Virgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
Ce surpriza sa imi gasesc cartea comentata cu verva si intelegere. Pentru un diletant in scris (ca mine) atentia acordata are o inzecita valoare. Ea imbie la noi experimente si aventuri ale condeiului. Multumiri speciale Marinei pentru text si apreciere. Adrian G
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
Andu
O prezentare foarte bine realizata ce denota mult talent si sensibilitate din partea autorului... cu referire la tema am inceput sa rezonez mai putin... de curand au fost ucisi in raiduri israeliene in jur de 150 de palestinieni in Gaza iar acestia nu o sa aiba drept amintire peste timp decat nisipul.
A fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
"Autosupremă beție:" !!!!!!!!!!!!!!! Dom'le, tu chiar știi să scrii românește sau nu? Ce înseamnă autosupremă? Sau poate o fi ”autocisternă”. Hai să nu mai inventăm cuvinte aiurea sfidînd pînă și logica elementară. "dar mă bucur de firele de ghiocei, de cerul cald și senin, de vântul ce mă mângâie dimineața tandru și tăcut, de plutirea mea: înger făr’de aripi..." rar mi-a fost dat sa mai citesc ceva mai slab! Daca asta e poezie, atunci eu sint elefant. "Autosupremă beție: îmi tai vena mâinii drepte, îmi sorb sângele... Constat: prin mine au curs și curg lacrimi," Acest text este o suprema INEPTIE! Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau dar daca mai intilnesc astfel de texte, eu personal propun Consiliului Hermeneia anularea contului tau. Noi am fost si sintem ingaduitori cu cei care sint novice CU SPERANTA ca ei isi imbunatatesc scriitura dar daca lucrurile o iau in jos ma tem ca mai jos nu se mai poate. Te rog sa citesti, sa studiezi poezie, sa intrebi pe altii, sa identifici daca poti scrie si sa faci ceva fiindca ce ai pus aici e inadmisibil. sper sa fi inteles mesajul meu.
dragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
ultima strofa mi-a atras atentia, ramane in meditativ. restul poemului cred ca este prea explicit. autorul trece peste etapa de simplificare, peste distilarea ideilor. george.. despre inpenitare cred ca se poate numi exagerata insa fi bun si sari peste ea, e un lucru firesc, si sper ca n-ai veit aici cu sacul ca la pomul laudat:)))) e un poem firesc iar autorul stie dar ii place sa fie gadilat, eu una mi-as scoate penitele :))))
vă voi ura bun venit, dragii mei, dar... parcă prea teatral se produce această intrare. de ce era nevoie de surle și trâmbițe?! și poate aflăm și noi despre ce ghildă vorbim. aia...?!
Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie: „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă” „de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor” „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul „toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este : „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
Poezia asta e specific douămiistă, e o limpede definiție a ei. Astfel că, a o critica înseamnă a-ți pune toată generația pe cap... așa că mai aștept patru ani să vă văd ce părere veți avea voi atunci despre "zecism" sau cum o să-i zică. Reacția lui Rameau o înțeleg pe deplin, nici mie nu-mi place bucătăria asta care e la o distanță de o apăsare de clanță de cămara de depozitare a rutinei ridicată la rang de poezie.
Cred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile: Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras: 18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
în stil simbolist, dar frumos. nu am mai citit demult ceva cu personificare, de orice fel, darmite a ploii. oricum nu mai ţin minte. imaginea ploii în apă e clasică şi mereu de actualitate.
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
dom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viorel, Mulţumesc.
pentru textul : delirul deVirgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
pentru textul : ar-av-ăm-irp despeaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
pentru textul : vase comunicante deCe surpriza sa imi gasesc cartea comentata cu verva si intelegere. Pentru un diletant in scris (ca mine) atentia acordata are o inzecita valoare. Ea imbie la noi experimente si aventuri ale condeiului. Multumiri speciale Marinei pentru text si apreciere. Adrian G
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deYounger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
pentru textul : death by numbers deAndu
limbajul absolut este limbajul filosofic, fie si numai pt ca nu (mai) crede in limbaj absolut
pentru textul : Ce rost are poezia? deO prezentare foarte bine realizata ce denota mult talent si sensibilitate din partea autorului... cu referire la tema am inceput sa rezonez mai putin... de curand au fost ucisi in raiduri israeliene in jur de 150 de palestinieni in Gaza iar acestia nu o sa aiba drept amintire peste timp decat nisipul.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului dede ce numesti acest text colaj poetic?
pentru textul : încape şi-un evantai deA fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă de"Autosupremă beție:" !!!!!!!!!!!!!!! Dom'le, tu chiar știi să scrii românește sau nu? Ce înseamnă autosupremă? Sau poate o fi ”autocisternă”. Hai să nu mai inventăm cuvinte aiurea sfidînd pînă și logica elementară. "dar mă bucur de firele de ghiocei, de cerul cald și senin, de vântul ce mă mângâie dimineața tandru și tăcut, de plutirea mea: înger făr’de aripi..." rar mi-a fost dat sa mai citesc ceva mai slab! Daca asta e poezie, atunci eu sint elefant. "Autosupremă beție: îmi tai vena mâinii drepte, îmi sorb sângele... Constat: prin mine au curs și curg lacrimi," Acest text este o suprema INEPTIE! Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau dar daca mai intilnesc astfel de texte, eu personal propun Consiliului Hermeneia anularea contului tau. Noi am fost si sintem ingaduitori cu cei care sint novice CU SPERANTA ca ei isi imbunatatesc scriitura dar daca lucrurile o iau in jos ma tem ca mai jos nu se mai poate. Te rog sa citesti, sa studiezi poezie, sa intrebi pe altii, sa identifici daca poti scrie si sa faci ceva fiindca ce ai pus aici e inadmisibil. sper sa fi inteles mesajul meu.
pentru textul : Beție intelectuală dedragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
pentru textul : poemul cornet de semințe deultima strofa mi-a atras atentia, ramane in meditativ. restul poemului cred ca este prea explicit. autorul trece peste etapa de simplificare, peste distilarea ideilor. george.. despre inpenitare cred ca se poate numi exagerata insa fi bun si sari peste ea, e un lucru firesc, si sper ca n-ai veit aici cu sacul ca la pomul laudat:)))) e un poem firesc iar autorul stie dar ii place sa fie gadilat, eu una mi-as scoate penitele :))))
pentru textul : poetul I deVă mulţumesc caminante,aalizeei, Virgil ! Titlul nu trebuie să atragă atenţia, aşa că am ales primul vers:)
pentru textul : de dimineaţă devă voi ura bun venit, dragii mei, dar... parcă prea teatral se produce această intrare. de ce era nevoie de surle și trâmbițe?! și poate aflăm și noi despre ce ghildă vorbim. aia...?!
pentru textul : ... deCitind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deSe spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
Poezia asta e specific douămiistă, e o limpede definiție a ei. Astfel că, a o critica înseamnă a-ți pune toată generația pe cap... așa că mai aștept patru ani să vă văd ce părere veți avea voi atunci despre "zecism" sau cum o să-i zică. Reacția lui Rameau o înțeleg pe deplin, nici mie nu-mi place bucătăria asta care e la o distanță de o apăsare de clanță de cămara de depozitare a rutinei ridicată la rang de poezie.
pentru textul : de dragoste dein orasul lipsit de viata dar plin de miscare mereu de Craciun nascandu-se si ucis inevitabil la Paste...
pentru textul : perpetuum mobile deCred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile:
Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras:
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
pentru textul : Petru pământesc.. de:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deîn stil simbolist, dar frumos. nu am mai citit demult ceva cu personificare, de orice fel, darmite a ploii. oricum nu mai ţin minte. imaginea ploii în apă e clasică şi mereu de actualitate.
pentru textul : ploaie în veneția dePoezie nuda.
Un fel de Lautréamont,
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
Am uitat "penita"
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie demai incearca, te rog.
pentru textul : Lemuria dedom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... deTe asteptam cu drag! Eventual lasa-mi un email pentru a stabili detalii.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deE un text trist si care se termina cu o metafora foarte frumoasa. Mai exista oameni care sa locuiasca in canale? :-(
pentru textul : Simion de"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
pentru textul : cîntec pentru ploaie destiu, dar a fost intentionat
pentru textul : interior de ceață 2 descăpat, rezolvat, mulțumit! :)
pentru textul : realitatea nu mai poa’ să nască deeu ma intreb mai intai de ce e experiment? pentru ca e un triptic?
pentru textul : încercări de haiku deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Pagini