pentru tonul religios plăcut, natural transpus în figuri de stil, dar mai ales pentru că am simţit acest poem ca pe o gură de aer rece... de munte te felicit în felul meu, Ioana, cu tot drsgul! eu acum nu mai văd niciun cusur frumosului tău poem... şi îl trec şi la preferate...

frateloooo mio, asta se cheama oftica:-j:))

E vorba despre cercurile din lanuri?

atat de greu se citeste poemul!... nu duce lipsa de inspiratie, ci de "priza la public", daca pot spune astfel.

...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))

nu am nici o îndoială că unor doamne sau domnișoare le va place textul. dar el ar putea să treacă de bariera „încercării în poezie” dacă s-ar renunța la „flendurit”, „te dai” precum și la soluțiile facile (zic eu) de genul „mă trăiești în paralel” sau, și mai banal, „în fiecare nud.. o flacără..”

Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.

ce inseamna „ palme fine si privire scurta”?

Calin, cuvintele tale sunt inalte. Iti multumesc!

tata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci

Multumesc! In sfarsit, iti place si tie ceva de la mine :). Ceea ce ma onoreaza!

daca stergi prima strofa o sa iasa ceva dragut. prima expresie e fortata, in rest merge frumos.

Întâmplător, sau poate nu, am fost preocupată în ultimii ani de TIM (teoria inteligenţelor multiple) organizând primele lecţii demonstrative la nivelul comisiei metodice şi la nivelul cercului pedagogic ţinând cont de această teorie. Am indentificat inteligenţa dominantă în fiecare elev, iar la finalul lecţiilor, produsele activităţii didactice au scos la iveală o clasă de copii ,,inteligenţi". De ce spun acestea, pentru a întări şi clarifica cele afirmate în comentul anterior în partea finală. Howard Gardner este cel care a făcut cercetări în domeniu şi a identificat, mai întâi, şapte tipuri de inteligenţe, apoi încă două, înclusiv cea ,,spirituală” mult contestată. El a demonstrat că omul este o combinaţie de inteligenţe, iar una este predominantă. Mai sus s-a vrut a se face referire la inteligenţa verbal-lingvistică cea care, printre altele, asigură şi o capacitate sporită de a învăţa şi vorbi fluent mai multe limbi străine. Asta nu înseamnă că orice om care vorbeşte două trei limbi este o persoană care are inteligenţă lingvistică, dar nici dacă o persoană nu vorbeşte decât limba maternă, nu are această înteligenţă. Potrivit descrierilor pentru publicul larg, aceasta presupune ,, abilităţile de comunicare şi exprimare, capacitatea de a da nuanţe, ordine şi ritm cuvintelor. Este inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor. Copiilor cu o puternică inteligenţă verbală le place să citească, să scrie, să povestească, învaţă cu uşurinţa limbi străine.”
Deci mă aflu printre oameni inteligenţi…mai ales dacă mai este dominantă şi inteligenţa interpersonală... şi nu doar aici.

Ps. Insist :) Corect este ,,aşază”.

Bună seara! Călin Sămărghiţan, mă bucur că aţi adus în atenţia membrilor filmul "Остров"(Insula). Asta pt. că văzusem filmul cu ceva timp în urmă şi mi-a plăcut anume prin faptul că, aşa cum ai specificat în articol, în această peliculă(non-hollywoodiană nu există focuri de artificii sau trucaje cinematografice, menite să impresioneze şi/sau să şocheze spectatorul. Pe de altă parte, în adolescenţă, văzusem mai multe filme ruseşti(istorice sau nu, documentare sau artistice) cu actorul, muzicianul şi textierul Pyotr Mamonov. A jucat şi în numeroase piese de teatru.
Impresionant la el este faptul că poate intra, ca actor, la fel de bine atât în pielea unui ţar tiranic, cât şi în cea a unui rock muzicant, sau a unui medic, sau a unei lichele sau a idiotului dostoievskian. E genul de actor care ştie şi poate să joace la fel de bine (într-un film sau o piesă de teatru) şi rolul unui nebun şi pe cel al unui psihiatru. O personalitate complexă şi contradictorie acest Mamonov, care a stârnit la un moment dat curiozitatea unora şi antipatia altora.

O seară frumoasă,
Bot Eugen