îți vorbesc din perspectiva unui romancier, adică și el domn, să vorbim puțin, și să scriem romane, că oricum femeile sunt cu pretenții, nu știi niciodată ce alte romane țes ele în căpșorul bucălat. eu zic să îl scrii cu o femeie, e mai șic. numai ce te faci cu cheful de a mânui personajul principal? poate pierzi și romanul, și femeia, și atunci să vezi...
paul, multumesc ca mi- ai impartasit parerea ta si pentru gandul tau bun. si eu primesc cuvintele tale cu bucurie. stiu ca daca as avea mai mult timp si liniste, ar fi mai bine si sper ca se vor mai schimba vremurile. o seara faina si tie!
"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
noemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
am avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
el "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
Virgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
Mi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
Poate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
Poza asta mare de nu încape nicăieri decât în pagina ta de fante de cartier în căutare de fetițe de liceu care să se prăbușească în poziția 'pentru luptă culcat!' la vederea mustăcioarei mai tăioasă și mai leneșă decât insăși privirea modelul johnny depp în derivă... cum ziceam poza asta te reprezintă pe tine Poete?
Dacă da, dă-mi voie să-ți spun așa, de la obraz că ești de-a dreptul frumos și expresiv și dacă mai pui la socoteală acribia aia... ești de-a dreptul irezistibil! Poate singurul poet tecucean pentru care, așa cum spunea adrian brody referindu-se la brad pitt insă, dacă nu aș fi un bărbat însurat la casa mea, mi-aș pune la îndoială sexualitatea.
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
Domnule Barb,ai perfecta dreptate atunci când pretinzi sa poti "privi în ochi" un interlocutor.As proceda la fel.Faptul ca am fost întegistrat doar prin niste "semne",cum plastic spui,era cauzat doar de o neglijenta în crearea contului.Pe care ma grabesc sa o repar,cu scuzele de rigoare.N-am intentionat sa ma ascund sau sa jignesc pe cineva.Cu respect si toate cele bune.Viorel Bucur,Karlsruhe,Germania.
"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
nu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
Ma bucur, într-un fel, ca v-am stârnit puțin. Draga Virgil, credeam ca-mi apreciezi sinceritatea (când am declarat ca textul a mai apărut și în Litere); de altminteri, apariția a fost simultana, poate chiar pe Hermeneia cu o zi inainte. Oricum, însă, trebuie să admiți (cum o și faci) că e necesar, în condițiile actuale, să ne valorificăm textele pe diverse canale. Aș putea, de pildă, să scriu, la un moment dat, despre literatura pe net si să vorbesc, în Litere, si despre Hermeneia. Ar deranja asta pe cineva? Pe de altă parte, ar fi rău dacă dintre autorii de pe Hermeneia unii care n-au auzit de Litere (si de mine, ca autor de mai mica sau mai de luat in seama anvergura...) ar citi si aceasta revista (la care colaboreaza, numar de numar, autori de ANVERGURA unor Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi? Revista care publică, număr de număr, în cadrul rubricii "Poezia acasă", grupaje de autori din Basarabia (generând o antologie de luat în seamă, apărută în două ediții - v. și precizările mele din "Ajutor pentru tovarășul Voronin")? O poti accesa chiar tu prin www.ziare.ro , prin www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere . Oricum, regulamentul nu trebuie sa cada ca o ghilotina. Multumesc, Yester, pentru peniță. O să am în vedere și sfatul tău. Le mulțumesc și celorlalți, inclusiv lui Boabdil, care a generat întreaga discuție. Diversitatea de opinii e necesară. Atrag, totuși, atenția că era, în primul rând, vorba despre Eminescu. Mă gândeam că plasarea textului chiar în luna iunie va fi apreciată și de către Virgil...
well..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
deci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din câte am observat poezia aceasta a fost citită de foarte multe ori, însă vreau sa știu care este impresia care o lasă?
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului deîți vorbesc din perspectiva unui romancier, adică și el domn, să vorbim puțin, și să scriem romane, că oricum femeile sunt cu pretenții, nu știi niciodată ce alte romane țes ele în căpșorul bucălat. eu zic să îl scrii cu o femeie, e mai șic. numai ce te faci cu cheful de a mânui personajul principal? poate pierzi și romanul, și femeia, și atunci să vezi...
pentru textul : Radu, hai să scriem un roman! deFelicitari si aici, Laurentiu! Ma bucur tare mult pentru acest debut meritoriu! Succes pe mai departe!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 depaul, multumesc ca mi- ai impartasit parerea ta si pentru gandul tau bun. si eu primesc cuvintele tale cu bucurie. stiu ca daca as avea mai mult timp si liniste, ar fi mai bine si sper ca se vor mai schimba vremurile. o seara faina si tie!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură de"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
pentru textul : în umbra părului tău detrebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete denoemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deam avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
pentru textul : de iarnă de...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
el "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
pentru textul : în vârful picioarelor deVirgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deMi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți denici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
pentru textul : rugaminte importanta de- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu deIoana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deiti multumesc pt semn, aprecierea ta ma bucura.
cu stima
pentru textul : Mut dePoate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) dePoza asta mare de nu încape nicăieri decât în pagina ta de fante de cartier în căutare de fetițe de liceu care să se prăbușească în poziția 'pentru luptă culcat!' la vederea mustăcioarei mai tăioasă și mai leneșă decât insăși privirea modelul johnny depp în derivă... cum ziceam poza asta te reprezintă pe tine Poete?
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deDacă da, dă-mi voie să-ți spun așa, de la obraz că ești de-a dreptul frumos și expresiv și dacă mai pui la socoteală acribia aia... ești de-a dreptul irezistibil! Poate singurul poet tecucean pentru care, așa cum spunea adrian brody referindu-se la brad pitt insă, dacă nu aș fi un bărbat însurat la casa mea, mi-aș pune la îndoială sexualitatea.
aceasta scriere m-a cucerit.multumesc de prilej.
pentru textul : Iulian are ochi de melc de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deUn poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera deva rog precizați acele typos pentru a le corecta. Mulțumesc.
pentru textul : primăvara domnului meu deEste evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deDomnule Barb,ai perfecta dreptate atunci când pretinzi sa poti "privi în ochi" un interlocutor.As proceda la fel.Faptul ca am fost întegistrat doar prin niste "semne",cum plastic spui,era cauzat doar de o neglijenta în crearea contului.Pe care ma grabesc sa o repar,cu scuzele de rigoare.N-am intentionat sa ma ascund sau sa jignesc pe cineva.Cu respect si toate cele bune.Viorel Bucur,Karlsruhe,Germania.
pentru textul : stingerea de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
dom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare deMulțumesc de întâmpinare! Sper să nu mai uit să folosesc diacriticele la comentarii ...
pentru textul : Graal denu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
pentru textul : linia deMa bucur, într-un fel, ca v-am stârnit puțin. Draga Virgil, credeam ca-mi apreciezi sinceritatea (când am declarat ca textul a mai apărut și în Litere); de altminteri, apariția a fost simultana, poate chiar pe Hermeneia cu o zi inainte. Oricum, însă, trebuie să admiți (cum o și faci) că e necesar, în condițiile actuale, să ne valorificăm textele pe diverse canale. Aș putea, de pildă, să scriu, la un moment dat, despre literatura pe net si să vorbesc, în Litere, si despre Hermeneia. Ar deranja asta pe cineva? Pe de altă parte, ar fi rău dacă dintre autorii de pe Hermeneia unii care n-au auzit de Litere (si de mine, ca autor de mai mica sau mai de luat in seama anvergura...) ar citi si aceasta revista (la care colaboreaza, numar de numar, autori de ANVERGURA unor Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi? Revista care publică, număr de număr, în cadrul rubricii "Poezia acasă", grupaje de autori din Basarabia (generând o antologie de luat în seamă, apărută în două ediții - v. și precizările mele din "Ajutor pentru tovarășul Voronin")? O poti accesa chiar tu prin www.ziare.ro , prin www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere . Oricum, regulamentul nu trebuie sa cada ca o ghilotina. Multumesc, Yester, pentru peniță. O să am în vedere și sfatul tău. Le mulțumesc și celorlalți, inclusiv lui Boabdil, care a generat întreaga discuție. Diversitatea de opinii e necesară. Atrag, totuși, atenția că era, în primul rând, vorba despre Eminescu. Mă gândeam că plasarea textului chiar în luna iunie va fi apreciată și de către Virgil...
pentru textul : Eminescu azi dewell..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
pentru textul : vox maris dedeci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
Pagini