursului grizzly e o figura de stil, intra tu in gura unuia si vezi cat e de frig pe-acolo. si lasa-ma-n pace, nu te-apuca tu sa fi un grizzly, tot mereu dupa mine, am eu vigilentele mele de consumat in alte lupte. oricum, una sa stii, de la mine nu vei avea nicio penita, niciodata, atat de mult ma impresioneaza poezia ta, si asta ti-o spun fara sa fiu rautacios in schimb. ave, cum zice cozan.
aceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
mi-a placut mult volumul asta de poezii. am citit pana la capat cu mult interes ca sa-mi reimprospatez memoria; in acelas timp parca as fi vrut sa verific daca perceptia mea a fost aceeasi cu a cronicarului. acum doar ma cert ca nu am facut-o eu prima.:)
Aalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
De acord cu domnul Andu. E un poem care mi-a atras și mie atenția când a fost publicat. Dar atunci, pacostea de timp nu mi-a dat răgazul necesar. Felicitări, pentru noutatea construcției și pentru jocul interesant din metafora conspirației.
da, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
în orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine depentru mine este deosebită căderea literelor. ele cad pentru noi, în general. ştim oare ce prindem din zborul lor diafan? tu se pare că ştii.
pentru textul : litere în cădere liberă deatunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depoezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
Djamal, nu exista nici o precizare in regulament. in acelasi timp nu exista nici o precizare pentru o mie de alte lucruri. lucruri pe care noi am considerat ca le "acopera" asa numitul "common sense". Dar ca o regula iti spun ca daca un editor sau un moderator al Hermeneia iti atrage atentia asupra unui lucru atunci se pot intimpla doua lucruri: ori omul acela face un abuz si atunci raspunde in fata consiliului Hermeneia, ori tu ai facut ceva ce nu e tocmai bine si atunci trebuie sa il bagi in seama. Repet, convingerea mea este ca pentru majoritatea oamenilor maturi aceste lucruri sint de la sine intelese. Marina, si acum Alina, ti-au facut niste observatii corecte si te-au sfatuit bine. Te asigur ca nu este vorba de un capriciu al nostru ci de aspectul si dinamica site-ului.
pentru textul : Haiku deimaginea e a ta?
pentru textul : Întârziere decred c-ar trebui specificat
pentru că şi ea contribuie mult la atmosfera creată.
plăcută contopire între imagine şi poezie!
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam detextul îmi amintește nostalgic de Gelu Diaconu & Ted Berrigan...
pentru textul : ø deam impresia ca in fata scrierilor tale , a celor mai multe din ele, raman nauca.asa ca dupa un vis complex, colorat pe care nu il poti povesti cu toate ca iti joaca in minte.Nu vad nicio criptare cu toate ca nu regasesc mesajul in forma liniara si "cumsecade" a logicii. E un cumul de stari, o sinestezie- nu stiu sa le explic stiu sa le percep.
pentru textul : Mulţimi deok, am rezolvat. multumesc. scuze pentru bataia de cap :
pentru textul : clavier deLa rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
pentru textul : cine-mi va deschide deAlma, iti multumesc pentru comentariu. si scuze ca raspund cam tarzior :P
pentru textul : Infinit dechiar nu mă interesează! bye bye
pentru textul : I have a dream demultumesc Nelu, nu atat pentru penita, desi prin ea m-ai facut sa zambesc (in acelasi timp punandu-i aceasta acra grimasa pe fata lui Virgil), cat mai mult pentru com si faptul ca m-ai vizitat, ca pe-un lepros - daca e sa te iei dupa directorul Hermeneiei, care tine neaparat si pe tine si pe mine sa ne nuieleasca ori de cate ori are ocazia. noi suntem antitalent, niste novici in ale scrisului, in timp ce el, cu ale sale "cuvintele care nu ni le-a spus" e un as, impreuna cu adolescentii lui de copii care sunt autori aici, desi n-au postat inca nimic inca, pe Hermeneia, mari gongi. in fine, multumesc, zic!
Virgile, ce te irita baiatule? ca scriu si vorbesc despre credinta, dragoste, salvare, iad si rai? uite, Dumnezeu mi-a spus ca am o penita de la El, te superi? si mi-a mai spus sa folosesc si Hermeneia pt asta, ca zice ca tu l-ai cam dus la Caiafa si la Ana, auzi tu!
pentru textul : cui prodest dedaca nu stiu multi ce e aia o "efa", sa se-apuce sa citeasca Biblia. ce, stiu toti ce e aia un cui prodest, pana nu se apuca sa deschida google-ul? iar temperatura din gura ursului grizzly e o figura de stil, intra tu in gura unuia si vezi cat e de frig pe-acolo. si lasa-ma-n pace, nu te-apuca tu sa fi un grizzly, tot mereu dupa mine, am eu vigilentele mele de consumat in alte lupte. oricum, una sa stii, de la mine nu vei avea nicio penita, niciodata, atat de mult ma impresioneaza poezia ta, si asta ti-o spun fara sa fiu rautacios in schimb. ave, cum zice cozan.
aceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală dePlus de asta, textul este greoi, scris într-un stil "pipăibil", cu poticneli de toate soiurile.
Apoi, fragment, fragment, dar să înţelegem şi noi ceva, nu?
pentru textul : Spre periferie deSapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deMulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu demi-a placut mult volumul asta de poezii. am citit pana la capat cu mult interes ca sa-mi reimprospatez memoria; in acelas timp parca as fi vrut sa verific daca perceptia mea a fost aceeasi cu a cronicarului. acum doar ma cert ca nu am facut-o eu prima.:)
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT detextul in sine e o "recapitulare" si s-a dorit asa...e asa cum ai picta in aceeasi gama o vreme...simplu. pentru El.
pentru textul : eclipsă deAalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. detoate bune dar poezia unde e?
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deDe acord cu domnul Andu. E un poem care mi-a atras și mie atenția când a fost publicat. Dar atunci, pacostea de timp nu mi-a dat răgazul necesar. Felicitări, pentru noutatea construcției și pentru jocul interesant din metafora conspirației.
pentru textul : P2P deda, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
pentru textul : as they keep finding me dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
într-un colț al grădinii
pentru textul : Renga deau apărut ghiocei
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” devezi coridorul acesta e prea stîmt
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea deşi zidul apasă
prea tare
îţi dezmierzi laşitatea
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte dethe above doesn' t fly! Not even one inch from the ground!
cum nici tona de referinte aruncate pe text: Warhol şi Klimt Pallady Tonitza
apoi e of, Nicholas - yoga? joben? duna de nisip?
in schimb am suris la 'vinerea în care se mănâncă timp liber' :p
pentru textul : alt crez deîn orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – de"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit
pentru textul : Clivaj dePagini